Honoré de Balzac, autorul care scria 16 ore pe zi

Honoré de Balzac a fost cel mai bun portretist al societății franceze din vremea lui, la începutul secolului XIX. După câteva poticneli inițiale, Balzac a devenit principalul reprezentant al romanului realist datorită unor opere precum monumentala „Comedie umană”.

„Povestea vieții mele este povestea muncii mele.” Prin aceste cuvinte, Honoré de Balzac însuși își definește perfect traiectoria vieții. Celebrul scriitor francez s-a născut la 20 mai 1799, la Tours, unul dintre principalele orașe din Valea Loarei.

Honoré de Balzac
Balzac într-un dagherotip realizat în 1842, despre care a spus: „Sunt uimit de perfecțiunea cu care acționează lumina.” Foto: Wikimedia

Botezat inițial Honoré Balssa, și-a luat mai târziu numele Honoré de Balzac, iar astăzi este considerat creatorul romanului modern. Un exemplu în acest sens este una dintre cele mai cunoscute opere ale sale, „Comedia umană”, în care scriitorul face un portret incisiv al societății franceze din vremea sa, de la căderea lui Napoleon Bonaparte până la restaurarea monarhiei.

Honoré de Balzac a fost un străin pentru părinții săi

Copilăria lui Honoré de Balzac a fost foarte complexă. Lipsa de iubire din partea părinților îl va marca pentru totdeauna pe băiat, care va avea relații cu femei mai în vârstă decât el, probabil într-o perpetuă căutare a căldurii de care a fost lipsit în prima parte a vieții.

Imediat ce s-a născut, Honoré a fost încredințat unei doici, cu care și-a petrecut primii patru ani din viață. Ca și cum ar fi fost un străin, copilul nu-și vedea părinții decât două duminici pe lună.

Când, în sfârșit, a putut să se întoarcă în casa părintească, distanța și răceala manifestată de părinți se reflectau în viața de zi cu zi până la punctul în care îi interziceau copilului să se distreze și să se joace.

La vârsta de opt ani, Honoré a intrat într-un internat din Vendôme, unde și-a petrecut următorii șapte ani din viață.

În 1814, după ce a suferit de o boală despre care se știu puține lucruri (în cuvintele lui Balzac, era vorba de o „congestie intelectuală”), familia lui s-a mutat la Paris, unde tânărul a început să studieze dreptul, o carieră pe care familia o considera „numai bună pentru un fiu de burghez”.

Aceasta avea să fie o altă perioadă nefericită din viața lui Balzac. Atât de mare era presiunea pe care tânărul o simțea din partea mamei sale, care insista ca el să-și găsească un drum în viață, încât scriitorul va mărturisi mai târziu că a încercat să se sinucidă aruncându-se de pe un pod.

casa lui Balzac
Maison de Balzac, unul dintre muzeele literare din Paris. Foto: Wikimedia

În cele din urmă, după ce a absolvit fără a obține note foarte bune, Balzac a început să îmbine activitatea de stagiar cu cea de profesor de literatură la Universitatea Sorbona.

În 1820, Balzac a debutat în lumea poeziei cu „Cromwell”, o tragedia în versuri. Precum alte poeme tragice pe care le-a publicat, nu a avut priză la public. Grație cumnatului său, Balzac a reușit să-și prezinte opera unui profesor de la Școala Politehnică din Paris, care, într-un mod foarte politicos, l-a sfătuit să renunțe la poezie și să se dedice prozei.

Un dezastru în lumea afacerilor

Descurajat, în 1821, Balzac a întâlnit un alt scriitor aspirant ca el, pe nume Auguste Lepoitevin, care i-a apreciat imediat enorma capacitate de muncă și i-a propus un parteneriat: Balzac se va ocupa de scrierea romanelor scurte, iar Lepoitevin va încerca să le vândă editorilor.

Balzac scris trei romane sub pseudonim, dar parteneriatul cu Lepoitevin a durat mai puțin de un an. Din acel moment, Balzac a decis să-și urmeze propriul drum.

Ideea lui era să se îmbogățească în cel mai scurt timp posibil ca să se poată dedica în totalitate literaturii. A lucrat la tot felul de comenzi, iar între 1821 și 1829 a scris o multitudine de opere de calitate îndoielnică sub diverse pseudonime; scriitorul a permis chiar ca aceste romane să fie semnate de alții.

În această perioadă, Balzac a început să ducă o viață destul de desfrânată, care presupunea multe cheltuieli (a risipit banii înainte de a primi comisioanele).

Mai multe eșecuri editoriale, cum ar fi publicarea operelor complete ale lui Molière și La Fontaine într-un singur volum, precum și gestionarea dezastruoasă a unei tipografii, a unei turnătorii de caractere de plumb și a unui ziar l-au obligat pe avocatul familiei să îl sfătuiască pe Balzac să lichideze cele trei afaceri pentru a salva măcar bunul renume al familiei sale.

În aprilie 1828, datoria scriitorului ajunsese la 50.000 de franci (principalul creditor fiind nimeni alta decât propria lui mamă). În cele din urmă, în mod surprinzător, după doi ani de reorganizare minuțioasă, atât tipografia, cât și turnătoria de caractere au devenit afaceri viabile din punct de vedere financiar.

Balzac a fost un scriitor „de neoprit”

Honoré de Balzac
Chipul lui Balzac pe un timbru apărut în 1939. Foto: Wikimedia

Balzac s-a hotărât atunci să îmbrace din nou halatul alb pe care îl purta întotdeauna când scria și, înarmat cu o pană de scris, și-a reluat activitatea pe care o iubea cel mai mult. Scriitorul francez se supunea zilnic unor sesiuni de lucru la care puțini ar rezista, chiar și de câte 16 ore, scriind mereu în compania prietenului său de nedespărțit: cafeaua.

