Niels Bohr, un fizician danez de origine evreiască, s-a născut la 7 octombrie 1885. A adus contribuții semnificative la înțelegerea structurii atomice și a mecanicii cuantice, ceea ce i-a adus Premiul Nobel pentru Fizică în 1922. Bohr a jucat, de asemenea, un rol în dezvoltarea bombei atomice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

A fost profesor de fizică și director al Institutului de Fizică Teoretică din Copenhaga. Bohr este cel mai cunoscut pentru modelul său atomic, pe care l-a introdus în 1913. Acest model descrie atomul ca fiind un nucleu cu protoni încărcați pozitiv, înconjurat de electroni încărcați negativ care orbitează în jurul nucleului.

Este similar cu structura sistemului solar, dar cu forțe electrostatice în loc de gravitație. Acest model s-a bazat pe modelele anterioare propuse de alți fizicieni. Unii l-au denumit modelul Rutherford-Bohr, deoarece a fost o îmbunătățire a modelului lui Ernest Rutherford.

Pe lângă modelul său atomic, Bohr a făcut și propria descriere a tabelului periodic al elementelor în 1920. A fost o figură respectată în comunitatea științifică și a avut o prietenie strânsă cu Albert Einstein.

Cu toate acestea, relația lor a devenit tensionată în 1924, când au avut un dezacord cu privire la conservarea energiei, a impulsului și a cauzalității în fizica cuantică. Această diferență de opinii a fost cunoscută sub numele de conflictul deschis dintre Einstein și Bohr.

Bohr credea că natura are mai multe forme de prezentare, fiecare spunând ceva unic și completându-se reciproc. Această perspectivă, cunoscută sub numele de „principiul complementarității”, a devenit bine recunoscută în fizică. Celebrul citat al lui Bohr referitor la acest principiu a fost: „Opusele nu sunt opuse, ci complementare”.

În 1936, laboratorul lui Bohr a efectuat experimente privind fisiunea izotopilor de uraniu. Colegul său, O.R. Frish, a identificat produsele de dezintegrare aparținând lui Otto Hahn și Fritz Strassman, ceea ce a condus la teoria fisiunii izotopilor de uraniu.

La întoarcerea dintr-o călătorie în Statele Unite, Bohr a stabilit teoria conform căreia izotopii de uraniu 235 sunt instabili, în timp ce izotopii U238 sunt stabili.

Această înțelegere a fragmentelor fisionabile instabile a deschis calea pentru dezvoltarea bombei atomice și a conceptului de utilizare a unei reacții în lanț pentru a genera o cantitate mare de energie. Fiul lui Bohr, Aage Niles Bohr, i-a călcat pe urme și a primit Premiul Nobel pentru Fizică în 1975 pentru propriile sale cercetări.

Fratele lui Bohr, Harald Bohr, a fost, de asemenea, un matematician renumit. În concluzie, Niels Bohr a fost un fizician de pionierat care a adus contribuții semnificative la structura atomică, la mecanica cuantică și la dezvoltarea bombei atomice.

Ideile sale, cum ar fi modelul Bohr și principiul complementarității, au avut un impact de durată asupra domeniului fizicii.