În America anului 1917, sute de tinere s-au angajat, entuziasmate, la o fabrică de ceasuri din orașul Orange, statul New Jersey. Salariul – de aproape trei ori mai mare decât cel obișnuit – le atrăgea ca un magnet, iar munca era ușoară.

Fetele trebuiau să aplice o vopsea fluorescentă pe ceasurile și instrumentele militare fabricate de compania United States Radium Company (Compania Americană a Radiului), potrivit CNN.

De îndată ce aplicau primul strat de vopsea albă, care conținea radiu, mâinile acestor tinere căpătau o strălucire bizară. Aceeași strălucire o căpătau și ceasurile și instrumentele vopsite de ele, care erau mai ușor de citit în întunericul tranșeelor din Primul Război Mondial.

Fără excepție, acestor „fete ale radiului”, cum au fost ele supranumite, li s-a spus că vopseaua nu este dăunătoare. De aceea, nu și-au luat nicio măsură de protecție atunci când lucrau sau chiar ingerau doze mari din această otravă radioactivă.

Pericolele radiului

În 1917, vopseaua cu radiu era o invenție recentă. Deși Pierre și Marie Curie descoperiseră acest element în 1898, Marie Curie a reușit să izoleze o mostră abia în 1910.

Cei doi savanți și-au dat seama imediat că descoperirea lor era periculoasă. Marie Curie și-a provocat în repetate rânduri arsuri severe în timp ce lucra cu radiul.

Pierre Curie se ferea să stea în aceeași cameră cu un kilogram de radiu, temându-se că poate orbi. Și totuși, la acea vreme, se credea că o cantitate foarte mică de radiu este benefică sănătății.

În secolul XX, sute de mii de oameni beau apă tonică infuzată cu radiu și se spălau pe dinți cu pastă care conținea acest element. Femeile foloseau produse cosmetice pe bază de radiu, care le făceau tenul să strălucească.

Din nefericire, acest element chimic strălucitor are o latură întunecată. Singurul izotop stabil al radiului este radiu 226, care are o durată de viață de 1.600 de ani.

În tot acest timp, radiul împrăștie particule alfa în toate direcțiile. În doze mici, radiațiile alfa nu sunt periculoase. Dar, dacă pătrunde în cantități mari în corp, radiul cauzează leziuni grave.

Ajuns în fluxul sanguin, acest element cauzează mutații ale celulelor, distrugându-le într-un final.

„Fetele radiului” lingeau pensulele pline de vopsea cu radiu

Bărbații care lucraseră înainte pentru United States Radium Company purtau șorțuri din plumb, pentru a se feri de radiații. Însă tinerelor nu le-a fost dat niciun echipament de protecție.

Mai mult, potrivit The Telegraph, femeile au fost încurajate să lingă pensulele cu care lucrau, pentru a putea vopsi mai ușor piesele de mici dimensiuni.

De ce au fost lăsate tinerele neprotejate? Spre deosebire de bărbați, care lucrau cu cantități mari de radiu, femeile se expuneau la cantități mici.

Zi de zi în timpul războiului și mulți ani după aceea, „fetele radiului” au vopsit ceasuri și instrumente militare, lingându-și pensulele și manevrând cu mâinile goale borcanele de vopsea.

Asigurate de conducere că sunt în siguranță, tinerele se amuzau de faptul că aveau tenul lucios. Unele își vopseau unghiile cu radiu sau își puneau radiu în păr, pentru a străluci.

Consecințe tragice: Cazul Mollie Maggia

În ianuarie 1922, pe Mollie Maggia, una dintre „fetele radiului”, au început să o doară dinții. A mers la dentist, unde i-a fost scos un molar.

Câteva săptămâni mai târziu, un nou dinte dureros, o nouă extracție. Situația s-a agravat și în curând gura tinerei a fost plină de ulcerații și puroi.

În luna mai, dentistul i-a spus lui Mollie că trebuie să o opereze, pentru că avea un abces periculos pe mandibulă. În timpul consultației, dentistul și-a introdus mâna în gura tinerei și a rămas cu mandibula ei în mână.

Radiul perforase celulele osoase și le golise de calciu. În septembrie 1922, la opt luni după prima durere de dinți, Mollie a decedat.

Mollie nu a fost singura victimă a radiațiilor. O altă tânără a rămas fără o vertebră, deoarece radiul îi măcinase oasele. Altele s-au îmbolnăvit de cancer de piele sau de cancer de gât. Câteva au scăpat „mai ușor”, pierzându-și dinții și părul.

Cu toate că a murit iradiată, moartea lui Mollie nu a fost atribuită radiului, ci sifilisului. Dar deja problema nu mai putea fi mușamalizată.

„Fetele radiului” riposteaz

Deși compania susținea că radiul este inofensiv, în 1924 zeci de tinere erau fie bolnave, fie moarte. Un studiu independent a arătat că, de fapt, radiul era periculos dacă era ingerat

Au urmat câteva luni de studii și contra-studii (plătite de United States Radium Company). Într-un final, cazul lui Mollie Maggia a fost redeschis.

Autopsia a arătat că tânăra nu murise de sifilis, ci din cauza radiațiilor. Același lucru a fost descoperit și în cazul altor tinere care decedaseră.

După un proces lung și marcat de scandaluri, United States Radium Company a fost găsită vinovată. Unele tinere au primit despăgubiri, altele, nu. Pentru majoritatea, însă, dreptatea a venit prea târziu.