5 înșelătorii cu dinozauri care au păcălit multă lume

Ne place foarte mult să credem în ideea că dinozaurii încă hălăduiesc undeva pe Pământ. Acesta este motivul pentru care lumea ne îngrămădește la cinema ori de câte ori mai apare câte un film ce amintește de seria „Jurassic Park”.

Prin urmare, suntem ținte ușoare pentru cei care vor să ne înșele. Încă de la începuturile paleontologiei, farsorii și escrocii au „descoperit” fosile false ca să facă un ban. Până și unele dintre cele mai celebre personalități științifice au fost păcălite.

Îți prezentăm cinci ocazii în care escrocii au folosit preistoria ca să ne păcălească. De la fosile false, la înșelătorii prin e-mail, aceste povești cu dinozauri sunt pur și simplu prea bune ca să fie adevărate!

National Geographic, o adevărată autoritate în domeniu, a căzut în plasa acestei înșelătorii. În 1999, cei de la revistă au publicat un articol în care anunțau descoperirea unei fosile fantastice făcută în China: un dinozaur zburător dintr-un tip cu totul nou, care ar fi putut fi „veriga lipsă” dintre păsări și reptilele teropode.

Unii savanți și-au exprimat îndoiala cu privire la autenticitatea descoperirii chiar înainte de apariția articolului, iar analizele ulterioare au dovedit că aceștia aveau dreptate: trunchiul și capul aparțineau unei fosile de pasăre, iar coada era a unui microraptor cu aripi.

În loc de o verigă lipsă, paleontologii de la National Geographic asamblaseră un puzzle din bucăți care păreau că se potrivesc. Scandalul a atras atenția asupra problemelor legate de falsificarea fosilelor în China, iar celebra publicație a ieșit șifonată din această poveste.

Apariția e-mailului a făcut și mai ușoară răspândirea înșelătoriilor. Un astfel de caz a pornit de la un articol publicat în 2014 de un site aparent credibil, denumit World News Daily Report.

O știre postată pe site relata despre un ou fosilizat de dinozaur, păstrat într-un muzeu din Berlin, într-un depozit situat lângă o conductă de termoficare.

Potrivit știrii, sistemul de încălzire s-a defectat, iar oul s-a fi încălzit, iar din el a eclozat un pui. Evident, embrionul din ou nu avea cum să reziste timp de 200 de milioane de ani, însă „știrea” s-a răspândit rapid prin e-mail și au existat numeroși oameni care au crezut povestea.

Până la urmă, s-a dovedit că relatarea privind dinozaurul nou-născut fusese una dintre farsele puse la cale de proprietarii site-ului, acum faimos pentru păcălelile sale.

Iată o altă farsă cu dinozauri care s-a propagat prin e-mail cu câțiva ani în urmă. Fotografia de mai sus pare a înfățișa gheara bine conservată a unui dinozaur – în acest caz, un „troodon”, un soi de dinozauri bipezi asemănători cu păsările din perioada Cretacicului.

Însă aspectul preistoric al ghearei este înșelător – de fapt, este vorba de gheara conservată a unei păsări moa, o pasăre care nu zboară și care este originară din Noua Zeelandă.

Moa a dispărut în jurul anului 1300, după ce oamenii au ajuns pe insulă și au mâncat toate exemplarele. Gheara este expusă la Muzeul de Istorie Naturală din Londra.

Faptul că fosilele sunt descoperite arareori intacte le permite escrocilor să susțină că au făcut diverse „descoperiri” interesante. Una dintre cele mai celebre fosile este „Hydrarchos”, un șarpe de mare uriaș descoperit de Albert Koch la mijlocul secolului XIX.

Expusă la Salonul Apollo din New York, această bestie avea lungimea de 35 de metri și i-a fost vândută repede regelui Friedrich Wilhelm al IV-lea, care a expus fosila la Muzeul Anatomic Regal din Berlin.

Din nefericire pentru rege, fosila era un puzzle asamblat din oase recoltate de la cel puțin șase balene preistorice „Basilosaurus”, alături de niște fosile de amonit.

Chiar și după descoperirea înșelătoriei, Koch a încercat să asambleze și să vândă un alt schelet de „Hydrarchos”!

Una dintre cele mai celebre fraude cu fosile din toate timpurile a pornit ca o păcăleală făcută unui profesor credul de către colegii lui.

Profesorului Johann Bartholomeus Adam Beringer, decan al Facultății de Medicină de la Universitatea din Wurzburg, îi plăcea mult să exploreze Muntele Eibelstadt în căutare de fosile.

Câțiva colegi au cioplit în calcar câteva fosile false și le-au plantat în calea profesorului. Acesta le-a luat în serios și a scris o carte despre ele, chiar dacă farsorii au încercat să-l convingă că erau false, fără să-i spună că ei erau cei care le fabricaseră.

Când adevărul a ieșit la iveală, reputația academică a lui Beringer a fost distrusă, precum și carierele celor care plantaseră fosilele false.