Ingineria genetică nu este ceva nou. A început chiar înainte ca omenirea să își documenteze propria istorie. De-a lungul secolelor, omul a încrucișat cu succes Canis lupus (lupul cenușiu), creând un număr uriaș de rase de câini.

Astăzi, câinii au toate mărimile și formele imaginabile și sunt incompatibili cu strămoșii lor sălbatici.

Dar de ce să ne oprim aici?

Catârii sunt rezultatul împerecherii dintre cai și măgari. Numiți adeseori hibrizi, catârii au cele mai bune caracteristici ale unui cal și ale unui măgar.

Mai răbdător decât un cal și mai puternic decât un măgar, catârul este mai mult decât suma strămoșilor săi și îi depășește pe ambii „părinți” în privința comportamentului.

Singurul aspect negativ al catârilor este sterilitatea lor. Caii au 64 de cromozomi, cu doi mai mult decât măgarii. Prin urmare, catârii sunt incapabili să se reproducă și să perpetueze specia.

Numai omul poate să mențină această specie, pe cale artificială. Felinele mari din sălbăticie au fost, de asemenea, încrucișate pentru a crea animale noi, cum ar fi cele denumite „ligri” („leu cu tigru”).

Totuși, asta se întâmplă numai în captivitate, deoarece, de obicei, leii și tigrii trăiesc pe continente diferite.

Crearea unei armate de oameni-maimuță

Cu puțin timp înaintea Crăciunului din 2005, ziarul The Scotsman a dezvăluit lumii unul dintre cele mai hidoase și perfide experimente de hibridizare ale secolului XX. Renumitul om de știință rus Ilia Ivanov a fost chemat la o întrevedere cu Iosif Stalin.

Acesta i-a ordonat să înceapă munca la un proiect ambițios pentru crearea unui nou tip de războinic pentru conflictele armate.

Potrivit arhivelor Moscovei, Stalin insista pentru dezvoltarea unui hibrid om-primată ce trebuia să fie invincibil și capabil să reziste la orice fel de hrană, inclusiv cea otrăvită.

De asemenea, noul tip de soldat trebuia să aibă o toleranță ridicată la durere. În 1926, Biroul Politic a transmis ordinul lui Stalin către Academia Sovietică de Științe.

La acel moment, Uniunea Sovietică părea pornită într-o „cruciadă pentru întoarcerea lumii pe dos”. Ingineria socială mergea mână în mână cu industrializarea noilor orașe, cu arhitectura nouă, pentru o nouă societate.

Ca să poată duce la bun sfârșit misiunea, Ivanov a primit sprijin financiar (echivalentul a 200.000 de dolari) direct de la Stalin. I s-a ordonat să nu se limiteze la investigarea posibilității de a crea un hibrid om-primată, ci să creeze un astfel exemplar.

Omul-maimuță se naște greu

Primele eforturi ale lui Ivanov au fost de a fecunda un ovul de cimpanzeu cu spermatozoizi umani. Pentru acest scop, a primit permisiunea de a folosi complexul pentru primate al Institutului Pasteur din Conakry, Guineea.

În acest complex au fost aduși trei cimpanzei și fiecare a fost fecundat artificial, însă experimentul a dat greș de fiecare dată.

Fără să se lase păgubaș, Ivanov s-a întors în Rusia și a încercat același experiment, de data aceasta în sens invers. În loc să fecundeze cimpanzei cu spermă umană, a căutat o voluntară care să fie fecundată cu sperma primatelor.

În mod uimitor, s-a găsit o astfel de doritoare. Totuși, Tarzan, urangutanul ales să doneze sperma, a murit înainte de începerea experimentului.

Probabil că Stalin și-a pierdut răbdarea în urma acestei serii de nereușite, întrucât l-a demis pe Ivanov la scurt timp după aceea.

Doctorul White face un fel de transplant de cap

Ivanov a negat tot timpul că ar fi încercat să creeze un super-războinic om-primată. A susținut că întreaga sa muncă avusese drept scop să demonstreze teoriile lui Charles Darwin.

A sperat că cercetările sale aveau să dovedească faptul că omul se trage din primate. Ivanov nu a crezut niciodată în creaționism și a încercat să dovedească faptul că această teorie era greșită.

Însă Ivanov nu a fost singurul care a încercat să „altoiască” ADN uman cu ADN de primate. Oricare ar fi opinia generală despre rolurile lui Stalin și Ivanov în încercarea de a crea o armată de oameni-cimpanzei, munca doctorului american Robert White este încă și mai grotescă.

În 1970, White a făcut experimente pe cimpanzei care l-ar fi făcut până și pe doctorul Josef Mengele să protesteze. White a reușit, până la urmă, să transplanteze capul unui cimpanzeu pe corpul altuia.

Pentru transplant era necesar să fie tăiată coloana vertebrală a animalului de la baza gâtului. Aceasta însemna că cimpanzeul rămânea paralizat de la gât în jos.

După operație, nervii cranieni erau hrăniți de sistemul circulator din noul corp. Aceasta însemna că cimpanzeul avea majoritatea simțurilor valide și putea inclusiv să vadă.

Cu toate că White era un profesor foarte apreciat la Universitatea Case Western Reserve și un chirurg cu renume, mulți l-au poreclit „măcelarul”.

Oliver, cimpanzeul ciudat

Cu câțiva ani înainte ca doctorul White să devină celebru, în SUA fusese trimis din Africa un animal diferit de toate celelalte. Dresorii Frank și Janet Berger au observat că acest cimpanzeu, botezat Oliver, avea fața aplatizată și părea să fie capabil să meargă pe două picioare.

Oliver nu s-a înțeles cu restul primatelor. Când s-a maturizat, manifesta foarte puțin interes față de femelele cimpanzeu, fiind atras mai degrabă de femei.

Vestea preferințelor lui Oliver a ajuns la jurnaliștii de la Los Angeles Times, care, spre sfârșitul anilor ’70, au publicat un articol despre el.

S-a presupus că Oliver fie făcea parte dintr-o specie nedocumentată, fie era cu adevărat mitologica „verigă lipsă”. Ca rezultat, japonezii l-au prezentat pe Oliver la televiziunea națională.

Apoi a început o serie de teste pentru a afla dacă Oliver era într-adevăr un hibrid om-primată. Când testele s-au încheiat, s-a descoperit că Oliver avea 48 de cromozomi, astfel că a fost etichetat drept cimpanzeu.

Până la urmă, Oliver a ajuns la Primarily Primates, un azil pentru animale.

O legendă ciudată din Evul Mediu

Ideea de om-cimpanzeu nu este nouă, dacă este să ne luăm după o relatare din secolul XI. În această poveste, intitulată „De bono religiosi status et variorum animatium tropolagia”, contele Gulielmus avea o maimuță drept animal de casă și era căsătorit cu o nimfomană.

Poftele contesei nu aveau granițe, iar după un timp maimuța a devenit obiectul dorințelor ei. Maimuța, la rândul ei, a dat dovadă de sentimente umane.

Potrivit relatării, era geloasă pe contesă, marea dragoste a contelui. Această gelozie s-a materializat într-un atac sălbatic, care i-a fost fatal contelui.

Un om-cimpanzeu modern, dacă un astfel de lucru este cu putință, este probabil să arate și să se comporte ca o gorilă cu spatele argintiu. În captivitate, unele gorile au devenit capabile să folosească toaleta fără ajutor sau supraveghere.

Probabil că nu e tocmai ce voia Stalin cu mulți ani în urmă, dar măcar e „un pas înainte”.