Insectocopterul, drona cât o libelulă creată de CIA pentru spionaj în anii ’70

Să fie sursa acelui bâzâit de deasupra capului tău o insectă sau o mașină zburătoare în miniatură? Cu tehnologia actuală și cu progresele din domeniul miniaturizării, orice este posibil.

Încă din vremea Războiului Rece, CIA a fost capabilă să construiască un astfel de „gândac”, care arăta și zbura exact ca o libelulă.

Foto: Pixabay.com
Insectocopterul. Foto: Muzeul CIA

În anii 1970, Biroul de Cercetare și Dezvoltare al CIA, principala agenție de spionaj a Statelor Unite, a dezvoltat un dispozitiv de ascultare miniaturizat care avea nevoie de un sistem la care să se poată atașa și să poată fi direcționat spre ținte fără ca acestea să intre la bănuieli.

Cercetătorii agenției au decis că sistemul de livrare trebuia să fie un vehicul aerian miniatural fără pilot, care să poată pluti în apropierea sau deasupra țintei, înregistrând pe ascuns conversația acesteia.

La început, au luat în considerare construirea unui aparat de zbor în formă de bondar, însă acesta are modele de zbor neregulate, iar dacă ar fi fost văzut oprindu-se și plutind în aer, ar fi trezit, cu siguranță, suspiciuni.

Foto: DepositPhotos.com
Kit-ul de zbor al Insectocopterului. Foto: Muzeul CIA

Așa că s-a renunțat la bondar. Apoi, un entomolog amator din cadrul proiectului a sugerat să se concentreze pe libelule. Libelulele sunt zburătoare agile, sunt capabile să planeze și chiar să zboare cu spatele. Trăiesc pe toate continentele, cu excepția Antarcticii, așa că prezența lor nu ar fi de remarcat.

Și astfel s-a născut Insectocopterul. Avea o lungime de 6 centimetri și o anvergură a aripilor de 9 centimetri, ceea ce se încadra oarecum în dimensiunile unei libelule reale. Insectocopterul avea un motor în miniatură care mișca aripile în sus și în jos în ritmul potrivit pentru a asigura atât portanța, cât și propulsia.

Pentru a acționa motorul a fost folosită o cantitate mică de propulsor gazos, iar surplusul era ventilat prin spate pentru a ajuta la propulsie. Un fascicul laser asigura ghidarea și acționa ca legătură de date pentru senzorul acustic miniatural din dispozitiv.

Testele inițiale de zbor au fost impresionante. Insectocopterul a putut parcurge 200 de metri în 60 de secunde, dar numai atunci când nu era vânt. Cum cântărea doar câteva grame, chiar și cea mai ușoară adiere a vântului îl scotea de pe traseu.

Tocmai de aceea, deși a fost o invenție avansată pentru vremea ei, Insectocopterul nu a zburat niciodată într-o misiune reală de spionaj.

Ca să știi mai mult, citește „Mihai Caraman, un spion român în Războiul Rece”

„Afacerea Caraman” a devenit una dintre marile acțiuni de spionaj ale Războiului Rece și a generat implicații geopolitice pe termen lung. Experți și reprezentanți ai elitei serviciilor de spionaj și contraspionaj occidentale și-au exprimat uimirea, respectul și aprecierea pentru modul în care ingeniosul spion român a țesut cu migală, timp de un deceniu, o rețea de agenți care a pătruns în cele mai tainice și mai bine păzite locuri, unde se redactau și se arhivau secrete esențiale ale Alianței Nord-Atlantice.

„Mihai Caraman, un spion român în Războiul Rece” se găsește cu reducere pe Cartepedia, Cărturești sau Libris.

Ți-a plăcut articolul? Dă-l mai departe!

Test de Cultură Generală #11 - Sex (20 de Întrebări)

Urmărește-ne pe Facebook

Zilnic, episoade noi din serialul Astăzi în istorie, plus curiozități fascinante din toate domeniile!

Lasă un comentariu