În 1829 a publicat „Les Chouans”, o cronică din timpul Revoluției Franceze pe care a semnat-o – pentru prima dată – cu numele său real. În sfârșit, succesul îi bătea la ușă. Balzac a început să fie invitat la evenimentele organizate de înalta societate pariziană, unde mergea îmbrăcat în ținute ciudate.

Autorul s-a inspirat din unele dintre persoanele care au participat la petrecerile la care a fost invitat pentru a crea multe dintre personajele din operele sale. În 1831 a publicat un roman semi-fantastic intitulat „La peau de chagrin” („Pielea de șagrin”), care a apărut în revista literară La Revue de Paris.

În 1832, Balzac a publicat fără oprire și tot atunci a avut ideea de a crea o serie de romane înrudite care să descrie societatea pariziană a timpului său. Integrate în lucrarea „Scènes de la vie privée” („Scene din viața privată”), acestea vor culmina în marea operă a lui Balzac, intitulată „La comédie humaine” („Comedia umană”).

Aceasta include unele dintre marile romane ale deceniului, cum ar fi „Eugénie Grandet”, care avea să fie primul său bestseller important, și „Le père Goriot” („Moș Goriot”), unul dintre cele mai cunoscute romane ale sale.

În ciuda faimei pe care a dobândit-o, în scurt timp, Balzac a început din nou să se confrunte cu probleme bănești, ca urmare a unor investiții proaste.

A călătorit în Sardinia, unde a decis să cumpere niște vechi mine romane, crezând că va face o afacere bună. Dar, când s-a întors la Paris, după ce vizitase galeriile la fața locului, și-a dat seama că era o escrocherie și că fusese înșelat.

contesa Hanska
Ewelina Hańska. Foto: Wikimedia

În 1843, Balzac a călătorit la Sankt Petersburg ca să o întâlnească pe contesa Ewelina Hańska, cu care întreținea o corespondență pasională încă din 1833. Împreună cu ea, cu fiica ei și cu logodnicul acesteia din urmă, a călătorit prin toată Europa.

În final s-a căsătorit cu contesa, la 14 martie 1850, iar cuplul s-a stabilit într-un conac luxos din Paris. Dar fericirea a fost de scurtă durată, iar strălucitul scriitor, a cărui sănătate se deteriorase, a murit de cangrenă cinci luni mai târziu, la 18 august 1850.

Honoré de Balzac a fost un observator desăvârșit

statuia lui Honoré de Balzac
Statuia lui Balzac creată de Auguste Rodin (care a lucrat o vreme cu Constantin Brâncuși). Foto: Wikimedia

Metodele de lucru ale lui Balzac constau în elaborarea unei scurte schițe a subiectului romanului, iar încetul cu încetul încorpora noi idei. Uneori erau atât de multe, încât povestea finală suferea modificări constante, care îi înnebuneau pe tipografi.

La finalul muncii laborioase, lucrarea putea atinge proporții colosale, dar și ruinătoare din cauza modificărilor continue la care era supusă în timpul pregătirilor pentru tipărire.

Balzac a fost un scriitor atât de perfecționist și atent la detalii, încât introducea adesea numeroase variații în textul inițial, ceea ce ducea la o nouă ediție la scurt timp după publicare.

Balzac nu avea rival în ceea ce privește stăpânirea limbajului, iar acest lucru se reflectă în mod clar în dialogurile sale. Stilul său mușcător a făcut ca nici măcar cele mai sumbre și întunecate povești să nu devină complet pesimiste, dându-le propria lui notă de umor.

Considerat creatorul romanului realist, lui Balzac i se atribuie, de asemenea, crearea unui tip de roman în care evenimentele care au loc sunt văzute din punctul de vedere al unui terț: un observator atotvăzător.

Balzac era, de fapt, un mare observator și avea o memorie fotografică, dar avea și o mare empatie, care îl ajuta să înțeleagă atitudinile, sentimentele și motivațiile care îi mișcau pe oameni. Ambiția sa a fost să portretizeze oameni indiferent de clasa socială sau de munca lor.

În cele din urmă, opera lui Balzac va lăsa o amprentă de neșters, atât de profundă, încât, în timpul funeraliilor sale, un alt colos al penelului, Victor Hugo, va rosti următoarele cuvinte:

„De acum înainte, ochii oamenilor se vor întoarce să privească chipurile, însă nu ale celor care au guvernat, ci ale celor care au gândit.”


În România, cărțile lui Honoré de Balzac se găsesc cu reducere pe Libris, Cartepedia, Cărturești și Elefant.


Ca să știi mai mult, citește „Viața secretă a marilor scriitori”

Marii scriitori nu au avut nicidecum vieți plictisitoare, așa cum reiese din ceea ce am învățat la școală. Unii dintre cei care au lăsat în urmă opere literare de o inestimabilă valoare aveau apucături bizare, propriile slăbiciuni, vicii și frivolități. Pe scurt, erau și ei oameni ca noi. Din această carte hilară, plină de curiozități dintre cele mai puțin ortodoxe, vei afla aspecte picante din viețile unora dintre cei mai mari scriitori ai lumii, pornind de la William Shakespeare și ajungând până în vremurile noastre.

„Viața secretă a marilor scriitori” se găsește cu reducere pe Cartepedia, Cărturești sau Libris.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Alte articole interesante

Lasă un comentariu