fbpx

Gemenele-cobai din România care au supraviețui experimentelor lui Josef Mengele

Născută în 1934, în satul Porț din județul Sălaj, Eva Mozes Kor este o femeie cu un destin extrem de dificil, care a trecut prin toate ororile lagărului de concentrare de la Auschwitz, dar a găsit forța de a merge mai departe.

Acum are 85 de ani și este activă pe Facebook și pe Twitter, călătorește în jurul lumii, apare în filme documentare, scrie cărți și a fondat chiar și un muzeu dedicat istoriei experimentelor naziste.

Eva (stânga) și sora ei geamănă, Miriam, în 1935. Foto: Muzeul CANDLES / Facebook

Destinul Evei este uimitor. Iată cele mai impresionante momente din viața unei fete a cărei voință de a trăi s-a dovedit a fi mai puternică decât și-ar fi imaginat vreodată.

Copilăria Evei Mozes Kor

Eva Mozes a venit pe lume în România, într-o familie de evrei. A avut două surori mai mari, Edit și Aliz, și o soră geamănă, Miriam. În mai 1944, întreaga familie a fost trimisă la Auschwitz.

Au călătorit timp de patru zile într-un tren supraaglomerat, care anterior fusese folosit pentru transportul vitelor. Când familia a ajuns în lagărul de concentrare, gardianul a întrebat-o pe mama Evei dacă cele două fiice ale sale erau gemene.

După ce a primit un răspuns pozitiv, fetele au fost smulse din brațele mamei lor și duse într-un adăpost separat. Eva și Miriam nu au mai știut nimic despre soarta părinților și a surorilor lor.

„Platforma de adio” de la Auschwitz. Foto: Wikimedia

Gemenele și-au văzut pentru ultima oară părinții și surorile pe așa-numita „platformă de adio” din Auschwitz.

Experimentele „Îngerului morții”, Josef Mengele

Cele două gemene au atras atenția multor doctori naziști, inclusiv a celui mai crud doctor din Auschwitz, Josef Mengele. Acesta era poreclit „Îngerul morții”.

În Auschwitz se aflau aproximativ 1.500 de gemeni ca Eva și Miriam, dintre care nu au supraviețuit mai mult de 250. Mii de oameni au devenit victimele experimentelor îngrozitoare ale lui Mengele.

Doctorul era extrem de interesat de gemeni din punct de vedere științific, fiindcă dorea să crească rata natalității printre „femeile ariene”. De asemenea, voia să afle care este efectul diferitelor boli asupra corpului uman.

Pentru a afla acest lucru, Mengele injecta unul dintre gemeni cu un virus mortal și, mai târziu, compara rezultatele cu starea de sănătate a celuilalt geamăn.

Josef Mengele, 1965. Foto: Wikimedia

De asemenea, supraveghea experimente în cadrul cărora se încerca schimbarea culorii ochilor prin injectarea de diferite substanțe chimice în globii oculari, precum și experimente în cadrul cărora încerca să creeze în mod artificial gemeni siamezi.

Eva și Miriam au fost supuse la mai multe examinări și experimente genetice. Potrivit amintirilor Evei, la un moment dat a fost separată de sora ei și dusă în laborator, unde i s-a luat sânge din mâna stângă și i s-au făcut mai multe injecții în cea dreaptă.

După aceea, Eva a suferit de o febră groaznică, brațele și picioarele i s-au umflat și corpul i s-a umplut de pete roșii. În acel moment, Mengele a spus că mai avea doar două săptămâni de trăit. Însă a reușit să supraviețuiască și a fost dusă înapoi în adăpost, unde era ținută și sora ei.

Din păcate, Mengele a fugit din Germania în America de Sud după război și nu a fost pedepsit.

Eliberarea

Miriam Mozes (prima din dreapta imaginii). Alături de ea, cu fața parțial obturată de băiatul cu fes, este Eva Mozes. Foto: Muzeul CANDLES / Facebook

Pe 27 ianuarie 1945, unul dintre prizonierii din lagărul de concentrare a dat buzna în adăpostul în care locuiau fetele, strigând: „Suntem liberi!”.

Fetele au fugit în stradă, unde au văzut oameni în costume albe de camuflaj. Erau soldați ruși. După ce au fost eliberate, cele două fete, în vârstă de 11 ani, au fost încredințate în custodia călugărițelor.

După cum își amintește Eva, călugărițele le dădeau multe jucării fetelor, dar ele nu se mai puteau juca – copilăria lor se sfârșise la Auschwitz.

Apoi, fetele s-au întors în satul lor din România, însă casa lor era goală și vandalizată. Eva avea să relateze că aceasta a fost cea mai tristă zi din viața ei, deoarece spera că unii dintre membrii familiei sale erau încă în viață și că se întorseseră acasă.

Viața după Auschwitz

În 1950, când Eva și Miriam aveau 16 ani, au primit permisiunea de a emigra în Israel, stabilindu-se în orașul Haifa. Ammbele fete s-au angajat în armata israeliană.

În 1960, Eva Mozes s-a măritat cu un american, Michael Kor, și el un supraviețuitor al Holocaustului. Cuplul s-a mutat în SUA și a avut doi copii, Alex și Rina. În SUA, Eva a început să lucreze ca agent imobiliar.

