fbpx

Fritz Haber, savantul care a salvat (și a ucis) milioane de oameni

Bun sau rău, generos sau egoist, corect sau incorect: cel mai ușor lucru este să etichetăm oamenii cu epitete categorice. Însă omul de știință Fritz Haber ne dovedește că lucrurile nu sunt întotdeauna albe sau negre și că realitatea este dureros de complexă.

Fritz Haber a rămas în istorie ca un om cu două laturi, una generoasă și una întunecată. Pe de o parte, a ajutat mulți oameni să nu moară de foame, iar pe de alta a dezvoltat arme chimice care aveau să facă mormane de morți.

Începuturile

fritz_haber_01

Fritz Haber a fost un chimist german. S-a născut în Breslau, Prusia, în 1868, într-o familie evreiască respectată. În 1886, a început să studieze chimia sub îndrumarea unor chimiști renumiți, Robert Bunsen și Carl Liebermann.

În 1891, și-a luat doctoratul de la Universitatea Friedrich Wilhelm. În 1894, Fritz Haber a acceptat un post de profesor la Universitatea din Karlsruhe.

Între 1894 și 1911, a lucrat împreună cu chimistul Carl Bosch și a dezvoltat ceea ce se numește „Procesul Haber-Bosch”. Acesta era o metodă revoluționară, prin care amoniacul putea fi sintetizat direct din hidrogen și nitrogen.

Fritz Haber, îngerul

fritz_haber_03
Fritz Haber și Carl Bosch

Principala utilitate a amoniacului este cea din îngrășământ. Înainte de dezvoltarea „Procesului Haber-Bosch”, nu exista vreo cale ușoară sau ieftină de a crea amoniac.

Articolul continuă mai jos

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi zilnic pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări!

Click pentru abonare ▸

Fii fără grijă, nu facem spam.

Procesul dezvoltat de Haber și Bosch a făcut posibilă crearea de îngrășământ în cantități industriale. Datorită descoperirii celor doi, recoltele au crescut semnificativ în volum, iar milioane de oameni aveau, astfel, hrana asigurată.

Datorită descoperirii sale revoluționare, Fritz Haber a fost recompensat, în 1918, cu Premiul Nobel pentru chimie. Procesul Haber-Bosch încă este folosit în lumea întreagă pentru fabricarea amoniacului.

Jumătate din producția de mâncare a lumii se bazează pe această metodă de fabricare a îngrășământului. Conform statisticilor, doi din cinci oameni de pe planetă sunt ținuți în viață mulțumită descoperirii lui Haber.

Viața ia o turnură neașteptată

fritz_haber_02
Fritz Haber, în laborator

Dacă povestea chimistului german s-ar sfârși aici, lumea l-ar ține minte ca pe un erou. Dar cursul vieții lui a luat o turnură întunecată, în urma căreia Fritz Haber a ajuns să fie numit „părintele războiului chimic.”

După izbucnirea Primului Război Mondial, Fritz Haber a fost numit șeful departamentului de chimie la Ministerului de Război al Germaniei. La acel moment, Haber trecuse deja de la iudaism la luteranism.

Motivele convertirii sale nu sunt prea clare, însă antisemitismul începuse să se răspândească și s-a speculat că, prin convertire, Fritz Haber dorea să obțină o poziție academică mai bună.

Însă chimistul era și patriot. În timpul războiului, el a condus echipa care a lucrat la dezvoltarea clorului gazos, care urma să fie folosit în luptele din tranșee, alături de alte gaze mortale.

Fritz Haber, demonul

fritz_haber_04
În Primul Război Mondial, peste un milion de oameni au căzut victimele gazelor toxice

În timp ce studia efectul gazelor toxice, Haber a ajuns la concluzia că expunerea îndelungată la aceleași toxine, dar cu o concentrație scăzută, avea efecte mortale.

Această ecuație a devenit cunoscută drept „regula lui Haber” și a avut drept consecință folosirea gazelor în război. După ce Primul Război Mondial s-a sfârșit, Haber a continuat să lucreze în secret la dezvoltarea de arme chimice pentru Germania.

De asemenea, el a preluat conducerea Institutului Kaiser Wilhelm. În 1931, naționalismul german luase proporții. Savanții evrei căzuseră în dizgrație, iar Institutul Kaiser Wilhelm a primit ordinul de a concedia toți evreii.

Haber a fost revoltat. A încercat să întârzie plecarea colegilor săi evrei, până când aceștia aveau să își găsească un alt loc de muncă.

Moștenirea lui Haber

Cercetările lui Haber au folosit la dezvoltarea Zyklon B, gazul toxic folosit de naziști

Pe 30 aprilie 1933, Fritz Haber și-a dat demisia din funcția de director al Institutului. A plecat din Berlin în același an, cu ajutorul chimiștilor britanici, care se aflaseră în tabăra opusă în timpul Primului Război Mondial.

Haber avea deja o sănătate precară și a murit în 1934, la 65 de ani, din cauza unei insuficiențe cardiace. După moartea lui Fritz Haber, printr-o oribilă ironie, munca sa legată de gazele chimice a fost folosită de regimul nazist.

Cercetările sale au fost folosite pentru dezvoltarea Zyklon B, gazul folosit în lagărele de concentrare pentru a ucide milioane de evrei, inclusiv prieteni și cunoștințe ale lui Haber.

Deci, a fost Fritz Haber un geniu care a pus capăt foametei în lume? Sau a fost el un savant malefic, care a creat arme letale de război?


Distribuie articolul:

Citește în continuare

  • M. Pătrașcu spune:

    Amoniacul nu este îngrășământ! Nici n-ar avea cum, fiindcă în condiții normale el este un gaz toxic. El servește la obținerea azotaților de potasiu (KNO3) și amoniu (NH4NO3) – care într-adevăr sunt îngrășăminte – prin intermediul acidului azotic (HNO3).

  • >