Jupiter este o planetă turbulentă. Cea mai celebră furtună de pe această planetă este, desigur, ciclonul roșu de o mărime colosală (cunoscut sub numele de Marea Pată Roșie, despre care se estimează că durează de 350 de ani). Însă în 2016, când modulul Juno al NASA a ajuns la această planetă, a descoperit furtuni și mai maro, aflate în regiunile polare ale gigantului gazos.
La polul nord, făceau ravagii nouă furtuni – una mare, centrală, aflată chiar la pol, și opt furtuni mai mici dispuse în jurul ei. La polul sud, exista o dispunere similară: șase furtuni, dintre care cinci alcătuiau un pentagon aproape perfect în jurul ciclonului central, potrivit Science Alert.
Aceste cicloane au mărimi similare. Și încă un amănunt interesant și bizar, în același timp – toate cicloanele se învârt în aceeași direcție (în sensul contrar acelor de ceasornic, în nord, și în sensul acelor de ceasornic, în sud).
Nu se știa prea multe despre aceste furtuni. Erau permanente sau semipermanente, la fel ca Marea Pată Roșie, sau aveau să dispară în curând? Acum știm, după mai mulți ani de zboruri de cercetare ale lui Juno, că furtunile sunt de lungă durată.
Însă, în cel mai recent zbor de cercetare, în cadrul a celei de-a 22-a misiuni de colectare de date, când Juno a zburat la doar 3.500 de kilometri deasupra norilor de pe Jupiter, modulul a detectat ceva nou cu instrumentele sale.
Furtunile de la polul sud formaseră nu un pentagon, ci un hexagon. Este o premieră.
„Datele obținute de Juno arată că s-a trecut de la un pentagon de cicloane care îl înconjurau pe cel din centru la un aranjament hexagonal”, a spus astrofizicianul Alessandro Mura, de la Institutul Național de Astrofizică din Italia, în cadrul unui comunicat al NASA.
Astfel de configurații ciudate ale furtunilor nu apar niciunde altundeva în Sistemul Solar (Saturn are propriile sale furtuni ciudate la poli, având o furtună hexagonală gigantică la polul nord și un vortex la polul sud), însă studierea i-ar putea ajuta pe savanți să înțeleagă mai bine dinamica atmosferică a giganților gazoși.
„Aceste cicloane sunt fenomene meteorologice noi, care nu au mai fost văzute sau prezise. Natura scoate la iveală noi date privind mișcările fluidelor și felul în care funcționează atmosferele planetelor gigantice. Viitoarele zboruri ale lui Juno ne vor ajuta să ne rafinăm cunoștințele și să înțelegem felul în care cicloanele evoluează în timp”, a spus Cheng Li, cercetător în domeniul fizicii planetare la Universitatea Berkeley, din California.
Citește în continuare