Incidentul Kinross: Piloții care au dispărut în timp ce interceptau un OZN

La 23 noiembrie 1953, lângă granița dintre SUA și Canada, Centrul de Comandă Aeriană Defensivă al SUA a observat o licărire pe radar acolo unde nu ar fi trebuit să apară: în spațiul restricționat de peste Lacul Superior, aproape de o importantă rută comercială, se afla un obiect zburător neidentificat.

Pilotul Felix Moncla aflat lângă un avion T-33, în Wisconsin, în 1953. Foto: Wikimedia

Drept urmare, un avion a decolat imediat de la Baza Aeriană Kinross, cei doi membri ai echipajului fiind trimiți să investigheze. Felix Moncla s-a așezat în scaunul pilotului, în timp ce Robert Wilson urmărea radarul.

Cei doi nu aveau să se mai întoarcă niciodată din misiunea lor de interceptare.

Ceea ce a urmat, potrivit lui Donald Keyhoe, fost aviator militar și cercetător al fenomenului OZN, a fost „unul dintre cele mai stranii cazuri înregistrate  vreodată”. Keyhoe a scris despre acest incident în cartea sa din 1955, „Conspirația farfuriilor zburătoare”, potrivit enciclopediei Alchetron.

Cele două licăriri de pe radar „converg”

F89C Scorpion în 1956, tipul de avion pe care Moncla îl pilota în noaptea incidentului. Foto: USAF

După ce s-a ridicat în aer, Wilson a avut probleme în a lua urma obiectului neidentificat, care își tot schimba cursul. Așa că avionul său a continuat să-l urmărească folosind indicațiile primite prin radio de la comandamentul de la sol.

Avionul, care zbura cu 800 de kilometri pe oră, a urmărit obiectul vreme de 30 de minute, apropiindu-se treptat de el. La sol, operatorul radio a ghidat avionul de la 7.6 la 2.1 kilometri altitudine, urmărind pe ecranul radarului cum o luminiță o urmărea pe cealaltă.

Treptat, avionul a ajuns din urmă obiectul, la o altitudine de 2.4 kilometri. În acel moment, cele două luminițe de pe radar au devenit una singură – „strâns unite”, cum avea să spună Keyhoe mai târziu.

Și apoi, potrivit unui raport oficial al accidentului, semnalul radar emis de avionul F89 „pur și simplu a dispărut de pe radarul stației de interceptare de la sol.” Apoi, primul semnal radar, care indica obiectul neidentificat, a virat și a dispărut definitiv.

Forțele Aeriene SUA, Paza de Coastă SUA și Forțele Aeriene Canadiene au întreprins o operațiune extinsă de căutare și salvare. Nu s-a descoperit nicio epavă și nicio urmă lăsată de piloți.

Forțele Aeriene dau explicații neclare

Foto: Pinterest

Comunicatul de presă oficial al Forțelor Aeriene privitoare la dispariție, trimisă către Associated Press, spunea că avionul dispărut „a fost urmărit de radar până când s-a contopit cu un obiect”, conform History.com. Declarația a apărut într-un articol din Chicago Tribune sub titlul „Un avion cu două persoane la bord a dispărut deasupra Lacului Superior”.

Însă la fel ca la Roswell, în 1947, Forțele Aeriene au retractat declarația și au schimbat povestea la scurt timp: potrivit noii versiuni, operatorul radar de la punctul de control de la sol citise greșit radarul.

De fapt, avionul încheiase cu succes misiunea, interceptând și identificând OZN-ul ca fiind un avion Dakota – o aeronavă a Forțelor Aeriene ale Canadei – care zbura la circa 50 de kilometri de cursul stabilit.

Moncla, afectat probabil de un vertij, s-a prăbușit în Lacul Superior pe drumul de întoarcere către bază. Dar oficialii canadieni au contrazis versiunea, spunând că, în acea noapte, nu existase niciun zbor canadian în acea zonă.

Potrivit lui Keyhoe, care avea să scrie din nou despre Incidentul Kinross în cartea sa din 1973, „Extratereștrii din spațiu”, doi reprezentanți ai Forțelor Aeriene i-au oferit văduvei lui Moncla două explicații contradictorii legate de incident.

