Unul dintre cele mai interesante lucruri din lumea artei și a literaturii este folosirea pseudonimelor pentru a semna operele. Motivele pentru care autorii ajung să le folosească sunt numeroase.
De exemplu, pentru a ascunde o lucrare cu mai mulți autori, ca în cazul actual al lui Carmen Mola. Același lucru s-a întâmplat și cu grupul de matematicieni care au publicat sub numele de Nicolas Bourbaki.
În acel grup a ajuns și Alexander Grothendieck, matematicianul care a rezolvat 14 probleme în câteva luni. Alexander Grothendieck s-a născut în 1928 la Berlin, într-o familie de evrei, iar primii săi ani nu au fost ușori.
Tatăl lui, un anarhist rus, avea să moară la Auschwitz. Biografia lui Alexander Grothendieck este prea stufoasă pentru a face obiectul unui singur articol, deoarece matematicianul a fost un excentric și un geniu în același timp.
Așa că vom merge direct la anul 1948, când Grothendieck a primit o bursă de studii la Paris. Acolo l-a întâlnit pe Henri Cartan, unul dintre fondatorii grupului Bourbaki, care i-a recomandat să meargă la Universitatea din Nancy, în nord, unde studia Laurent Schwartz.
Schwartz tocmai primise Medalia Fields (considerată „Premiul Nobel al matematicii”) și atât Schwartz, cât și Grothendieck erau interesați de aceleași ramuri ale matematicii.
Când cei doi s-au cunoscut, Schwartz i-a dat lui Grothendieck o listă cu 14 probleme nerezolvate. Abordarea oricăreia dintre aceste probleme ar fi necesitat mai mulți ani de muncă și fiecare dintre ele ar fi putut constitui baza unei teze de doctorat.
Recomandarea pe care Grothendieck a primit-o a fost să aleagă una care îl interesa și să se dedice acesteia. Cu doar una dintre probleme, ar fi avut suficient material pentru cercetări aprofundate și articole publicate pentru o lungă perioadă de timp.
Doar trei luni mai târziu, Grothendieck a apărut în fața lui Schwartz pentru a discuta problemele. Profesorul se aștepta ca el să-i spună ce problemă a rezolvat, cum a abordat cercetarea și ce progrese ar fi putut face. Grothendieck, în schimb, i-a arătat că a rezolvat toate cele 14 probleme.
Șocat, Schwartz a spus că probabil că ar trebui să schimbe rolul cu Grothendieck: studentul să-i fie profesor profesorului.
În schimb, odată Grothendieck a greșit ca un școlar
De atunci încolo, de la rezolvarea celor 14 probleme, Grothendieck a devenit un nume celebru în lumea matematicii. Atât de faimos, încât a ajuns să colaboreze cu grupul Bourbaki, primind Medalia Fields în 1966.
Cu toate acestea, Grothendieck nu a mers să o ridice, întrucât ceremonia de decernare a premiului a avut loc la Moscova. Există alte câteva premii pe care a refuzat să le accepte.
Și, ca să vedem că și cei mai buni greșesc, merită amintit episodul în acre i s-a cerut să aleagă un număr prim (un număr care este divizibil doar cu 1 și cu el însuși). Grothendieck a răspuns 57, care nu este un număr prim, deoarece este un multiplu de 3 și 19 (3×19 = 57).
Din acea zi, 57 este numit, ironic, „numărul prim al lui Grothendieck”.
