Hiram Bingham, omul care a (re)descoperit Machu Picchu

Cu toate că localnicii știau de secole despre uriașele ruine incașe din vârful muntelui, Hiram Bingham a intrat în istorie drept descoperitorul Machu Picchu și omul care a prezentat lumii aceste vestigii neprețuite.

Născut la 19 noiembrie 1875 în Hawaii, Hiram Bingham a fost un explorator neobosit, cadru universitar și istoric al Americii de Sud. Mai târziu, a devenit politician și a ajuns guvernator în Connecticut și senator al Statelor Unite.

Hiram Bingham
Hiram Bingham. Foto: Wikimedia

Este considerat descoperitorul orașului Machu Picchu, deși există dovezi că situl era cunoscut înainte de expediția lui Bingham din 1911.

Bingham s-a interesat prima dată de ruinele incașilor în timpul unei călătorii pe care a făcut-o în Chile, pentru a participa la Primul Congres Științific Panamerican. La întoarcere, trecând prin Peru, a fost încurajat de un localnic să viziteze ruinele precolumbiene din Choquequirao.

Această vizită, care a avut loc în 1908, l-a uimit atât de mult pe Bingham, încât a descris-o într-o bună bucată din cartea „De-a lungul Americii de Sud” (1911), unde relatează despre călătoria lui de la Buenos Aires la Lima.

Hiram Bingham
Bingham (dreapta sus) și un ghid local la un pod din jungla de la Espiritu Pampa, Peru. Diapozitiv pe sticlă colorat manual, 1911. Foto: Wikimedia

La întoarcerea la Yale, Bingham a convins universitatea să demareze o expediție în comun cu autoritățile peruane pentru a explora siturile incașe din regiunea Cusco.

Expediția a pornit în 1911, cu Bingham ca explorator principal. Perspectiva căutării Orașului Pierdut al Incașilor era deosebit de interesantă pentru Hiram Bingham.

Hiram Bingham și descoperirea ruinelor de la Machu Picchu

După ce a  ajuns în orașul Cusco, Bingham s-a întâlnit cu Albert Giesecke, rectorul Universității Naționale San Antonio Abad. Giesecke a menționat că a întâlnit un țăran din partea locului, Melchor Arteaga, care menționa ceva despre niște ruine de mari dimensiuni situate pe o creastă înaltă, undeva lângă casa lui din Valea Urubamba.

La 19 iulie 1911, expediția lui Bingham a plecat din Cusco spre Valea Sacră, trecând pe la siturile megalitice Urubamba și Ollantaytambo, în căutarea ruinelor incașe din Vitcos.

Conform cronicilor vechi, Orașul Pierdut al Incașilor se afla lângă Vilcabamba, la distanță de două zile de mers de Vitcos. Pe 23 iulie, au ajuns la ferma lui Melchor Arteaga, iar a doua zi localnicul l-a condus pe Bingham la Machu Picchu.

În ciuda faptului că a fost impresionat de acest loc, Bingham nu era convins că Machu Picchu fusese cu adevărat ultimul refugiu al incașilor, întrucât nu se potrivea cu descrierea localităților Vitcos și Vilcabamba.

Hiram Bingham
Melchor Arteaga traversează râul Urubamba la 24 iulie 1911. Foto: Wikimedia

Prin urmare, echipa a decis să plece mai departe, continuând pe Valea Râului Vilcabamba, unde a ajuns la o stâncă sculptată, dar neterminată, la Rosapata.

Bingham și colegii săi au recunoscut imediat situl ca fiind altarul incaș Nusta Ispana sau Chuquipalpa. Puțin mai departe, cocoțat pe un deal, se afla Vitcos.

Astăzi, atât Nusta Ispana, cât și Piatra Albă (cum e cunoscută stânca) și Vitcos se vizitează călare, fiind incluse în tururile organizate ale multor ghizi locali.

Simțind că sunt pe urmele unei descoperiri importante, expediția a continuat spre nord-est. În satul Pampaconas au întâlnit un localnic care i-a dus la ruine într-un loc numit Espiritu Pampa.

Hiram Bingham
O lamă cu ruinele de la Machu Picchu în fundal. Foto: Wikimedia

După ce a explorat situl câteva zile, Bingham a ajuns la concluzia că acesta nu avea cum să fie locul de odihnă final al incașilor, deoarece arhitectura era prea rudimentară.

În schimb, a realizat că Machu Picchu era Orașul Pierdut al Incașilor. Cu sprijin de la Universitatea Yale și de la National Geographic, a revenit la Machu Picchu de trei ori, în 1912, 1914 și 1915, excavând și explorând situl.

În această perioadă, aproximativ 40.000 de artefacte – mumii, oase și ceramică – au fost recuperate din șantier. În 2007, după dezbateri aprinse, multe dintre acestea au fost returnate guvernului peruan.

Cine a descoperit cu adevărat Machu Picchu

Hiram Bingham
Machu Picchu (aflat în patrimoniul mondial UNESCO) la amurg. Fotografie din 2009. Foto: Wikimedia

După ce Bingham a declarat Machu Picchu ca fiind Orașul Pierdut al Incașilor, știrea s-a răspândit imediat în jurul lumii, cimentând reputația orașului ca loc încărcat de istorie și de mistere străvechi.

De asemenea, reputația lui Bingham ca explorator – și, de acum, descoperitor al lui Machu Picchu – a crescut enorm.

Astăzi, drumul alternativ care poartă turiștii cu autobuzul către orașul antic este numit Autostrada Hiram Bingham, și tot după marele explorator este numit și trenul de lux care duce din Cusco spre Aguas Calientes (orașul din care se ajunge la Machu Picchu) vizitatorii cu dare de mână.

