Această fotografie a unor bărbați la bustul gol, înconjurați de frunze lungi, cu o colibă din stuf în fundal, a fost făcută în jungla izolată din pădurea amazoniană. Era anul 1934 și fotografia îi înfățișează pe oamenii lui Henry Ford.
Cu șase ani înainte, industriașul american lansase o operațiune masivă pentru a se elibera din strânsoarea în care îl țineau importatorii de cauciuc asiatici.
Alesese un loc pe malurile Râului Tapajos, angajase forță de muncă și despădurise porțiuni întinse din Amazon pentru a pune bazele unei plantații de cauciuc.
Însă visele lui Ford erau mult mai grandioase. Voia să construiască o comunitate utopică, un proiect care să servească drept dublu experiment, atât în afaceri, cât și în scop civilizator.
Din păcate, Ford era doar un om de afaceri. În momentul realizării acestei fotografii, visul său deja se dezintegra.
Henry Ford avea idei rigide despre utopie. Fiind „100% american”, utopia însemna consumul de mâncare americană, locuitul în case în stil american, frecventarea cenaclurilor de poezie și participarea la dansuri pe muzică exclusiv în limba engleză.
Ford a început să impună aceste idei și populației care lucra pe plantația sa. Erau lucruri cu care oamenii care lucrau în Fordlandia, majoritatea localnici, pur și simplu nu erau obișnuiți. Cele mai supărătoare dintre regulile lui erau interzicerea alcoolului, a tutunului și chiar și a femeilor și a familiilor.
Lipsiți de aceste plăceri simple, fordlandienii se strecurau adeseori într-o așezare din apropiere, pe care o numeau „Insula Inocenței”, care era plină de cluburi de noapte, baruri și bordeluri.
După cum s-a dovedit de atâtea ori de-a lungul istoriei, semnele unui dezastru iminent își au rădăcina în aroganță. Ford și-a ignorat consilierii și a continuat să proiecteze și să construiască Fordlandia fără nicio considerație științifică, și, în cele din urmă, fără nicio considerație de ordin financiar.
Arborii lui s-au ofilit, atacați de mană și alte boli. Nemulțumiți de cultura străină care le era impusă, muncitorii s-au răzvrătit, ceea ce a dus la o revoltă care a trebuit să fie înăbușită de armata braziliană în 1930.
Rezultatul este că, în ziua de azi, Fordlandia este un peisaj abandonat, care aduce aminte de bune intenții inutile și de risipirea energiei umane și a resurselor, atât naturale, cât și financiare.
Toate acestea aveau să-l coste pe nepotul lui Ford, Henry Ford al II-lea, 20 de milioane de dolari în 1945, atunci când locul a fost vândut înapoi guvernului brazilian.
Construită pentru a rezista, Fordlandia avea toate caracteristicile unui oraș american, inclusiv un teren de golf, un spital, o centrală electrică și un hotel. Astăzi, oamenii pot vizita aceste clădiri de beton aflate în avansată stare de degradare.
După ce dat greș, Ford a încercat să mute așezarea în aval, însă întreaga operațiune a luat sfârșit după ce a început să fie produs cauciucul sintetic, în 1945.
Un lucru ciudat legat de acest eșec industrial este faptul că creatorul său, Henry Ford, nu a vizitat niciodată comunitatea utopică pe care o crease după propriul plac.
De asemenea, cauciucul din Fordlandia nu a „încălțat” niciodată mașinile produse de Ford Cars în America.
BARBARIE AMERICANÁ ….!!!!