Fosilele mincinoase ale lui Adam Beringer, o fraudă științifică uriașă, cât un munte

În urmă cu aproape 300 de ani, doctorul Adam Beringer a descoperit mai multe fosile de plante și animale în apropiere de Würzburg, în sudul Germaniei, care aveau să-i ruineze cariera. Aceste fosile au ajuns să fie cunoscute sub numele de Lügensteine sau „Pietre mincinoase” și au stat la baza uneia dintre cele mai mari fraude paleontologice din istoria lumii.

Dar ceea ce face ca această înșelăciune să fie legendară, pe lângă o mulțime de lecții de morală și de răsturnări de situație, este faptul că la capătul farsei se afla un savant cu cea mai mare credibilitate (până când și-a pierdut-o cu totul).

Fosilele mincinoase ale lui Adam Beringer
„Fosilele” lui Adam Beringer expuse la un muzeu din Germania. Foto: Wikimedia

Născut în 1667, doctorul Johann Bartholomew Adam Beringer a ajuns un om important în Würzburgul secolului al XVIII-lea. A fost profesor și decan al Facultății de Medicină de la Universitatea din Würzburg și a practicat medicina la Spitalul Julian.

Zilele lui s-au scurs publicând lucrări academice care au fost citate de oameni de știință din întreaga lume, însă Beringer și-a dedicat tot timpul liber hrănindu-și adevărata mare pasiune: istoria naturală.

Deși convențional în majoritatea privințelor, medicul era cunoscut pentru faptul că deținea un cabinet de curiozități în care avea expuse cele mai interesante obiecte din natură.

A fost medicul șef al prințului episcop de Würzburg și al ducelui de Franconia într-o perioadă în care medicina modernă se baza în mare parte pe remedii naturale, iar în 1695 a fost numit și îngrijitor al grădinilor botanice ale universității, în concordanță cu interesele și aptitudinile sale.

Dar, cu toate realizările lui, medicul nu ducea lipsă de inamici. Numeroși contemporani l-au invidiat și l-au disprețuit pentru fulminanta lui ascensiune spre faimă.

La universitate, doi dintre propriii săi colegi plănuiau de mult timp să-l doboare pe Beringer. Ignatz Roderick, profesor de geografie și algebră, și Georg von Eckhart, bibliotecar, aveau de gând să acționeze speculând tocmai pasiunea lui Beringer pentru fosilele de pe muntele Eibelstadt, din apropiere de Würzburg.

Totul a mers bine până în vara anului 1725, când cei doi au „plantat” pe munte fosile false, pentru ca Beringer să le găsească. Doctorul angajase trei tineri care să caute comori naturale pentru iubitul lui cabinet; astăzi, se presupune că cel puțin unul dintre săpători era la curent cu întreaga operațiune de discreditare a lui Beringer.

Fosilele mincinoase ale lui Adam Beringer
Adam Beringer a angajat câțiva tineri să sape după fosile. Cel puțin unul dintre ei știa că doctorul urma să fie păcălit. Foto: Pinterest

Săpătorii au început să-i livreze fosilele aparent spectaculoase, iar Beringer a fost încântat. Nu știa, însă, că acestea aveau să fie cunoscute mai târziu sub numele de Lügensteine. Fosilele erau pur și simplu extraordinare, chiar și pentru Beringer.

Roci cu cochilii din Triasicul mijlociu se mai găsesc și astăzi în ținutul Eibelstadt, dar aceste fosile erau diferite. Cele mai multe erau în basorelief, iar fosilele se potriveau atât de bine în interiorul pietrelor, încât păreau lucrate de un artizan.

În cazul fosilelor care prezentau rămășițe ale unei structuri scheletice, anatomia era în mod evident incorectă. Existau pești și broaște, păsări și melci sculptați în aceste pietre, dar și iconoliți asemănători unor îngeri și pietre cu literele ebraice „YHVH”, adică tocmai numele lui Dumnezeu.

Mulți și-au exprimat îndoiala cu privire la credibilitatea fosilelor, dar Beringer, imperturbabil, a continuat să își documenteze descoperirile în lucrarea sa, „Lithographiae Wirceburgensis”, din 1726.

Cartea conținea 21 de planșe, reprezentând 204 specimene. Deși scrisă în latină, cartea a fost tradusă ulterior în limba engleză.

„Figurile exprimate pe aceste pietre, în special cele ale insectelor, sunt atât de exact adaptate la dimensiunile pietrelor, încât s-ar putea jura că sunt opera unui sculptor foarte meticulos”, remarca Beringer în cartea lui.

