„Hoția sacră”: Călugării medievali prinși la furat de moaște

Din secolul IX până în secolul XII, călugării din vestul Europei s-au implicat într-o practică nu tocmai creștină, dacă este să ne ghidăm după învățăturile Bibliei: furtul de moaște.

Mănăstirile concurau una cu cealaltă și își trimiteau „agenții” în expediții clandestine pentru a face rost de bucăți din trupurile mumificate ale sfinților.

Pe lângă faptul că ofereau protecție divină și, după spusele unora, înfăptuiau miracole, moaștele aveau și o mare valoare economică: asigurau prestigiul mănăstirii care le deținea și atrăgeau pelerini și bani.

De aceea, nu este de mirare că unii călugări au făcut eforturi supraomenești ca să intre în posesia lor.

Un episcop a mușcat o bucată din trupul unei sfinte

Un astfel de caz s-a petrecut în Franța în secolul XII. În timpul mandatului său, episcopul Hugh de Lincoln i-a vizitat pe călugării de la abația din Fecamp, situată în regiunea Normandia.

În timpul vizitei, călugării i-au arătat cele mai prețioase moaște ale lor, mâna Mariei Magdalena. Aplecându-se deasupra rămășițelor, ca și cum ar fi vrut să le sărute, Hugh a profitat de ocazie: a smuls o bucată cu dinții și a băgat-o în buzunar.

Calugari medievali
Foto: medievalists.net

După ce a fost prins, Hugh s-a apărat spunând că nicio rămășiță nu era mai sfântă decât euharistia pe care credincioșii o primeau în fiecare duminică.

Un alt caz consemnat a avut-o în centru pe Sfânta Foy, o sfântă martiră din religia catolică despre care se spune că a trăit în secolele III-IV.

Potrivit legendei, tânăra a fost arestată în timpul persecuției creștinilor de către Imperiul Roman și a refuzat să facă sacrificii păgâne chiar și sub tortură.

Relicvariu
Relicvariul care conține rămășițele Sfintei Foy se află și astăzi la Conques. Foto: Tourisme Aveyron

Călugărul care i-a adus moaștele la abația din Conques, Franța, a lucrat sub acoperire timp de zece ani la mănăstirea Agen, din aceeași localitate, până s-a ivit ocazia să sustragă craniul sfintei și să plece cu el.

Existau comercianți profesioniști de moaște

Se pare că au existau chiar și comercianți profesioniști de moaște, cum ar fi misteriosul Duesdona, care făcea incursiuni în catacombele romane pentru a găsi sfinți martiri pe care să-i vândă.

Afacerea era profitabilă: trupul unui singur sfânt putea fi împărțit în mai multe moaște vandabile. Teologii susțineau că „întregul se afla în fiecare parte”, ceea ce însemna că sfântul era la fel de prezent în fiecare fragment din trupul său, indiferent cât de mic.

Calugar medieval
Foto: Wikimedia

Sfinții – întruchipați în moaște – erau cât se poate de vii pentru comunitățile lor. Potrivit unei relatări din volumul „O viziune nesentimentală a ritualurilor din Evul Mediu”, Sfânta Foy (sau, mai bine spus, moaștele ei) a făcut atât de multe minuni într-o singură zi, încât călugării care o păzeau nici măcar nu au apucat să mănânce:

„Când se apropia seara și erau complet epuizați de slujba de peste zi, călugării s-au așezat la masă… Dar, iată! Dintr-o dată, înainte să poată pune un deget pe primul fel de mâncare așezat în fața lor, s-a înfăptuit un miracol.

Au fost nevoiți să se ridice de la masă și să cânte laude, ca nu cumva, în absența obișnuitei sărbătoriri formale, puterea care se manifestase să treacă neobservată.

Din nou, când se grăbeau să se întoarcă la masa abandonată, a avut loc un nou miracol. Apoi au urmat al treilea și al patrulea miracol, astfel încât călugării și-au petrecut ziua fără să se hrănească, până la căderea nopții”,  – relatare dintr-o carte despre minunile Sfintei Foy.

De la câmpul de luptă la jurămintele oficialilor, moaștele erau omniprezente

Dată fiind puterea cu care erau învestite, moaștele erau folosite pentru a le aduce noroc și prosperitate celor care le foloseau. Erau transportate pe câmpurile cu recolte slabe și „mărșăluiau” alături de soldați în luptă.

În timpul depunerii jurământului, oficialii țineau mâna pe moaște. În vremuri de restriște, oamenii le cereau ajutorul. În vremuri de belșug, le mulțumeau.

Furt de moaste
Furtul de moaște se practică și în secolul XXI. În 2012, inima Sfântului Laurence a fost furată dintr-o catedrală din Dublin, Irlanda. A fost recuperată șase ani mai târziu. Foto: Ancient Origins

Poate că cel mai ciudat aspect legat de furtul de moaște este cât de deschiși erau călugării în legătură cu acest obicei. De fapt, astăzi avem informații despre această practică doar pentru că aceștia au lăsat mărturii scrise cu privire la furturi.

Au existat numeroase scrieri dedicate subiectului furta sacra (furtul sacru). Totuși, cercetătorii susțin că unele dintre aceste relatări au fost exagerate sau de-a dreptul inventate.

De ce ar fi inventat unii călugări astfel de povești?

Există câteva explicații. În primul rând, povestea unui furt putea oferi o istorie plauzibilă unor moaște cu origine îndoielnică. În al doilea rând, este posibil ca furtul să fi fost preferabil comerțului, care ar fi redus sfinții martiri la statutul de simple mărfuri.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Lasă un comentariu