Filippo Brunelleschi, aurarul enervant care a creat o minune arhitecturală

În 1418, conducătorii orașului Florența se apropiau în sfârșit de rezolvarea problemei monumentale pe care o ignorau de peste un secol: gaura uriașă din acoperișul catedralei din oraș.

Anotimp după anotimp, ploile de iarnă și soarele de vară se revărsau pe altarul principal din Santa María del Fiore sau, mai bine zis, pe locul unde ar fi trebuit să se afle acest altar.

Santa María del Fiore cu al său Duomo impozant. Vedere din Piazzale Michelangelo. Foto: Wikimedia

Predecesorii lor începuseră construcția bisericii în 1296, pentru a reflecta statutul Florenței de capitală economică și culturală a Europei, ale cărei bogății proveneau din tranzacțiile financiare și din comerțul cu lână și mătase.

Atunci s-a decis ca structura să fie acoperită de cea mai mare cupolă de pe Pământ, care să transforme clădirea într-o biserică „mai utilă și mai frumoasă, mai puternică și mai onorabilă” decât oricare alta construită vreodată, așa cum a fost ea catalogată de nobilii din Florența, potrivit National Geographic.

Cu toate acestea, trecuse mai bine de un secol și nimeni nu părea să aibă nici cea mai mică idee despre cum să construiască o cupolă de aproape 45 de metri lățime, mai ales că trebuia să înceapă la 55 de metri deasupra solului, peste zidurile existente.

Filippo Brunelleschi a trăit între anii 1377 și 1446. Foto: Wikimedia

În 1418, liderii florentini au anunțat un concurs pentru proiectarea cupolei, cu un premiu foarte atractiv pentru oricine l-ar fi câștigat: 200 de florini de aur și oportunitatea de a dobândi faimă eternă.

Cei mai importanți arhitecți ai vremii au luat calea Florenței și și-au prezentat ideile. Atunci, un aurar scund, urât și irascibil pe nume Filippo Brunelleschi a promis să construiască nu una, ci două cupole, una în interiorul celeilalte, fără schele scumpe sau elaborate.

Articolul continuă mai jos

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi zilnic pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări!

Click pentru abonare ▸

Fii fără grijă, nu facem spam.

Brunelleschi a refuzat să explice cum o va face, de teamă că un concurent i-ar fi furat ideile. Încăpățânarea l-a atras pe Brunelleschi într-o dispută cu autoritățile, care l-au îndepărtat de două ori cu forța din adunări, acuzându-l că era un „bufon rău de gură”.

Pictura „Hristos înmânându-i cheile Sfântului Petru”, din Capela Sixtină, arată cum, spre finele veacului al XV-lea, artiștii foloseau deja perspectiva liniară și stilul arhitectural al lui Brunelleschi. Foto: Wikimedia

Totuși, proiectul misterios al lui Brunelleschi le-a stârnit curiozitatea, poate pentru că știau deja că acest meșter vorbăreț era un geniu. Într-adevăr, începuseră să înțeleagă ce sclipitor era acest om.

În 1420, autoritățile au convenit să-l numească pe Filippo Brunelleschi ca provveditore sau administrator al proiectului cupolei.

De-a lungul celor 16 ani de construcții, clădirea a trecut prin mai multe probleme: dificultăți de ordin tehnic, o grevă a lucrătorilor și rivalitatea lui Brunelleschi cu Lorenzo Ghiberti, coleg de breaslă, care fusese numit coadministrator.

Mai jos, un scurt documentar care ilustrează cu a construit Filippo Bruneleschi Domul din Florența.

La 25 martie 1436, de Sărbătoarea Bunei Vestiri, Papa Eugeniu al IV-lea și o adunare de cardinali și episcopi au consacrat catedrala terminată, în sunetele clopotelor și uralele mândrilor florentini.

Un deceniu mai târziu, un alt grup ilustru a așezat pe dom așa-numita „lanternă”, structura de marmură pe care Brunelleschi a proiectat-o pentru încununarea capodoperei sale.


Distribuie:

Citește în continuare

Lasă un comentariu