Gândacul-asasin, prădătorul care își face „costum” din cadavrele victimelor

Gândacul-asasin este o insectă fascinantă din mai multe motive, dar primul care iese în evidență este „costumul” său excepțional, format din cadavrele victimelor, pe care și le lipește de spate.

În lume există aproximativ 7.000 de specii cunoscute de gândac-asasin. Membrii acestora variază între 4 și 40 de milimetri lungime și împărtășesc aceeași armă formidabilă – o structură ascuțită, curbată, asemănătoare unui ac, numită rostru.

Gandacul-asasin
Foto: Caters News Agency

Insectele folosesc rostrul pentru a-și înjunghia prada – de obicei alte insecte, cărora le injectează o salivă otrăvitoare care le lichefiază organele. Când victima nu mai mișcă, gândacul-asasin începe să-i soarbă interiorul, până când rămâne doar exoscheletul.

Acesta este folosit apoi pe post de camuflaj de unele specii de gândaci-asasin. Unele exemplare, în special de Acanthaspis petax, au fost observate plimbându-se cu o movilă de cadavre de insecte lipită pe spate.

Pentru a se apropia de victime, gândacii-asasin trebuie să-și surprindă prada. Unele specii sunt cunoscute pentru că imită mișcarea frunzelor atunci când bate vântul și sunt total silențioase când se apropie de victime.

Gandacul-asasin 01
Foto: National Geographic

Odată ajuns în apropierea victimei, gândacul-asasin se năpustește asupra ei și o înțeapă cu rostrul. De obicei, durează până la 15 secunde ca prada să moară, timp în care prin rostru îi este administrată enzima care îi lichefiază organismul.

Nu se știe cum reușesc să se camufleze

Până acum, nimeni nu a reușit să explice cum reușesc gândacii-asasin să își lipească de spate carcasele victimelor, dat fiind că nu își pot atinge spatele cu membrele. Tot ce se știe până acum este că rămășițele sunt fixate pe spate cu ajutorul unei secreții lipicioase.

Aparent, acest camuflaj îngrozitor ajută unele specii de gândaci-asasin să se apropie mai ușor de victime, prin adoptarea mirosului acestora din urmă.

Acest exoschelet funcționează și ca armură împotriva prădătorilor gândacului-asasin, precum șopârlele gecko sau păianjenii săritori (Salticidae).

„Când încearcă să prindă un gândac-asasin, un gecko s-ar putea trezi cu gura plină de carcase de furnici, și nu cu un gândac-asasin suculent”, a relatat biologul Christiane Weirauch pentru revista WIRED.

Într-un experiment conceput pentru a testa eficiența camuflajului împotriva păianjenilor săritori, cunoscuți pentru văzul extrem de bun și mirosul subdezvoltat, atât gândaci „goi”, cât și gândaci camuflați au fost plasați în cuști de sticlă alături de păianjeni.

Rezultatele au arătat că păianjenii au atacat insectele fără „costum” de zece ori mai des decât pe cele camuflate.


Deghizarea macabră a insectelor asasin este doar unul dintre multele tipuri de camuflaj natural pe care le-am prezentat în articolele noastre. Descoperă Insecta-frunză: Creatura care face din camuflaj o artă, precum și Molia Macrocilix maia, unul dintre cei mai mari maeștri ai camuflajului.


Distribuie:

Citește în continuare

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi în fiecare dimineață pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări.
Fii fără grijă, nu facem spam.
>