Insula Fazanilor: Un petec de pământ care își schimbă proprietarul la fiecare 6 luni

La mai puțin de șase kilometri înainte ca Bidasoa, un râu situat lângă granița franco-spaniolă, să se verse în ocean, se găsește un mic petec de pământ botezat Insula Fazanilor.

În 1659, reprezentanței Franței și Spaniei s-au întâlnit aici și au semnat Tratatul Pirineilor, punând capăt în mod oficial Războiului de Treizeci de Ani, potrivit Wikipedia.

Insula Fazanilor. Foto: armada.mde.es

Tratatul a stabilit o graniță nouă, care trece de-a lungul Munților Pirinei și apoi urmează Râul Bidasoa până în Golful Biscaya la Oceanul Atlantic, formând o graniță naturală între Franța și Spania.

Așa cum se întâmplă de obicei cu granițele care urmează cursul unui râu, granița franco-spaniolă a fost stabilită pe centrul râului. În mod ideal, granița ar fi trebuit să străbată Insula Fazanilor, împărțind întinderea de pământ în două jumătăți, care să revină Franței și, respectiv, Spaniei.

Însă Tratatul Pirineilor a stabilit că insula va deveni un condominiu. Un condominiu este un teritoriu asupra căruia mai multe țări își exercită stăpânirea și suveranitatea în mod egal, fără să îl împartă în diferite zone naționale.

Antarctica este un bun exemplu de condominiu de succes. De-a lungul istoriei, au existat mai multe condominii, însă nu au durat prea mult timp.

Ludovic al XIV-lea al Franței și Filip al IV-lea al Spaniei se întâlnesc pe Insula Fazanilor ca să semneze Tratatul Pirineilor. Pictură de Jacques Laumosnier.

Succesul unui astfel de aranjament implică cooperarea tuturor părților implicate, lucru greu de obținut pe perioade îndelungate de timp. După ce cooperarea dispare, dispare și condominiul.

Articolul continuă mai jos

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi zilnic pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări!

Click pentru abonare ▸

Fii fără grijă, nu facem spam.

Insula Fazanilor este cel mai vechi condominiu în vigoare și singurul în cazul căruia suveranitatea nu este împărțită simultan, ci alternativ, conform.

Timp de șase luni pe an, Insula Fazanilor este franceză. În celelalte șase luni, este spaniolă. După cum se menționează și pe Opinionator, un blog al New York Times, „este ca o minge într-un joc de ping-pong extrem de încet între Franța și Spania”.

Înainte de război și semnarea tratatului, statutul insulei era nedefinit. Ca teritoriu neutru, era adeseori folosită drept loc de întâlnire între monarhii francezi și spanioli și drept teren pe care aveau loc schimburile de prizonieri.

La fiecare șase luni, oficialii din Franța și Spania se întâlnesc în cadrul unei ceremonii în care are loc înmânarea documentelor. În următoarele șase luni, cel care a primit documentele va stăpâni insula. Foto: armada.mde.es

Drept urmare, pe insulă au avut loc multe evenimente istorice importante. Pe această insulă, regele francez Ludovic al XIII-lea și-a întâlnit mireasa spaniolă, Ana de Austria, iar fratele ei, Filip al IV-lea, a pus ochii pe viitoarea lui mireasă, care era sora lui Ludovic și se numea Elisabeta a Franței.

Mai târziu, fiul lui Ludovic al XIII-lea, Ludovic al XIV-lea, și-a întâlnit aici viitoarea soție, Maria Tereza a Spaniei.

De-a lungul anilor, pe insulă au avut loc și alte schimburi matrimoniale: Marie Louise d’Orleans i-a fost oferită lui Carol al II-lea al Spaniei și Mariana Victoria a Spaniei regelui francez Ludovic al XV-lea, deși, până la urmă, căsătoria ultimilor doi nu a avut loc.

Foto: Eugenio Perez / Panoramio

Astăzi, accesul vizitatorilor pe insulă este interzis, deși te poți apropia destul de mult de ea. Se află la mai puțin de 30 de metri de malul spaniol al Râului Bidasoa, în orașul Irun, și la 45 de metri de malul spaniol, făcând parte din comuna Hendaye.


Ți-a plăcut subiectul? Iată alte câteva locuri ieșite din comun:


Distribuie articolul:

Citește în continuare

Lasă un comentariu