În 1870, parizienii i-au mâncat pe Castor și Pollux, elefanții de la zoo

Îngroziți de perspectiva morții prin înfometare, locuitorii Parisului anului 1870 și-au întors privirile flămânde spre ultima sursă de carne disponibilă în oraș: Castor și Pollux, elefanții de la grădina zoologică.

Castor și Pollux au fost doi elefanți ținuți la grădina zoologică Jardin des Plantes din Paris. Au fost uciși și mâncați, alături de multe alte animale din grădina zoologică, la sfârșitul anului 1870, în timpul Asediului Parisului.

Probabil că cei doi elefanți erau frați și au fost botezați după gemenii din mitologia greco-romană.

Suburbia pariziană Saint-Cloud după bombardamente. Foto: Wikimedia

Elefanții fuseseră populari înainte de asediu fiindcă plimbau vizitatorii în spinare prin parc, însă criza alimentară cauzată de blocada germană i-a determinat în cele din urmă pe parizieni să-i ucidă pentru carnea lor.

Pe 19 septembrie 1870, forțele prusace au încercuit Parisul. În loc să bombardeze orașul până la capitulare, comandanții germani au hotărât să ridice o blocadă în jurul orașului pentru a-i determina pe locuitori să se predea cât mai repede.

Parizienii au rezistat până pe 28 ianuarie 1871 (când s-au predat, după trei zile de canonadă ordonată de Otto von Bismarck, care se săturase de tactica ineficientă a comandanților).

În timpul asediului a apărut o criză alimentară și populația a fost nevoită să caute surse neobișnuite pentru a obține carne. Când legumele, untul, laptele, brânza și carnea obișnuită au început să se termine, parizienii au apelat mai întâi la cai și catâri.

Articolul continuă mai jos

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi zilnic pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări!

Click pentru abonare ▸

Fii fără grijă, nu facem spam.

Unul dintre elefanți este împușcat. Desen de epocă. Foto: Wikimedia

Măcelarii din Paris introduseseră carnea de cal cu patru ani înainte, ca o alternativă mai ieftină pentru săraci, însă, în condițiile asediului, chiar și carnea de cal a devenit un produs de lux.

În Paris se găsea un mare număr de cai (se estimează că între 65.000 și 70.000 au fost măcelăriți și mâncați în timpul asediului), însă acest număr era, totuși, limitat.

Nici măcar caii care erau campioni de curse nu au fost cruțați (au fost măcelăriți chiar și doi cai care îi fuseseră dăruiți lui Napoleon al III-lea de către Alexandru al II-lea al Rusiei, însă, în scurt timp, carnea a devenit foarte greu de procurat.

Următoarea selecție pentru meniu au fost pisicile, câinii, șoarecii și șobolanii. Nu a existat un control asupra rațiilor până spre sfârșitul asediului, așa că, în timp ce săracii se chinuiau, parizienii bogați mâncau destul de bine.

O companie a Gărzii Naționale Franceze. Foto: Wikimedia

Jockey Club-ul oferea o selecție fină de mâncăruri alese gătite din sortimente neobișnuite de carne, inclusiv Salmis des rats a la Robert.

În oraș se găseau mult mai puțini câini și pisici decât cai, și șoarecii și șobolanii erau greu de preparat, așa că, până la sfârșitul anului 1870, măcelarii și-au îndreptat atenția asupra animalelor de la zoo.

Primele victime au fost erbivorele de mărime medie și mare, cum erau antilopele, cămilele, căprioarele, cangurii, iacii și zebrele. Unele animale au supraviețuit.

Maimuțele au fost considerate prea asemănătoare cu oamenii ca să fie ucise, leii și tigrii erau prea periculoși și hipopotamul a scăpat fiindcă prețul de 80.000 de franci cerut pentru el depășea posibilitățile oricărui măcelar.

O copie a unui meniu (tradus în engleză) apărut în timpul asediului Parisului din 1870-71. Foto: Wikimedia

Meniurile au început să ofere feluri de mâncare exotice, cum ar fi Tete d’Ane Farcie (cap de măgar umplut), Cotes d’Ours (coaste de urs), Chat flanque des rats (pisică cu șobolani), Cuissot de Loup, Sauce Chevreuil (pulpă de lup cu sos de căprioară), Terrine d’Antilope aux truffes (terină de antilopă cu trufe), Civet de Kangourou (friptură de cangur) și Chameau roti a l’anglaise (cămilă prăjită în stil englezesc).

Moartea elefanților a fost menționată în Lettre-Journal de Paris (cunoscut în mod comun drept Gazette des Absents), un bisăptămânal publicat în timpul asediului de Damase Jouaust și livrat, alături de poștă, cu balonul, pentru a evita forțele prusace care încercuiseră orașul.

Gazette des Absents a relatat că elefantul Castor a fost ucis pe 29 decembrie 1870, iar Pollux a fost împușcat în ziua următoare. Amândoi au fost uciși cu gloanțe explozive cu vârf de oțel (de la o distanță de zece metri) de către domnul Devisme.

Totuși, pe 25 decembrie, un meniu oferea deja Consomme d’Elephant, așa că probabil că datele sunt greșite. Elefanții au fost cumpărați de domnul Deboos de la Boucherie Anglaise din Bulevardul Hausmann pentru suma de 27.000 de franci.

Leon Gambetta (ministru al Războiului) pleacă din Paris cu balonul. În timpul asediului, baloanele transportau marfă și pasageri, fiind un sistem la îndemână în condițiile de război. Foto: Wikimedia

Domnul Deboos a profitat de pe urma achiziției: trompele s-au vândut ca delicatesă pentru 80 sau 90 de franci kilogramul, iar restul pentru 20-28 franci kilogramul.

Potrivit relatărilor, carnea de elefant nu era prea gustoasă. Jurnalistul englez Thomas Gibson Bowles, care se afla în Paris în timpul asediului, a scris că mâncase cămilă, antilopă, câine, măgar, asin și elefant și că, dintre toate, elefantul îi plăcuse cel mai puțin.

Politicianul și jurnalistul Henry Labouchere a relatat, la rândul său, următoarele:

„Ieri am mâncat o felie din Pollux la cină. Pollux și fratele lui, Castor, sunt doi elefanți care au fost uciși. Carnea era tare, grosolană și uleioasă și nu recomand familiilor britanice să mănânce elefant atâta timp cât pot să mănânce vită sau oaie.”

Ca să știi mai mult

Puterea sub influența drogurilor

de Tania Crasnianski

Cartea urmărește relația dintre opt lideri mondiali și medicii care i-au îngrijit timp de ani de zile, ca niște „umbre” care le cunoșteau cele mai intime secrete. Vei afla ce le-au divulgat Adolf Hitler, Winston Churchill, Philippe Pétain, Francisco Franco, Benito Mussolini, John Fitzgerald Kennedy, Iosif Stalin şi Mao Zedong medicilor lor, ce boli au avut și cum au fost tratați. Cartea este o incursiune fascinantă în viața intimă a unor lideri care, din exterior, păreau invincibili.

Distribuie:

Citește în continuare

Un comentariu la „În 1870, parizienii i-au mâncat pe Castor și Pollux, elefanții de la zoo”

Adaugă un comentariu