Furnicile Matabele, insectele care își tratează camarazii răniți în luptă

După bătălie, învingătorii se întorc acasă, oprindu-se din marș doar ca să adune răniți, pe care îi cară la bază ca să le acorde tratamente prin care le vor salva viața.

Nu este vorba de vreo scenă eroică din Al Doilea Război Mondial, ci de o zi obișnuită din viața furnicilor Matabele, care părăsesc mușuroaiele cu sutele pentru a lansa raiduri asupra termitelor, operațiuni care fac victime și în tabăra țintelor, și de partea atacatorilor.

Furnica din partea de sus a imaginii își tratează tovarășul rănit, ținându-i cu mandibulele un membru și „lingând” rana cu antenele și cu picioarele din față. Foto: Erik Frank, Julius Maximilians, Universitatea Wurzburg

Biologii care studiază furnicile știau deja că aceste insecte sociale își adună răniții și îi cară acasă. În urmă cu câțiva ani, însă, au descoperit că îi și îngrijesc, curățându-le rănile și administrându-le antibiotice pentru a preveni infecțiile, potrivit unei lucrări de cercetare publicate în revista Royal Society din Anglia.

Este un fenomen fără precedent în lumea animalelor, iar comportamentul neașteptat al furnicilor reduce semnificativ numărul morților dintr-o colonie.

„Pentru prima dată în regnul animal, avem de-a face cu tratarea corespunzătoare a unei răni. Până acum, existau câteva observații cu privire la îngrijirea rănilor la alte animale, însă niciun studiu științific”, a spus Erik Frank, de la Universitatea Wurzburg.

În timpul unui raid, o furnică (roșiatică) este atacată de soldați ai termitelor, care i se agață de cap și de un picior din spate. Foto: Erik Frank, Julius Maximilians, Universitatea Wurzburg

La maturitate, furnicile Matabele sau Megaponera analis ajung la lungimea de doi centimetri și se hrănesc cu termite la „micul dejun”, „prânz” și „cină”. Pentru a-și găsi următoarea masă, furnicile trimit cercetași în savană, ca să găsească termite.

După ce un cercetaș depistează o termită, furnicile pregătesc o trupă de până la 600 de indivizi, care se îndreaptă direct spre locul termitei.

La sosire, furnicile mai mari străpung stratul de noroi uscat, iar cele mai mici se aventurează înăuntru pentru a ucide prada și a căra prada acasă.

Rareori se întâmplă să nu existe victime în tabăra furnicilor. Aproximativ 30% dintre furnicile mai mici care iau parte la vânătoarea de termite își pierd la un moment dat cel puțin câte un picior, deoarece termitele ripostează și le secționează membrele.

Multe furnici pierd un singur picior, însă altele sunt rănite atât de rău, încât abia mai pot sta pe picioare.

De-a lungul celor trei ani de experimente desfășurate în savana din Parcul Național Comoe, din Coasta de Fildeș, savanții au observat peste 200 de raiduri ale furnicilor asupra termitelor.

Au observat că furnicile care se întorceau acasă triau cu rapiditate victimele. Dacă furnicilor rănite le lipseau cel mult două picioare, erau luate și duse acasă. Dacă rănile erau mult mai grave, furnicile erau lăsate pe „câmpul de luptă”.

Cercetătorii au putut studia în laborator raidurile furnicilor asupra termitelor, punându-le pe ghemotoace de iarbă. Foto: Erik Frank, Julius Maximilians, Universitatea Wurzburg

Pentru a studia îndeaproape furnicile, cercetătorii au mutat șase colonii în mușuroaie artificiale, într-un laborator. Acolo, savanții au filmat furnicile care se îngrijeau de camarazii cu membre lipsă.

„Nu știm dacă îndepărtează murdăria de pe rană sau dacă aplică o substanță antimicrobiană ca să lupte cu infecțiile. Dar știm că, dacă nu primesc acest tratament, 80% dintre răniți mor în 24 de ore. Dacă sunt tratate timp de o oră, furnicile supraviețuiesc”, a afirmat Frank.

Furnicile rănite cer ajutor trimițând semnale sub formă de feromoni. Când sosește ajutorul, furnicile rănite își strâng picioarele ca să poată fi cărate mai ușor acasă.

Această rană de care suferă o furnică va fi, cel mai probabil, tratată în mușuroi de către o furnică sănătoasă. Foto: Erik Frank, Julius Maximilians, Universitatea Wurzburg

Savanții cred că există o regulă simplă care stabilește care furnici vor fi salvate. După bătălie, prioritatea oricărei furnici rănite este să stea așezată într-o poziție de repaus. Apoi, emană feromoni pentru a cere ajutor.

„Furnicile rănite grav nu se pot ridica din nou și se zbat, ignorând totul în jurul lor”, spune Frank.

Prin urmare, furnicile grav rănite nu reușesc să trimită semnalul sau nu pot lua poziția necesară pentru a fi cărate acasă, așa că sunt lăsate să moară.

„Este o metodă foarte simplă, care le permite furnicilor să trieze răniții. Dacă poți sta pe picioarele tale, încă ești util. Un lucru fascinant legat de societatea furnicilor este că acestea au un comportament foarte complex și sofisticat, dar fără a fi conștientizat la nivel cognitiv”, a spus Frank.

Se pare că avem multe de învățat de la furnici. De exemplu, poate ne-ar ajuta să știm de ce furnicile nu au niciodată blocaje în trafic sau cum reușesc aceste insecte minuscule să reziste în cele mai aspre condiții, chiar și fără hrană.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Alte articole interesante

Lasă un comentariu