Insula Sark, ultimul stat feudal din Europa

Insula Sark este un petec de pământ aflat în sud-vestul Canalului Mânecii, la 40 de kilometri de coasta Normandiei. Timp de mai bine de 440 de ani, insula a fost guvernată în sistem feudal, până în 2008, când au fost organizate primele alegeri libere.

Alături de celelalte insule din Canalul Mânecii, Insula Sark este ultima rămășiță din fostul Ducat al Normandiei, aparținând încă Coroanei britanice, și ultimul stat feudal din lumea occidentală, potrivit Wikipedia.

Insula Sark
Insula Sark este un „vestigiu” al fostului Ducat al Normandiei. Foto: Wikimedia

Fără mașini sau iluminat stradal, această palmă de pământ este, probabil, cea mai liniștită zonă de pe (sau, mai bine zis, de lângă) bătrânul continent.

Cu o suprafață de doar 5.4 kilometri pătrați, insula are o populație de 600 de oameni. Înainte de reformele constituționale din 2008, Sark era guvernată de Chief Pleas, un parlament feudal compus din 40 de proprietari de pământ care – bineînțeles – nu erau desemnați prin alegeri.

Conform The Independent, insula era condusă de un „seigneur” („senior”, dar cu sensul de „domn”). Din 1565, când Elisabeta I i-a dăruit insula nobilului Hellier de Carteret în schimbul protejării de pirați, cei care aveau titlul de seigneur au condus această insulă.

Aceștii plăteau Coroanei engleze numai 1.79 de lire anual pentru a păstra insula. În schimb, aveau privilegiul de a le oferi proprietarilor de pământ permisiunea de a cumpăra și vinde case, însă numai dacă jurau credință Coroanei și plăteau seigneur-ului a 13-a parte din prețul de vânzare.

Insula Sark
Insula oferă priveliști spectaculoase. Foto: Flickr

Multe legi, mai ales cele legate de moștenire și de domnia seigneur-ului, s-au schimbat foarte puțin din 1565. De exemplu, seigneur-ul era singurul de pe insulă care avea dreptul să dețină porumbei și, până în 2008, singura persoană care avea dreptul să dețină un câine nesterilizat.

Articolul continuă mai jos

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi zilnic pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări!

Click pentru abonare ▸

Fii fără grijă, nu facem spam.

De asemenea, seigneur-ul este proprietarul tuturor resturilor ajunse pe țărm între flux și reflux. Prerogativele feudale ale seigneur-ului au fost amenințate în 1993, când miliardarii cunoscuți drept „frații Barclay”, Sir David și Sir Frederick Barclay, proprietarii lanțului hotelier Ritz și ai ziarului The Telegraph, au cumpărat micuța insulă Brecqhou, aflată în apropiere de Sark.

Potrivit legilor feudale de pe Insula Sark, frații au fost obligați să plătească o taxă de proprietate de 179.230 de lire. Banii au intrat în buzunarul seigneur-ului Beaumont, în loc să meargă la stat.

O altă problemă pentru frați era legea de primogenitură, care stipula că proprietatea trebuie să treacă, întreagă și nedivizată, în mâinile celui mai vârstnic moștenitor de gen masculin. Frații au atacat legea la tribunal, au câștigat și au schimbat-o.

Insula Sark
Un tractor pe drumul La Coupee. Foto: Flickr

Încă nesatisfăcuți, frații au insistat să introducă reforme democratice pe insulă, sădind astfel sămânța revoltei printre locuitori. În cele din urmă, în 2008, populația adultă de pe insulă a ales în mod democratic un parlament compus din 28 de membri, punând capăt celor 443 de ani de domnie a legilor feudale.

S-a renunțat la taxa pe proprietate percepută de seigneur și, în schimb, cel de-al 22-lea seigneur al insulei – Michael Beaumont – avea să primească o plată anuală de 28.000 de lire, care urma să fie trecută asupra moștenitorilor săi pentru totdeauna.

Lăsând deoparte problemele politice, Insula Sark este ideală pentru vacanțe. Pentru a ajunge aici, vizitatorii trebuie să ia un avion până în Guernsey și apoi să călătorească cu feribotul timp de 45 de minute.

Mașinile sunt ilegale pe insulă. Singurele vehicule permise sunt căruțele trase de cai, bicicletele, tractoarele și vehiculele electrice sau bicicletele motorizate (pentru vârstnici și cei cu dizabilități).

Insula Sark
Ambulanța trasă de cai. Foto: Flickr

Nici măcar ambulanța și mașinile de pompieri nu sunt permise și trebuie remorcate cu un tractor atunci când apare vreo urgență. Însă deplasarea pe insulă nu este o mare problemă, fiindcă acoperă o suprafață redusă și poate fi explorată la pas.

Fără aerodrom, mașini cu motor cu ardere internă sau drumuri asfaltate, se poate spune că această insulă nu este afectată de ritmul modern al vieții.

Insula are două biserici, două pub-uri, o primărie, o școală, un polițist voluntar și o închisoare cu două celule, care este mai mereu goală. Pe insulă există, însă, un doctor.

Serviciile de pompieri și salvare sunt asigurate de voluntari. Pe insulă se mai află câteva hoteluri și case de oaspeți.

Insula Sark
Foto: Flickr
Insula Sark
Intrarea în domiciliul seigneur-ului. Foto: Flickr

Foto: Flickr
Închisoarea de pe Insula Sark. Foto: Flickr

Ți s-a părut interesant acest subiect? Citește și:


Distribuie articolul:

Citește în continuare

  • >