Când Howard Hughes și-a dat ultima suflare, erau primele ore ale zilei de 5 aprilie 1976, iar miliardarul se afla într-un avion care survola nordul Mexicului, în drum spre un spital din Texas. Cu zeci de ani înainte, construise cel mai mare hidroavion de pe planetă și zburase în jurul lumii într-un timp record de trei zile, 19 ore, 14 minute și zece secunde.
Moartea în aer ar putea părea un sfârșit potrivit pentru un astfel de om și, în multe privințe, așa a și fost. Dar a fost, de asemenea, finalul unui om singur. În anii dinaintea morții, Hughes devenise din ce în ce mai izolat, în parte din cauza unor probleme de sănătate, printre care se numărau o surzenie tot mai accentuată și o tulburare obsesiv-compulsivă care se înrăutățea în mod constant.
Primii ani din viața lui Howard Hughes
Howard Hughes s-a născut în 1905, în Houston, Texas. Tatăl lui, Howard Hughes Sr., era un industriaș de succes, iar mama, Allene, făcea parte din aristocrația sudistă. Femeia era cât pe ce să moară la naștere.
Deși Allene avea doar 22 de ani la acea vreme, medicul i-a recomandat să nu mai aibă alți copii, astfel că Howard a fost unicul ei născut. Familia s-a mutat de mai multe ori în timp ce Howard Sr. făcea prospecțiuni, căutând petrol.
Apoi, în 1909, Howard Sr. a brevetat un nou tip de burghiu care putea străpunge piatra. Împreună cu partenerul său de afaceri, Walter Sharp, Howard Sr. a fondat Sharp-Hughes Tool Company și a început să facă avere. Fără această avere, cine știe ce ar fi făcut Howard Hughes cu viața lui…
Băiatul era timid până la punctul de a fi antisocial, dezinteresat de școală și profund atașat de mama sa. Tatăl l-a trimis la mai multe internate, dar Howard nu a reușit să se adapteze.
Cu toate acestea, a arătat de timpuriu un talent pentru bricolaj. Dintr-o sonerie, de exemplu, a reușit să creeze un aparat de radio. Iar când mama lui a refuzat să-i cumpere o motocicletă, a motorizat de unul singur o bicicletă.
Apoi, în decurs de doi ani, ambii săi părinți au murit, lăsându-l orfan îndurerat și incredibil de bogat la vârsta de doar 18 ani.
Howard Hughes și filmele
În loc de prieteni, tânărul Howard a avut parte de filme. Le-a iubit atât de mult, încât a decis să le și producă și, datorită averii sale, a reușit. A început prin a produce un film de doi bani numit „Swell Hogan”, care a fost un dezastru.
Însă „Doi cavaleri arabi” a câștigat un premiu Oscar, iar apoi a venit proiectul „Hell’s Angels”. După ce o serie de regizori au renunțat să mai lucreze cu el din cauza firii sale dificile, Hughes a preluat el însuși conducerea și a investit atât de mulți bani în producție, încât a devenit cel mai scump film realizat la Hollywood la acea vreme.
Filmul este o epopee din Primul Război Mondial plină de scene de luptă aeriană (de aici și cheltuielile), iar Hughes însuși a pilotat unul dintre avioanele care apar în peliculă. „Hell’s Angels” a fost un succes uriaș și l-a consacrat ca un jucător serios la Hollywood.
Hughes a continuat să producă filme precum „Scarface” din 1932, bazat pe viața lui Al Capone, și „The Outlaw”, cu tânăra Jane Russell.
Tendința lui de a se implica în absolut toate aspectele producției s-a manifestat încă o dată, atunci când a conceput un sutien specializat pentru Russell, ale cărei atuuri nu erau, în opinia lui, puse în valoare suficient. Russell a refuzat să poarte această invenție, dar, chiar și așa, filmul a fost un alt succes de proporții.
A continuat în lumea filmului, mergând chiar până în punctul în care a devenit primul proprietar unic al unui studio de la Hollywood, după ce a cumpărat RKO Pictures. În această perioadă a început să-și îndrepte atenția către cealaltă mare dragoste a sa, avioanele.
Pe lângă faptul că a construit „mamutul” hidroavion menționat mai sus (poreclit „Gâsca de molid” pentru că era făcut din lemn) și pe lângă faptul că a stabilit recordul de viteză într-o călătorie în jurul lumii, în 1937, a cumpărat și o companie aeriană.
Nu s-a mulțumit niciodată doar să dețină lucruri, ci a insistat mereu să se implice activ în ele, să le testeze. Și-a continuat isprăvile până când câteva accidente l-au forțat să rămână la sol. Unul dintre acestea a avut loc în timp ce pilota un prototip de avion de recunoaștere pe care îl construia pentru armată.
Zborul de test a fost o catastrofă; Howard Hughes s-a prăbușit peste un cartier din California, dar, în mod miraculos, a scăpat cu viață și nici nu a făcut alte victime. Însă, în pofida faptului că a reușit (cu greu) să supraviețuiască, Hughes nu a mai fost niciodată la fel din punct de vedere fizic.
În timp ce se recupera după numeroasele răni suferite în urma accidentului, a început să dezvolte o dependență periculoasă și, în cele din urmă, fatală, de analgezice.
Dar bogăția și strălucirea nu au putut preveni efectele unei sănătăți precare, mentale sau de altă natură. Pe măsură ce anii treceau, Hughes a devenit din ce în ce mai retras și mai izolat, până când, în cele din urmă, a ajuns să se închidă luni în șir într-o cameră de hotel, dependent de codeină, cu sănătatea în declin vertiginos și îngrijit doar de câțiva parteneri de afaceri.
Când a murit (în aer, deasupra Mexicului, în aprilie 1976), era aproape un cadavru ambulant, deshidratat și dopat cu codeină. Și, deși la bordul avionului se mai aflau câteva persoane, el era, de fapt, singur.
Deși avea înălțimea de 1.93 metri, cântărea doar 41 de kilograme în momentul morții. Era de nerecunoscut, iar din această cauză FBI s-a folosit de amprentele lui ca să-i confirme identitatea.
O autopsie a consemnat insuficiența renală ca fiind cauza morții. După o investigație care a durat 18 luni, s-a constatat că „cineva i-a administrat lui Hughes, aflat în comă, o injecție cu o doză enormă de analgezice… evident fără rost și aproape sigur fatală.”
Cu toate că rinichii îi erau afectați, celelalte organe interne, inclusiv creierul, care nu prezentau leziuni sau boli vizibile, au fost considerate perfect sănătoase. Radiografiile au scos la iveală cinci ace hipodermice rupte în brațele sale.
Ca să-și injecteze codeină în mușchi, folosise seringi de sticlă cu ace de metal care se rupeau ușor. Howard Hughes nu a avut urmași sau rude apropiate și, deși averea sa valora 2.5 miliarde de dolari (11 miliarde de dolari la valoarea de astăzi), nu a lăsat niciun testament.
