Insula din Pacific unde răposatul prinț Philip al Angliei este venerat ca zeu

La celălalt capăt al lumii față de locul în care regina Elisabeta stă pe tronul ei din Anglia, fotografiile cu răposatul ei soț ei ținând în mână un toiag bizar stau expuse sub atenta supraveghere a două triburi.

Este vorba despre Yakel și Yaohnanen, așezări din arhipelagul Vanuatu din sudul Pacificului, unde, de zeci de ani, ducele de Edinburgh este venerat ca un zeu. La apogeu, acest cult a avut mii de adepți, deși acum numărul acestora s-a redus la câteva sute.

Insula din Pacific unde prințul Philip al Angliei este venerat ca zeu 1_1_red_compressed
Foto: Breaking Asia / Flickr

În ciuda diferențelor lingvistice, geografice și culturale dintre cele două țării, membrii triburilor din insula Tanna au ajuns să îl venereze pe prințul Philip ca pe un zeu. Acesta este un om care este acceptat ca fiind unul de-ai lor – fiul zeului muntelui, un războinic coborât de pe versanți pentru a-și croi drum spre Anglia, potrivit The Guardian.

De ce? Pentru a împlini profeția conform căreia un om al tribului va părăsi insula în forma sa spirituală reală pentru a-și căuta o soție într-o poziție puternică peste ocean. În timp ce liderul spiritual își croia drum, apele agitate îl împingeau împotriva unor recife de corali nemiloase, iritându-i pielea întunecată și scoțând la vedere pielea albă de dedesubt.

Odată ce avea succes în căutarea sa, se aștepta să se întoarcă pe pământul său din Tanna. Ducele, care a condus Marea Britanie alături de regina Elisabeta până la moartea lui, în 2021, părea întruchiparea perfectă a acestui kastom (sau obicei) Tanna.

Au fost elaborate diverse teorii cu privire la motivul pentru care triburile l-au ales pe monarhul britanic în mod special. Kirk Huffman, un antropolog care lucrează de ani de zile în Vanuatu, sugerează că imaginile cu prințul alături de regină expuse în toată țara ar fi putut declanșa această Mișcare a Prințului Philip.

O altă idee este aceea că atribuirea este o modalitate de a recăpăta o aparență de autoritate din partea triburilor prin raportarea la șeful regimului britanic. Mișcarea a început în ani ’50, dar a fost accelerată de vizita regală a reginei și a ducelui în 1974.

Pe atunci, Vanuatu se numea Noile Hebride și era o colonie din Commonwealth-ul britanic. Un Philip inconștient s-a angajat într-o ceremonie de consum de kava în acel an, în timp ce cuplul regal naviga pe lângă insula Tanna.

Foto: Breaking Asia / Flickr

Cunoscut de altfel pentru indiferența sa culturală, Philip a ordonat la scurt timp după aceea ca o fotografie oficială cu el să fie trimisă sectei din Tanna pentru a fi venerată. Era puțin probabil, dar foarte real: ducele de Edinburgh își recunoștea oficial vechii adepți.

De asemenea, de-a lungul timpului, a tot corespondat cu localnicii, prin scrisori și fotografii. Apoi, zvonurile au fost confirmare de un cadou pe care cele două triburi l-au făcut ducelui, intrând în istorie: o ghioagă de bătut porci, numită nal-nal.

A fost convocată o întâlnire, iar comisarul britanic a urcat pe scenă pentru a prezenta fotografii ale divinității britanice unei mulțimi cu gura căscată. Imediat după spectacol, unul dintre șefii satului i-a înmânat bâta, pentru a fi transmisă prințului Philip.

Și nimic din toate acestea nu a fost pentru pompă sau spectacol; a fost o reverență pură și sinceră, prin care oamenii au cerut dovada că zeul lor a primit ofranda. La mii de kilometri depărtare, bâta a fost prezentată ducelui în Marea Britanie, după care a fost făcută o fotografie cu el ținând ghioaga, iar imaginea a fost trimisă în Tanna, conform BBC.

Această imagine, împreună cu toate celelalte, au fost păstrate până în zilele noastre. Cum ducele a trecut în neființă, în 2021, sarcina de a fi lider a fost transmisă în unanimitate fiului său, prințul Charles.

Acești oameni comunică în Navhaal, o limbă vorbită doar de aproximativ 4.500 de persoane din întreaga lume. Deși este bine conectată pe calea aerului cu restul lumii, comunitatea lor s-a detașat de lumea modernă și își găsește alinarea în tradiții vechi de aproximativ 3.000 de ani.

Foto: Breaking Asia / Flickr

S-ar putea să nu găsești dispozitive electronice sau îmbrăcăminte modernă în sate, dar activitățile culturale se manifestă din plin aici.

La aflarea veștii că prințul a murit, localnicii au pus în scenă ceremonii elaborate pentru a recunoaște trecerea în neființă a formei fizice a zeului lor spiritual. Au fost ținute discursuri funerare și au fost executate dansuri ca o modalitate de exprimare a doliului.

Cel mai integrant aspect al acestor tradiții a fost consumul de kava, care este considerat o activitate sacră. Această băutură divină este folosită ca mijloc de a transcende dincolo de lumea materială și de a comunica cu spiritele din alte lumi.

În ținuturile melaneziene, din care face parte și Vanuatu, credința este că trupul fizic nu are nicio importanță, iar spiritul se poate de fapt reîncarna peste ani pentru a lua un nou corp. Va reuși oare ducele să se întoarcă în cele din urmă în țara sa natală din Tanna, așa cum se crede?

Ca să știi mai mult, citește „Primele religii”

Asemenea limbilor vii care își au rădăcinile în limbile „moarte”, religiile vii își au rădăcinile în religiile dispărute sau se înscriu în continuitatea ritualurilor dintâi pe care le-au reluat, le-au reformulat, le-au încărcat cu alte sensuri, fără să le păstreze întotdeauna amintirea.

Momentele importante ale vieții – nașterea, pubertatea, moartea -, penitențele și sacrificiile, raportul dintre om, natura și animale descoperă urmele profunde lăsate de gândirea animistă în peisajul religios de astăzi. Istoricul religiilor Odon Vallet încearcă să regăsească moștenirea credințelor animiste în religiile actuale.

„Primele religii” se găsește cu reducere pe Cărturești sau pe eMag.

Ți-a plăcut articolul? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Lasă un comentariu