Într-una dintre versiuni, pilotul se prăbușise în lac în timp ce zbura prea jos. Cealaltă explicație spunea că avionul explodase la o altitudine mare.

Concluziile investigatorilor

Dosarul întocmit de Proiectul Blue Book (un proiect de investigare oficială a OZN-urilor de către Forțele Aeriene ale SUA) a repetat aserțiunea Forțelor Aeriene conform căreia avionul „și-a încheiat cu succes misiunea” și că prăbușirea a fost un accident, cauzat „probabil” de un „puseu de vertij”.

Donald Keyohe, maior (r) al Forțelor Aeriene, ține în mâini o copie a cărții sale, „Farfurii zburătoare din spațiu”, în care susține că Forțele Aeriene țin secrete imagini filmate ale obiectelor zburătoare, înregistrări care dovedesc că acestea sunt niște nave interplanetare. Foto: Getty Images

Comportamentul anormal al radarului era atribuit „condițiilor atmosferice neobișnuite”, iar faptul că epava nu a putut fi recuperată era considerat ca fiind de înțeles, dată fiind adâncimea apei.

Între timp, cercetătorii de la Comitetul Național de Investigații privind Fenomenele Aeriene au descoperit că misiunea nu era pomenită în dosarele oficiale.

Centrul de Informații Tehnice Aerospațiale a oferit următoare explicație:

„Nu există nicio relatare în dosarele Forțelor Aeriene privitoare la obiecte neidentificate la Baza Kinross pe 23 noiembrie 1953… Nu există niciun caz în dosare care să prezinte măcar de departe astfel de circumstanțe.”

În fundal, Felix Moncla și Robert Wilson, portrete publicate în ziarul Wisconsin State Journal la 23 noiembrie 1953. Foto: Alchetorn

În absența unei explicații oficiale satisfăcătoare, „grupurile civile care se ocupă cu studiul farfuriilor zburătoare” – după cum le numește Proiectul Blue Book – au dezvoltat propriile lor teorii.

Potrivit uneia dintre ele, avionul se lovise ca de un „zid de beton” de raza protectoare a OZN-ului. Alții au speculat că avionul ar fi putut fi „pescuit” din aer și dus la bordul OZN-ului – poate cu intenția ca membrii echipajului să-i învețe pe extratereștri limba engleză.

În 1968, mass-media locale au relatat că pe malurile Lacului Superior s-au descoperit fragmente de avion, însă nimeni nu a verificat. În 2006, Adam Jimenez, susținând că este un reprezentant al companiei de scufundări Great Lakes Dive, a intrat în contact cu mai mulți cercetători independenți ai fenomenului OZN.

Jimenez susținea că în zonă se descoperise o epavă, însă și un obiect metalic care părea a fi o bucată dintr-o farfurie zburătoare. Cercetătorii OZN au depistat în curând inexactitățile din povestea lui Jimenez și au tras concluzia că firma Great Lakes Dive nu exista.

Confruntat cu aceste fapte, Adam Jimenez a „dispărut” la fel de subit precum a apărut.

Ca să știi mai mult, citește cartea „OZN-uri deasupra României”

Deși nu sunt atât de celebre precum incidentul de la Roswell, fenomenele de tip OZN nu au ocolit nici țara noastră. În acest volum, scriitorul Dan D. Fărcaș prezintă cele mai importante observații și întâlniri de tip OZN din România, începând cu secolul XVI și până în prezent. Fărcaș face și o scurtă istorie a ufologiei din țara noastră și încearcă să găsească o explicație a fenomenului OZN făcând paralele cu evenimente folclorice sau religioase.

Cartea „OZN-uri deasupra României” se găsește cu reducere pe Cartepedia, Elefant sau Libris.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Alte articole interesante

Un comentariu la „Incidentul Kinross: Piloții care au dispărut în timp ce interceptau un OZN”

  1. Interesant articolul dar cazuri despre aparitia unor O.Z.N.-uri au fost semnalate si deasupra padurii Baciu, plus disparitia unor oameni care s-au aventurat in aceasta padure misterioasa.
    M-as bucura daca ar aparea pe acest site macar un articol despre Contele se Saint-Germain, despre care se zvoneste ca ar fi descoperit elixirul tineretii.

    Răspunde

Lasă un comentariu