Pentru restul vieții ei, Miriam a suferit de o boală la rinichi cauzată de experimentele făcute pe ea când era o copilă. Eva i-a donat un rinichi surorii ei, însă Miriam a murit în 1993. Avea 59 de ani.

La doi ani după moartea surorii ei, Eva Mozes Kor a fondat muzeul CANDLES, dedicat istoriei experimentelor naziste făcute pe copii. În limba engleză, acronimul înseamnă „Copiii de la Auschwitz care au supraviețuit experimentelor mortale din laboratorul nazist”.

Eva Mozes Kor își arată numărul de identificare care i-a fostat tatuat în lagăr: A-7063. Foto: CANDLES / Facebook

Astăzi, Eva este implicată în activități educaționale, conferințe și organizarea de vizite în locurile în care s-au petrecut ororile naziste. Kor a publicat două cărți autobiografice și a apărut în mai multe documentare.

Iertarea

După moartea surorii sale, Eva a parcurs un drum interior al iertării și vindecării. În aprilie 2015, a mers în Germania ca să depună mărturie la procesul fostului nazist Oskar Gröning.

În timpul procesului, Eva s-a dus la Gröning și l-a îmbrățișat. Spune că a simțit că avea puterea de a ierta. Iertarea a făcut-o mai puternică, a ajutat-o să treacă peste niște amintiri îngrozitoare și a eliberat-o de trecutul ei tragic.

Dată fiind anvergura crimelor naziste, declarația Evei a stârnit reacții diferite. A răspuns criticilor spunând că, de-a lungul vieții ei, a ajuns să fie convinsă că nimic bun nu poate să iasă din răutate sau cruzime. De aceea, bunătatea învinge mânia.

Eva Mozes Kor și Oskar Gröning, în 2015. Foto: Eva Mozes Kor / Facebook

În 2016, Eva Mozes Kor a devenit personajul principal al unui documentar britanic intitulat „Fata care i-a iertat pe naziști”, iar în 2018a fost lansat un nou documentar despre povestea vieții Ei, intitulat „Eva: A-7063”.

Crezi că există lucruri care nu trebuie iertate? Spune-ne părerea ta în secțiunea pentru comentarii. De asemenea, dacă dorești să afli mai multe despre viața Evei Mozes Kor, iată câteva materiale despre acest subiect apărute în mass-media din România: TVR, Adevărul, Press One.


În continuare, citește și:

Distribuie articolul:

Citește în continuare

Abonează-te la Incredibilia.ro

Fii fără grijă, nu facem spam.

Abonează-te la newsletter sau urmărește-ne pe Facebook, Instagram sau YouTube și vei primi zilnic cele mai interesante articole, filme și recomandări!

  • Marc Delia Mariana spune:

    Groaznice vremuri, groaznice încercări…atâtea copilării, atâtea vise distruse pentru totdeauna…Nu știu dacă eu aș fi avut puterea Evei Mozes Kor…puterea de a ierta…

    • - roryta - spune:

      Și dacă nu ierți ce faci? Unde ajungi? Ce rezolvăm cu NEiertarea? Știi când iertăm cu adevărat? Știi când suntem curați, fără resentimente, fără urme de răzbunare în noi? În fața bolii! În clipa aceea, tot ce nu am iertat vreodată, este deja iertat. În momentul în care viața și sănătatea ta sunt puse în fața unui pericol iminent, atunci ne eliberăm cu adevărat, atunci ne simțim ușori ca fulgul, atunci ștergem TOTUL cu buretele, tot ce-a fost urât, ostil și crud din viața noastră, din partea fiecărui om pe care l-am întâlnit vreodată și care ne-a făcut un rău mai mic sau mai mare sau pe care, dimpotrivă, l-am făcut chiar noi, intenționat ori ba. Fiindcă NIMIC nu mai contează! Și să știi că absolut nimic nu mai contează! Decât o CONȘTIINȚĂ cu adevărat CURATĂ. Să știi că ai făcut tot ce a fost omenește posibil să te împaci cu toți, să-i ierți pe toți și să fii iertat de toți.
      Asta-i chintesența vieții, aceasta este experiența vieții pe pământ și cel mai desăvârșit lucru: IERTAREA. Ea amintește atât de bine de Iisus Hristos…

  • Matei Paula spune:

    Cred ca lucrurile deosebit de grave n u trebuiesc nici uitate,nici iertate.Iertand ,cred eu, incurajam pe criminali si infractori sa faca mai departe aceleasi orori.Cred ca pentru acestia si pedeapsa cu moartea e prea putin.De ce sa-i tinem in inchisori in conditii de hotel aproape,pe mancarea si intretinerea noastra sau sa-i eliberam asa cum au fost eliberati de curand si sa omoare din nou,asa cum s-a intamplat recent

  • DVORACIC AURICA spune:

    Din punctul meu de vedere doar Dumnezeu poate ierta ! Desigur, in ce ma priveste, pentru toti cei si cele care „am crezut” ca mi-au facut rau, acum, dupa ce am lucrat si lucrez cu mine, am doar o mare compasiune … atentie, compasiune NU mila ! Si il rog pe Dumnezeu sa ii ierte !

  • >