Templul Soarelui de la Machu Picchu. Foto: Wikimedia

S-a speculat că până și personajul fictiv Indiana Jones se bazează pe Hiram Bingham, iar cartea „Orașul Pierdul al Incașilor” (disponibilă aici), care a fost publicată de Bingham în 1948, a fost una dintre cele mai bine vândute ale epocii sale (și este chiar și astăzi best-seller).

Dar întrebarea cu privire la identitatea adevăratului descoperitor al ruinelor de la Machu Picchu este încă în discuție. Cu certitudine, localnicii știau despre sit cu mult înainte ca Bingham să ajungă în Peru.

Primele relatări occidentale despre oraș datează din anii 1860. Augusto Berns, un german care a cumpărat terenuri vizavi de Machu Picchu la începutul anilor 1860, a încercat să strângă bani de la investitori pentru a jefui ruinele Inca din apropiere.

Pe o hartă pe care a folosit-o din 1874 este marcat Machu Picchu, iar Bingham s-a bazat pe ea când a descoperit ruinele.

În 1875, călătorul francez Charles Wiener a publicat o relatare despre ruinele despre care auzise că se aflau într-un loc numit Huainapicchu sau Matchopicchu. Totuși, Wiener nu a vizitat niciodată aceste ruine.

După ce Bingham a anunțat vestea descoperirii sale, un misionar britanic pe nume Thomas Payne și un inginer german numit J. M. von Hasse au susținut că au urcat la Machu Picchu încă din 1906, așadar cu cinci ani înaintea exploratorului american.

Adevăratul Oraș Pierdut al Incașilor

Tupu (ace vestimentare) de argint recuperate de la Machu Picchu de expediția lui Bingham din 1912, expuse la Museo Macchu Picchu. Foto: Wikimedia

În 1964, arheologul Gene Savoy a vizitat locul numit Espiritu Pampa. El și echipa sa au petrecut câteva săptămâni curățând și săpând într-o zonă care se întindea pe circa 200 de hectare, unde au găsit numeroase ruine incașe.

Dimensiunea ruinelor i-a șocat pe Savoy și pe colegii lui, care au realizat rapid importanța descoperirii. Datorită dimensiunii și tiparului, au ajuns la concluzia că Espiritu Pampa este Vilcabamba.

Această teorie a fost ulterior coroborată de Vincent și Nancy Lee, care în 1983 au descoperit Huayna Pucara (Noul Fort) și Machu Pucara (Vechiul Fort), două situri despre care vechile relatări afirmă că se găsesc în apropiere de Espiritu Pampa (Vilcabamba).


Acum, după ce ai citi despre Hiram Bingham, descoperitorul ruinelor de la Machu Picchu, află despre Fetița Trăsnetului, Băiatul și Fecioara, mumiile perfect conservate ale copiilor sacrificați de incași, apoi citește despre Quipu, misteriosul sistem incaș de „scriere” cu sfori și noduri, un limbaj 3D antic.

Ca să știi mai mult, citește „Barbarii. Civilizații dispărute”

De multe ori ne gândim la civilizațiile Greciei și Romei antice ca la incubatoare discrete ale culturii occidentale, locuri în care ideile despre orice, de la guvernare la artă, erau libere să se dezvolte și apoi să fie distribuite în exterior în lumea mediteraneană mai largă. Dar, așa cum arată Peter Bogucki în această carte, Grecia și Roma nu s-au dezvoltat izolat.

În jurul lor existau comunități rurale care nu cunoșteau scrisul și care aveau culturi radical diferite, despre care puțini dintre noi mai știu astăzi ceva. Ei bine, Bogucki scoate la lumină în mod strălucit poveștile acestor oameni aproape uitați.

Autorul prezintă cum s-au dezvoltat aceste culturi, subliniind complexitatea crescândă a structurilor lor sociale, realizările lor tehnologice și practicile lor ieșite din comun. Rezultatul este o relatare fascinantă despre un capitol foarte puțin cunoscut din istoria omenirii.

„Barbarii. Civilizații dispărute” se găsește cu reducere pe Cărturești, Elefant sau Libris.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Alte articole interesante

Un comentariu la „Hiram Bingham, omul care a (re)descoperit Machu Picchu”

  1. Trist… Probabil a ramas in istorie strict din motiv ca era american. Foarte interesant este ca unele sectiuni de zid de la Macchu Pichu sunt atat de bine realizate chiar fara liant, incat nu poti introduce macar o lama sau un card intre pietre. Tipic pentru oamenii de dinainte de noi. Astfel de constructii, stilul asta, se intalneste peste tot in lume. Asta arata ca acum ceva mai multa vreme a fost o civilizatie globala care le-a realizat si care mai apoi a disparut, cel mai probabil datorita razboiului. Cartile sfinte vechi sunt pline de relatari despre ciuperci care se inalta si sunt facute din fum. Posibil stilul acela arhitectural sa fi fost folosit de catre oameni dinainte de tragedia de la Babel…. nu stiu sincer. Va recomand Biblia/Facerea/Capitolul 11/Versetele 1-9 si veti vedea motivul pentru care in lume este atat de multa nebunie acum. Nu exista dezlegare de acest blestem. Ce a fost la Babel a fost razbunare din ura. Cel mai probabil cauzata ura de razboi. Unii mai mari impotriva unora mai mici, aia e. Si cand aia mai mici au voit a se potoli si aseza au venit aia mari si jurand razbunare, au aruncat blestem asupra lumii si s-a imprastiat omenirea pe suprafata Pamantului si li s-a incalcit limba.

    Răspunde

Lasă un comentariu