Cu toții îi cunoaștem pe frații Grimm datorită colecției lor de basme (care include „Cenușăreasa”, „Rapunzel”, „Hansel și Gretel” și „Albă ca Zăpada și cei șapte pitici”), însă puțină lume știe că, de fapt, cei doi nu au fost autori de povești.
Jacob și Wilhelm Grimm s-au numărat printre cei mai de seamă savanți germani ai începutului secolului XIX. Munca lor în domeniul lingvisticii istorice nu a fost o joacă, ci o cercetare academică serioasă, care ne ajută și astăzi să înțelegem cum se dezvoltă limba.
Deși frații Grimm ar trebui prețuiți pentru cercetările savante și teoriile academice, ne amintim de ei în primul rând pentru că au cules și au păstrat povești și povestiri folclorice.
Jacob Grimm s-a născut în Germania, în 1785, iar fratele său, Wilhelm, a venit pe lume un an mai târziu. Tatăl lor, Philipp Wilhelm Grimm, a fost avocat, judecător și funcționar al orașului, iar familia s-a bucurat de un stil de viață de înaltă societate.
Frații Grimm și drumul lor de la bogăție la sărăcie
După ce tatăl a murit de pneumonie, familia a început să simtă greutățile sărăciei. Au fost obligați să-și concedieze servitorii, să se bazeze pe banii oferiți de o mătușă bogată, iar frații au fost nevoiți să facă felul de munci pentru a câștiga bani pentru familie.
Cu ajutorul mătușii lor, frații Grimm s-au înscris la Universitatea Marburg ca să studieze dreptul. Însă au descoperit limba, literatura și istoria folclorică și acestea au devenit pentru ei niște pasiuni pe viață.
Totuși, Jacob Grimm și-a luat diploma de avocat și a lucrat o vreme ca funcționar, desfășurând cercetări asupra manuscriselor legislative din Evul Mediu. Mai târziu, ambii frați s-au angajat ca bibliotecari.
Conform History Daily, în 1805, frații Grimm au acceptat sarcina de a niște povestiri folclorice germane pentru o cunoștință care plănuia să le publice într-o colecție.
Frații au muncit din greu, alocând mult timp pentru cercetare și au i-au prezentat patronului lor peste 20 de povestiri folclorice.
Frații Grimm nu au scris basme, ci le-au cules
Din fericire, au păstrat niște cópii ale muncii lor, deoarece patronul lor a rătăcit povestirile și, în cele din urmă, a abandonat proiectul. Frații Grimm au decis să publice propria lor antologie de povestiri folclorice germane.
Au adăugat multe alte povestiri și, în 1812, au publicat „Kinder und Hausmarchen” („Povestiri pentru copii și întreaga casă”). Însă primele câteva ediții ale colecției nu au fost publicate cu intenția de a ajunge la urechile copiilor.
Erau povești despre nedreptăți făcute copiilor și altor oameni vulnerabili. Cum frații au cules aceste povestiri din relatări orale, ele implicau adeseori un avertisment, precum și elemente întunecate și sinistre.
Aceste povestiri erau pline de violență, incest, crimă, tortură și violuri. Nu semănau deloc cu versiunile „îndulcite” de Disney pe care le cunoaștem astăzi.
Cariere de lingviști
Culegerea și păstrarea povestirilor folclorice a fost doar o parte din cercetările fraților Grimm. Ca lingviști istorici, frații au încercat să analizeze povestirile orale ale poporului german ca modalitate de a descoperi tendințele limbii.
Interesul lor academic principal îl constituia evoluția limbii așa cum era folosită în literatură, un câmp cunoscut ca „filologie”. Jacob Grimm era interesat în mod special de acest domeniu și a dezvoltat diferite teorii despre progresia limbii.
Munca lui a influențat domeniul modern al lingvisticii istorice. „Legea lui Grimm”, denumită astfel după Jacob Grimm, este un principiu încă folosit de lingviști.
Apare dicționarul Grimm
În 1840, frații Grimm au fost invitați de regele Frederic Wilhelm al IV-lea să lucreze la un dicționar german atotcuprinzător. Dicționarul urma să fie folosit drept ghid de referință pentru savanți.
La fel ca dicționarul englez Oxford, acest dicționar german includea istoria etimologică a fiecărui cuvânt, precum și ortografia, sensul, părțile de vorbire și variațiile. Era o sarcină cu adevărat titanică.
Frații și-au petrecut restul vieții lor lucrând la acest proiect, însă Wilhelm a murit înainte de a termina cuvintele care începeau cu litera D, iar Jacob a murit după ce a terminat cuvintele care începeau cu litera F. A fost nevoie de peste 100 de ani pentru ca sarcina să fie îndeplinită.
Importanța povestirilor folclorice
Mulțumită fraților Grimm, lumea academică și-a dat seama de importanța și semnificația culturală a povestirilor folclorice, ca entități istorice și lingvistice.
După ce primele câteva ediții de basme, care includeau în principal povestiri germane, au ajuns în librării, savanții din alte părți ale Europei și-au dat seama de importanța păstrării povestirilor folclorice ale popoarelor lor.
Este meritul lui Wilhelm Grimm de a fi scris aceste povestiri astfel încât să fie plăcute la lectură și relevante, fără să fie schimbat caracterul lor original.
„Carne de tun” pentru Disney
Colecția „Kinder und Hausmarchen” a fraților Grimm a fost un bestseller. Colecția a trecut prin mai multe ediții înainte ca povestirile să fie modificate astfel încât să fie potrivite pentru copii.
Datorită muncii migăloase a fraților Grimm, astăzi ne putem bucura de basme precum „Fata morarului”, „Scufița Roșie” și „Frumoasa din Pădurea Adormită”, pe care le putem citi copiilor noștri.
Din fericire, toate basmele culese și popularizate de frații Grimm sunt astăzi accesibile în România. Walt Disney a recunoscut valoarea multora dintre aceste povestiri și le-a folosit ca punct de plecare pentru filmele sale de animație.
Foarte interesant!Sunt lucruri pe care nu le stiam.Multumim pentru tot ceea ce ne trimiteti.
Cu drag, ne bucurăm că vă plac.