Sfidând dogmele Bisericii, Galileo Galilei a schimbat modul în care privim universul cu modelul său heliocentric al Sistemului Solar. Însă în ciuda gândirii sale revoluționare Galileo a fost un om al timpului său, marcat de multe superstiții religioase.

În cadrul celei mai bizare investigații pe care a desfășurat-o vreodată, Galileo a luat la modul literal descrierea iadului făcută de Dante Aligheri în „Infernul” și a încercat să-i măsoare dimensiunile. Proiectul lui Galileo pare ridicol azi, dar a oferit o bază pentru știința și ingineria moderne.

Dante a compus poemul epic „Divina Comedie” în secolul XIV, descriind călătoria sa prin iad („Inferno”), purgatoriu („Purgatorio”) și rai („Paradiso”). De atunci, imaginile create de Dante influențează imaginația oamenilor.

De exemplu, opera lui Sandro Botticelli numită „Mappa dell’ Inferno” („Harta Iadului”) ilustrează viziunea lui Dante folosind detalii îngrozitoare. Potrivit ABC, până și cărturarii au luat în serios descrierile cuprinse în poem.

Galileo Galilei a fost unul dintre cei mai importanți savanți din istorie

În secolul XVI s-au purtat numeroase dezbateri privind geografia și geometria exactă a infernului. Cum experții vremii nu au reușit să se pună de acord Academia Florentină a apelat un tânăr în vârstă de 24 de ani, geniu al matematicii: Galileo Galilei.

O analiză anterioară a lui Dante, făcută de matematicianul și arhitectul florentin Antonio Manetti, descria iadul ca un abis uriaș, cu formă conică, aflat sub Pământ, având vârful în centrul planetei.

Conform tradiției iudeo-creștine, iadul s-a format după ce Lucifer a fost aruncat pe Pământ în urma răzvrătirii sale.

De la intrarea aflată lângă Cuma, în Italia, nouă niveluri sau cercuri coborau până în fundul gropii, unde își făcea veacul însuși Satana. Ierusalimul se afla în centrul bazei conului.

Baza era înconjurată de un acoperiș în formă de dom. Aceasta a fost versiunea pe care Galileo a apărat-o în fața Academiei împotriva interpretării rivale a lui Alessandro Vellutello, care nu era florentin. Bun, dar care erau dimensiunile exacte ale iadului?

„Soarele ajunsese deja la orizontul / Al cărui cerc median acoperă / Ierusalimul, în cel mai înalt punct al său.” – Divina Comedie

După cum arată acest studiu prezentat în 2014 la o conferință de matematică aplicată, Galileo a interpretat versurile lui Dante prin ideea că diametrul bazei trebuie să fie egal cu raza Pământului.

Cum distanța de la Ierusalim la Cuma era considerată a fi de 2.700 de kilometri, cercul trebuia să fi măsurat în jur de 5.500 de kilometri în diametru.

Aceasta este raza Pământului și adâncimea iadului, de zece ori mai mare decât estimase Vellutello. Prin urmare, unghiul vârfului poate fi calculat ca având 60 de grade.

În acest punct hălăduiește Satana, iar cei mai răi sunt pedepsiți, fiind îngropați în gheață. Folosind textul lui Dante, care face comparații între dimensiunea lui Satana și obiectele obișnuite, Galileo a estimat că diavolul are înălțimea de 1.180 de metri.

Prin comparație, cea mai înaltă clădire din lume, Burj Khalifa, din Dubai, are doar 828 de metri. Aceste dimensiuni colosale însemnau că anvergura acoperișului în formă de dom se extindea din Marsilia de azi, din Franța, și până în Tașkent, în Uzbekistan.

Sub acoperiș se aflau Lucifer și toți locuitorii iadului din prezent și viitor. Însă cât de gros trebuia să fie acoperișul ca să nu se prăbușească?

Pentru inspirație, Galileo s-a orientat spre celebrul „Duomo” al lui Filippo Brunelleschi, domul Catedralei din Florența. Această minune a ingineriei structurale are 45 de metri lățime, însă este uimitor de ușoară, având doar patru metri grosime.

Folosind aceeași metodă prin care calculase înălțimea lui Lucifer, Galileo a mărit proporțional cifrele pentru a se potrivi cu domul iadului, obținând o grosime de 460 de kilometri pentru acoperiș.

Însă aici Galileo Galilei a făcut o greșeală fatală. „Metoda proporțiilor simple” indica faptul că acoperișul s-ar prăbuși sub propria sa greutate.

Proporțiile erau potrivite pentru „Duomo”, însă dezastruoase pentru un dom cu diametrul de mii de kilometri. Însă publicul a fost convins de argumentele lui Galileo, care a fost răsplătit pentru „cartografierea iadului” cu postul de lector la Catedra de Matematică a Universității din Pisa.

În Pisa, Galileo și-a dat seama de greșeala pe care a făcut-o. A păstrat tăcerea și a refăcut ecuațiile înainte ca altcineva să-i descopere eroarea.

Astăzi, am putea să râdem de eforturile lui Galileo Galilei de a măsura iadul și pe Satana, dar ar trebui să ne bucurăm de faptul că munca sa a avut drept rezultat avansuri tehnologice și științifice tangibile.

În procesul de studiere a felului în care forța materialelor se schimbă odată cu dimensiunile lor, Galileo a furnizat științei ingineriei teoria mărimilor scalare. Această regulă încă este luată în considerare de ingineri și arhitecți.