Timp de un mileniu, din secolul V î.e.n. până în secolul V, tabletele cu farmece și blesteme, cunoscute de cercetători ca defixiones, au fost o formă populară de exprimare în Imperiul Roman.

Peste 1.500 de tablete – inscripționate în latină sau greacă pe bucăți de metal, olărie sau piatră – au fost descoperite din Marea Britanie până în nordul Africii, sigilate cu cuie și ascunse prin morminte și fântâni.

Multe sunt astfel formulate încât se crede că au fost scrise de scribi profesioniști care lucrau și ca autori de farmece și blesteme și ale căror cuvinte se credea că ofereau tabletelor o putere magică.

Folosite atât de oamenii de rând, cât și de elite, aceste note arătau ce doreau mulți romani să li se întâmple dușmanilor lor, apelând la puterea zeilor.

Unele blesteme le cereau zeilor să „lege” corpul cuiva ca să-i ia puterea. Alte farmece și blesteme priveau chestiuni precum răzbunarea, furtul, dragostea și chiar și sporturile.

Unele dintre cele mai inventive ar putea fi folosite chiar și în viețile noastre golite de superstiții, măcar ca formă de amuzament. Trebuie doar să înlocuiești numele romane, iar apoi să aștepți ca magia neagră a anticilor să slujească scopurilor tale.

Blestemul: Vetus quomodo sanies signeficatur Tacita deficta.

Traducere: Tacita, astfel blestemată, este numită bătrână ca sângele putrezit.

Acesta este primul exemplu de pe lista noastră cu farmece și blesteme. Nimeni nu știe ce a făcut Tacita, însă trebuie să fi fost ceva groaznic dacă și-a atras un blestem atât de grav.

Descoperit într-un mormânt din Britania romană datând din secolul II, acest blestem era scris invers pe o tabletă de plumb, probabil cu scopul de a-l face și mai puternic.

Blestemul: Docimedis perdidit manicilia dua qui illas involavit ut mentes suas perdat et oculos suos in fano ubi destinat.

Traducere: Docimedis a pierdut două mănuși și cere ca hoțul responsabil să-și piardă mințile și ochii în templul zeiței.

Bietul Docimedis încerca să se bucure de o baie la Aquae Sulis, cunoscut azi ca Roman Bath, în Somerset, Marea Britanie, când cineva i-a furat mănușile.

Tableta datează din secolele II-IV și provine dintr-o colecție mare cu blesteme legate de furturile din băile publice, care se pare că erau endemice.

Aceste farmece și blesteme antice ne arată cât de superstițioși erau romanii.

Blestemul: Humanum quis sustulit Verionis palliolum sive res illius, qui illius minus fecit, ut illius mentes, memorias deiectas sive mulierem sive eas, cuius Verionis res minus fecit, ut illius manus, caput, pedes vermes, cancer, vermitudo interet, membra medullas illius interet.

Traducere: Omul care a furat mantaua și lucrurile lui Verio, care l-a lipsit de proprietățile sale, să fie lipsit de minte și memorie, fie că este femeie sau bărbat, fie ca viermii și cancerul să-i pătrundă în mâini, cap, picioare, precum și în mădulare și în măduvă.

Acesta este un blestem groaznic aruncat asupra celui care a furat hainele lui Verio, fiindcă faptul de a fi devorat de viermi era privit ca o modalitate de a muri groaznică și lipsită de demnitate.

Tableta a fost găsită lângă Frankfurt, Germania, și datată ca aparținând secolului I.

Blestemul: Qui mihi Vilbiam involavit sic liquat comodo aqua. Ell muta qui eam involavit.

Traducere: Fie ca persoana care mi-a luat-o pe Vilbia de lângă mine să devină lichidă ca apa. Fie ca această persoană să fie lovită de prostie!

Această tabletă de plumb, parțial ruptă, se referă la „furtul” unei femei pe nume Vilbia, care a fost luată de o persoană necunoscută.

Nu este clar dacă Vilbia era prietena, concubina sau sclava celui care a formulat blestemul. Tableta a fost descoperită tot în Roman Bath.

Blestemul: Inplicate lacinia Vincentzo Tzaritzoni, ut urssos ligare non possit, omni urssum perdat, non occidere possit in die Merccuri in omni ora iam iam, cito cito, facite!

Traducere: Încâlcește plasele lui Vincenzo Zarizo, fie să nu poată pune urșii în lanțuri, fie să piardă toți urșii, să nu poată ucide urși miercuri, la orice oră, acum, acum, repede, repede, îndeplinește asta!

Acest blestem este îndreptat spre gladiatorul Vincenzo Zarizo, care a luptat în Cartagina, în nordul Africii, în secolul II. Probabil că autorul blestemului pariase niște bani pe lupta cu urși a lui Zarizo.

Blestemul: Adiuro te demon, quicunque es, et demando tibi ex hanc hora, ex hanc die, ex hoc momento, ut equos prasini et albi crucies, occidas et agitatores Clarum et Felicem et Primulum et Romanum occidas.

Traducere: Te implor, spirite, oricine ai fi, și îți poruncesc să chinui și să ucizi caii echipei verzi din această clipă, din această zi și să îi ucizi pe Clarus, Felix, Primulus și pe Romanus, conducătorii de care.

Cel mai frecvent blestemate animale de pe aceste tablete erau caii, dată fiind importanța lor în cursele de care. Acest blestem provine din Hadrumetum (în Tunisia de azi) și este datat din secolul III.

Pe verso-ul tabletei se afla o descriere anatomic corectă a unei zeități, probabil pentru ca autorul blestemului să fie sigur că echipa rivală avea să dea greș.

Blestemul: Sosio de Eumolpo mimo ne enituisse poteat. Ebria vi monam agere nequeati in eqoleo.

Traducere: Fie ca Sosio să nu se descurce mai bine decât mimul Eumolpos. Trebuie să nu poată juca rolul unei femei măritate bete pe un cal tânăr.

Mesajul de pe îi dorește răul unui actor pe nume Sosio. În teatrul roman de comedie, se pare că „femeia beată de pe cal” era o glumă răspândită, așa că persoana care blestemă speră că numărul de stand-up al lui Sosio nu va avea succes.

Tableta a fost găsită la Rauranum, în vestul Franței, și datează de la sfârșitul secolului III.