În pasiunea sa ieșită din comun, Beringer a scris întreaga lucrare fără să recunoască ceea ce tocmai propriile lui observații arătau: fosilele erau false. Abia după ce a publicat cartea a recunoscut că a fost într-adevăr înșelat. Ceva se schimbase, dar ce?

Fosilele mincinoase ale lui Adam Beringer
Litere ebraice „fosilizate”, o descoperire atât de absurdă, încât Beringer și-a dat seama că totul a fost o farsă. Foto: Wikimedia

Pe măsură ce anii au trecut, întâmplarea a fost atribuită unor anecdote diferite. Cea mai populară rămâne aceea că medicul a găsit în cele din urmă o piatră cu o inscripție care se traducea prin propriul lui nume și abia atunci și-a dat seama că toate descoperirile fuseseră, de fapt, false.

Unii au sugerat că studenții au fost cei care i-au făcut o farsă profesorului. Însă, după ce și-a acceptat greșeala, Beringer a deschis un proces împotriva celor trei săpători. Din acel moment, omul de știință, odinioară venerat, a căzut treptat în dizgrație, ajungând să cumpere exemplarele propriei cărți, în încercarea de a mai șterge din rușine.

Incidentul i-a afectat și pe farsori. Roderick a fost nevoit să părăsească Würzburg, iar Eckhart nu a mai putut să-și termine bursa.

Deși pietrele nu au devenit niciodată la fel de faimoase ca Omul din Piltdown, ele au contribuit la reluarea discuțiilor despre farsele din lumea științei. Incidentul a dus la înființarea Asociației Lügensteine din Germania, dedicată exclusiv fosilelor falsificate.

Dintre cele peste 2.000 de pietre descoperite de Beringer, aproximativ 600 au fost distribuite în Anglia, Germania și Austria. Expoziții ale falsurilor au fost organizate și la British Museum în 1961, în timp ce mulaje ale unora dintre „fosile” au fost păstrate la Muzeul Naturkunde din Bamberg.

Toate acestea sunt originale și fac parte dintr-o curioasă expoziție de falsuri pe care lumea o poate vedea chiar și astăzi.

Ca să știi mai mult, citește „Enigmele științei”

După secole de salturi uriașe în domeniul științei – de la tiparniță la fisiunea nucleară -, ne punem întrebarea: A mai rămas ceva de descoperit și de cercetat și în secolul XXI? Știința ridică la fel de multe întrebări precum acelea la care a găsit deja răspunsuri. Toate intră în categoria „enigme ale științei”, care își așteaptă rezolvarea.

Și, cine știe, poate chiar unii dintre dumneavoastră, dragi cititori tineri, veți contribui, într-un fel sau altul, la dezlegarea lor.  Există cazuri celebre de mari oameni de știință – Faraday, Darwin, Einstein etc. – al căror drum în carieră le-a fost determinat de citirea, în adolescență, a unor modeste cărți de popularizare a științei.

Însă, de multe ori, dezlegarea unei enigme științifice duce la descoperirea alteia noi – și așa mai departe. Newton, unul din marile genii ale omenirii – cu modestie – a scris, la sfârșitul cărții sale „Principiile matematice ale filosofiei naturale”, tipărită în 1689, următoarele cuvinte:

„Nu știu cum arăt eu în fața lumii, dar mie mi se pare că sunt un băiat care se joacă pe țărmul mării și se distrează căutând din timp în timp pietricele colorate sau o scoică roșie, în timp ce marele «ocean al adevărului» se întinde necunoscut în fața mea”.

Deși între timp au fost făcute multe descoperiri științifice, „pietricelele colorate” nu s-au epuizat, oceanul adevărului vă așteaptă ! Tocmai de aceea, știința continuă să fie vie și atât de fascinantă. Pentru mai multe informații privind temele puse în discuție, cititorii sunt invitați să consulte bibliografia care a stat la baza documentării autorului, anexată la sfârșitul acestei cărți.

„Enigmele științei” se găsește cu reducere pe eMag sau pe Libris.

Ți-a plăcut articolul? Dă-l mai departe!

Test de Cultură Generală #11 - Sex (20 de Întrebări)

Urmărește-ne pe Facebook

Zilnic, episoade noi din serialul Astăzi în istorie, plus curiozități fascinante din toate domeniile!

Lasă un comentariu