Cum ne minte harta lumii și de ce învățăm la școală false adevăruri geografice

Cei mai mulți oameni cred că harta lumii reflectă adevărul despre cum arată planeta Pământ. Însă cât de corect reprezintă ea lumea în care trăim?

Când privim harta lumii, avem în faţă o reprezentare plată a Pământului, care, de fapt, este o sferă. Asta înseamnă că distorsionarea realității este inevitabilă.

În multe cazuri, nu luăm acest lucru în considerare, astfel că percepția noastre despre planetă este inexactă. Să vedem care sunt lucrurile pe care harta lumii le prezintă eronat și felul în care acestea influențează imaginea pe care o avem despre Terra.

Cea mai des folosită reprezentare a Pământului este TUM sau „Proiecția Mercator”, numită după cartograful și geograful flamand Gerardus Mercator. Harta TUM respectă forma spațiului fizic, însă nu și dimensiunile sale, spune cartograful Miguel Angel Rodriguez.

„Mercator este o proiecție conformată. Respectă unghiurile și formele, însă nu respectă distanțele și zonele. Deoarece reprezintă o sferă transpusă pe o hartă plată, rectangulară, ea nu este perfectă”, afirmă Rodriguez.

Această reprezentare cilindrică disproporționată, pe care Mercator a făcut-o în 1569, a generat multe dezbateri privind „problema Groenlandei”.

De ce această insulă, de 1.2 milioane de kilometri pătrați, pare a avea aproape aceeași mărime ca Africa, care are 18.6 milioane de kilometri pătrați? Unii spun că totul se explică prin perioada în care Mercator a realizat harta.

Cartograful a întocmit harta în secolul XVI. Pentru marinarii europeni care încercau să ajungă din punctul A în punctul B în linie dreaptă, era folositor ca Europa să apară pe harta lumii mai mare decât în realitate.

Alţii privesc proporţiile eronate ale lui Mercator ca pe o rămăşiţă a colonialismului. Percepţia noastră asupra lumii, mai ales cea privind ţările în dezvoltare din emisfera sudică, a fost mult influenţată de reprezentarea lui Mercator.

Criticii spun că această proiecţie sugerează că unele regiuni – cum ar fi Europa – sunt mai importante decât altele, precum Africa. În 1973, jurnalistul german Arno Peters a mers până la a declara că proiecţia Mercator este rasistă.

„Această eroare i-a făcut pe mulţi din lumea civilizată să ignore luptele naţiunilor mai mari şi mai sărace de la ecuator”, a afirmat Peters.

Germanul Arno Peters şi-a prezentat propria hartă a lumii în 1974, crezând că va rezolva problemele proiecţiei Mercator.

Cartografii sunt de acord că proiecţia lui Peters înfăţişează mai bine mărimea maselor de uscat ale Pământului. Pentru prima oară pe o hartă, masa de uscat din emisfera sudică este aproape dublă faţă de cea din emisfera nordică.

Cel mai mare defect al acestei proiecţii? În primul rând, faptul că ea nu îi aparține lui Peters. Harta lumii în această versiune a fost proiectată cu 200 de ani mai devreme, de către astronomul scoțian James Gall. Peters nu a făcut altceva decât să o reclame ca fiind a sa și să o popularizeze.

Pentru Arthur Robinson (a cărui proiecţie o vom analiza în continuare), proiecţia lui Mercator greşea prin reprezentări disproporționate, iar proiecţia lui Peters era problematică din cauza întinderii forţate – orizontal la poli şi vertical la ecuator.

Creată în anii ’60 de un profesor american de geografie, această hartă a lumii a fost privită ca o soluție pentru distorsiunile comise de Mercator şi Peters. Această proiecţie este pseudo-cilindrică şi menţine integritatea zonelor şi a formelor mai bine decât cele anterioare.

Problema acestei versiuni este că, deși zonele ecuatoriale sunt destul de bine reprezentate, polii au de suferit: sunt întinşi forţat la colţuri, ca aluatul de pizza.

Experţii spun că aceasta este harta lumii care echilibrează cel mai bine formele şi zonele. Asta se datorează faptului că face o medie aritmetică între alte două proiecţii. Seamănă mult cu proiecţia Robinson, însă paralelele nu sunt paralele, ci uşor curbate.

Numele de „tripel” („triplu” în limba germană) este dat de scopul hărţii de a minimiza cele mai mari neajunsuri ale altor proiecţii: distorsiunile zonelor, ale direcţiilor şi ale distanţelor.

Indiferent de harta pe care o foloseşti, realitatea este că adevărata înfățișare a lumii, transpusă în hărţi, va fi întotdeauna imperfectă.

Indiferent pe ce sistem se bazează, harta lumii este o realizare importantă în domeniul matematicii, însă, așa cum spune Rodriguez, „nu există o metodă perfectă de proiecţie. Toate distorsionează realitatea într-un fel sau altul.”