Invenția „imposibil de înțeles”: Incubatoarele de ouă din Egiptul Antic

Puii crescuți în ferme nu sunt aproape niciodată clociți de găinile care depun ouăle. În schimb, sunt clociți cu ajutorul căldurii generate artificial în cuptoare electrice mari, numite incubatoare, unde sute – și uneori mii – de ouă sunt puse laolaltă.

Incubatoarele electrice sunt o invenție modernă, însă practica incubării artificiale are mii de ani vechime. Egiptenii antici au fost primii care au folosit incubatoare pentru puii de găină, potrivit Avianculture.

„Cuptor de ouă egiptean.” Desen publicat în „Penny Magazine”, revistă britanică, la 10 august 1833. Foto: Wikimedia

Dispozitivele pur și simplu fascinau călătorii, care nu mai văzuseră așa ceva până atunci și care nu înțelegeau cum poate funcționa un „cuptor de ouă”.

Mulți dintre ei au lăsat posterității relatări uimitoare despre metoda ciudată pe care o foloseau egiptenii pentru a obține pui de găină fără cloșcă.

Cum călătorii nu erau informați în detaliu despre modul de funcționare al incubatoarelor, speculațiile lor erau adeseori eronate. Unii susțineau chiar că ouăle erau clocite de îngrijitorii care stăteau pe ele.

Călugărul Simon Fitzsimons, care a călătorit în Egipt în secolul XIV, a scris cu stupefacție că puii erau generați din ouă cu ajutorul focului, „fără cocoși și găini”, fără să știe că ouăle erau fertilizate în maniera tradițională de către cocoși înainte să fie puse în incubatoare.

Chiar și Aristotel a scris despre incubatoare, sugerând că ouăle erau clocite prin îngropare în grămezi de bălegar.

Articolul continuă mai jos

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi zilnic pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări!

Click pentru abonare ▸

Fii fără grijă, nu facem spam.

Podeaua cuptorului este acoperită cu rumeguș, pentru a preveni spargerea ouălor atunci când sunt întoarse. Foto: Aviculture Europe

 

 

Primul jurnal de călătorie larg citit care conținea o descriere autentică a incubatoarelor egiptene a fost „Călătoriile lui Sir John Mandeville”, publicat în 1356. Sir Mandeville scria următoarele:

„Și în acel oraș se află o casă obișnuită care este plină de furnale mici, iar femeile din oraș aduc aici ouăle de găină, gâscă sau rață și ouăle sunt puse în furnale. Și îngrijitorii le acoperă cu bălegar de cal și nu pun pe ele găini, gâște, rațe sau alte păsări ca să le clocească. Și după trei săptămâni sau o lună îngrijitorii se întorc și iau puii și îi cresc și, astfel, întreaga țară este plină de ei.”

Naturalistul și savantul francez Rene Antoine Ferchault de Reaumur a oferit prima descriere exactă a incubatoarelor în 1750. Reaumur a călătorit în Egipt și a vizitat numeroase incubatoare, unde i-a urmărit pe crescătorii de găini în timp ce munceau.

Un incubator egiptean tipic este o structură de cărămidă înaltă de aproape trei metri, alcătuită dintr-un coridor central, lung, cu camere de fiecare parte, aranjate pe două șiruri suprapuse.

Fiecare etaj are cam aceleași dimensiuni și este prevăzut cu o deschizătură suficient de mare pentru ca o persoană să se poată strecura prin ea. Ouăle sunt puse la parter, aranjate pe un pat de in sau paie.

Un incubator egiptean tradițional. Ouăle din cofraje vor fi așezate pe sol. Căldura va intra prin gaura centrală. Foto: Aviculture Europe

Camerele de sus sunt folosite pentru aprinderea focurilor, alimentate cu bălegar de vacă sau de cămilă amestecat cu paie. Astfel, focul arde încet, într-un mod mult mai controlat.

De obicei, focurile sunt aprinse de două ori pe zi, în funcție de vreme, iar ouăle sunt întoarse în așa fel încât să fie încălzite pe toate părțile în mod egal. Acest proces continuă vreme de aproximativ două săptămâni, după care focul este stins.

În acest moment, organele embrionilor sunt formate, iar puii produc deja destulă căldură internă pentru a continua procesul de incubare, care mai durează încă o săptămână. În cele din urmă, puii ies din ouă în cea de-a 21-a zi.

Întors în Franța, Reaumur a încercat să construiască incubatoare folosind metoda egipteană. Însă, cum climatul european era mai rece, nu a avut succesul fermierilor egipteni.

Ouăle sunt observate sub o rază de lumină, pentru a ști dacă sunt bune. Foto: Aviculture Europe

După moartea lui Reaumur, incubatoarele au fost dezvoltate în continuare de abatele Jean Antoine Nollet și, mai târziu, de abatele Copineau. Acesta din urmă a îmbunătățit modelul lui Reaumur folosind lămpi cu alcool pentru a încălzi ouăle.

Abia spre sfârșitul secolului XIX a devenit disponibil primul incubator comercial.

În Egipt, sute de ferme cu incubatoare încă folosesc metode tradiționale dezvoltate cu mii de ani în urmă, cu toate că bălegarul a fost înlocuit cu lămpi de petrol și încălzitoare electrice.

Aceste incubatoare încă nu folosesc mijloace moderne, cum ar fi termometrul sau termostatul, pentru a regla temperatura. Un angajat bun poate să ghicească temperatura punând oul pe pleoapă și aproximând-o cu globul ocular.

Dacă ouăle sunt prea calde, sunt stropite cu apă. Ca să vadă dacă ouăle se dezvoltă, angajații le apropie de o sursă de lumină, cum ar fi o lampă – ouăle trebuie să fie suficient de translucide pentru ca interiorul lor să fie vizibil.

Un angajat verifică pe pleoapă temperatura oului. Foto: Aviculture Europe

Aceste abilități au fost transmise de-a lungul generațiilor în anumite familii, iar tehnicile profesiei sunt un secret bine păzit. Dar s-ar putea ca incubatoarele tradiționale din Egipt să dispară în curând.

Potrivit unui studiu desfășurat de ONU în 2009, toți proprietarii de incubatoare chestionați și-au manifestat dorința de a-și procura metode de incubare moderne, care au un randament mai bun.


Ți s-a părut interesant acest articol? Citește și Războiul ouălor din California. Goana după aur cu burta plină, iar apoi descoperă istoria prețioaselor ouă Fabergé, cele mai faimoase bijuterii din lume.

Ca să știi mai mult

Primul european care a primit permisiunea să petreacă o noapte în Marea Piramidă a lui Keops, Paul Brunton (pe numele real, Raphael Hurst) a explorat, în scrierile sale, sursele înțelepciunii cuprinse într-o multitudine de tradiții religioase, mistice sau oculte. În cartea despre Egipt, Brunton încearcă să pătrundă tainele Sfinxului și ale piramidelor de la Gizeh, poarta de intrare în lumea misterioasă a egiptenilor străvechi. Brunton pune într-o nouă lumină monumentele Egiptului Antic și ne dezvăluie sensurile lor profunde, lansând ipoteze îndrăznețe despre locuitorii acestei lumi și spiritualitatea lor.

Comandă cartea „Egiptul secret” pe Cartepedia, Cărturești sau Libris.


Distribuie:

Citește în continuare

Lasă un comentariu