Geologii au descoperit o enormă rezervă de apă dulce sub Oceanul Atlantic

Geologii au descoperit un enorm buzunar de apă dulce sub apele sărate ale Oceanului Atlantic, în apropierea coastei SUA. Rezerva (de aproximativ 2.800 kilometri cubi) este surprinzătoare, dar nu complet neașteptată.

Primele semne legate de existența sa au apărut pentru în anii ’70, însă nimeni nu bănuia că acest rezervor uriaș, captiv în roca poroasă, ar putea avea o lungime aproape egală cu întregul nord-est al SUA.

Chenarul roșu marchează limitele aproximative ale buzunarului de apă dulce. Foto: Captură Google Maps

„Știam că acolo jos se află apă dulce, în locuri izolate, însă nu cunoșteam mărimea rezervorului sau dispunerea sa”, a afirmat geologul marin Chloe Gustafson, de la Universitatea Columbia, într-un articol publicat pe site-ul instituției.

În 2015, unii dintre colegii cercetători ai lui Gustafson au făcut un studiu-pilot pe coasta statului New Jersey. Folosind un receptor electromagnetic plasat cu ajutorul vasului de cercetare Marcus Langseth, echipa încerca să caute buzunare de apă dulce îngropate în straturile sedimentare.

Explorările companiilor petroliere au descoperit ocazional, încă din anii ’70, apă dulce atunci când săpau după combustibilul fosil, așa că savanții știau că acolo jos se află „ceva”. Însă datele privind mărimea rezervorului erau inexacte.

Echipa de cercetare de pe vasul Marcus Langseth a studiat cele două locuri de coastă din nord-est timp de zece zile, căutând semne de conductivitate electrică în apele pe care plutea vasul.

Folosind o nouă metodă pentru a distinge apa dulce de petrol sau apă sărată, oamenii de știință explorează sub platoul continental pentru a căuta buzunare mari de apă dulce. Este posibil ca această rezervă să se alimenteze continuu din apa subterană care se scurge de pe uscat sau să fi fost lăsată de ghețarii din perioada glaciară. Grafică: Eric S. Taylor

Apa sărată este un conducător mai eficient de unde electromagnetice (EM) decât apa dulce, așa că receptoarele de EM plasate pe coastă au permis cercetătorilor să cartografieze dispunerea rezervorului misterios.

Rezultatele, publicate într-un studiu care detaliază prima încercare importantă de a cartografia rezervorul, indică existența unui „sistem continuu de rezervoare submarine, cu o întindere de cel puțin 350 de kilometri în apropierea coastei atlantice a SUA. Sistemul conține circa 2.800 de kilometri cubi de apă cu salinitate scăzută.

Dată fiind natura tehnicii de cartografiere cu EM, rezultatele pot fi întrucâtva interpretate, însă echipa spune că rezervorul submarin pornește din Delaware (în capătul sudic) și se extinde de-a lungul statelor New Jersey, New York, Connecticut, Rhode Island, ajungând până în Massachusetts.

Oricât de nebunește ar suna, rezervorul de apă dulce s-ar putea extinde și mai mult, spun cercetătorii.

„Dacă luăm în considerare posibilele extensii din nord-est și sud-vest, ar putea exista de câteva ori mai multă apă dulce decât credeam în porțiunea de nord-est a Atlanticului, reprezentând o resursă de apă dulce care rivalizează cu cele mai mari rezerve de pe continent”, explică autorii.

Cât despre felul în care rezerva a ajuns acolo, cercetătorii spun că acest lucru s-ar fi putut întâmpla atunci când cantități vaste de apă dulce rezultată din gheața topită în timpul ultimei epoci glaciare au rămas captive în sedimentul pietros.

Pentru ca apa să poată fi folosită pentru consum – dacă se va putea ajunge la ea -, aceasta ar trebui mai întâi să fie desalinizată, deoarece porțiuni din ea ar fi ușor sărate, mai ales cele apropiate de stratul de apă marină.

Deocamdată, nimeni nu spune că această operațiune este necesară, însă existența buzunarului uriaș sugerează că astfel de volume s-ar putea ascunde în zone mai calde și mai uscate ale lumii, precum California, Australia sau Orientul Mijlociu.

„S-ar putea dovedi a fi o resursă importantă pentru alte părți ale lumii”, spune Gustafson.


În continuare, citește și:

Ca să știi mai mult, citește „Enigmele științei”

După secole de salturi uriașe în domeniul științei – de la tiparniță la fisiunea nucleară -, ne punem întrebarea: A mai rămas ceva de descoperit și de cercetat și în secolul XXI? Știința ridică la fel de multe întrebări precum acelea la care a găsit deja răspunsuri. Toate intră în categoria „enigme ale științei”, care își așteaptă rezolvarea.

Și, cine știe, poate chiar unii dintre dumneavoastră, dragi cititori tineri, veți contribui, într-un fel sau altul, la dezlegarea lor.  Există cazuri celebre de mari oameni de știință – Faraday, Darwin, Einstein etc. – al căror drum în carieră le-a fost determinat de citirea, în adolescență, a unor modeste cărți de popularizare a științei.

Însă, de multe ori, dezlegarea unei enigme științifice duce la descoperirea alteia noi – și așa mai departe. Newton, unul din marile genii ale omenirii – cu modestie – a scris, la sfârșitul cărții sale „Principiile matematice ale filosofiei naturale”, tipărită în 1689, următoarele cuvinte:

„Nu știu cum arăt eu în fața lumii, dar mie mi se pare că sunt un băiat care se joacă pe țărmul mării și se distrează căutând din timp în timp pietricele colorate sau o scoică roșie, în timp ce marele «ocean al adevărului» se întinde necunoscut în fața mea”.

Deși între timp au fost făcute multe descoperiri științifice, „pietricelele colorate” nu s-au epuizat, oceanul adevărului vă așteaptă ! Tocmai de aceea, știința continuă să fie vie și atât de fascinantă. Pentru mai multe informații privind temele puse în discuție, cititorii sunt invitați să consulte bibliografia care a stat la baza documentării autorului, anexată la sfârșitul acestei cărți.

„Enigmele științei” se găsește cu reducere pe eMag sau pe Libris.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Alte articole interesante

Lasă un comentariu