Familia de Medici este nu doar celebră, ci de-a dreptul emblematică pentru Renașterea italiană. Ascensiunea acestor oameni – de la nivelul de modești negustori de lână până la statutul de mare dinastie politică – a început cu Giovanni di Bicci de Medici.
Fiind, potrivit relatărilor vremii, un om de afaceri viclean și inovator, Giovanni a început prin a da bani cu împrumut în Roma și a folosit zestrea primită în urma căsătoriei sale pentru a fonda o bancă privată în centrul Florenței.
Începuturile unui imperiu
La începutul secolului XV, Giovanni a câștigat favorurile papalității, iar familia de Medici a preluat controlul asupra trezoreriei papale. Astfel, de Medici deveneau bancherii oficiali ai Papei Martin al V-lea și ai multor papi care au urmat după el.
Mulțumită legăturii cu Biserica, banca Medici a devenit cea mai importantă și respectată bancă din Europa, gestionând banii fețelor regale și ai negustorilor. Banca a devenit atât de influentă, încât a emis propria sa monedă, florinul, care a fost acceptat de comercianți și afaceriști.
Familia de Medici era în avangarda inovației bancare, ceea ce a ajutat la ascensiunea sa printre bogații Europei. Banca lor a fost una dintre primele care au implementat contabilitatea în partidă dublă (mulțumită amplorii rețelei lor bancare) și puteau să ofere credit pe întregul continent într-o vreme când împrumutul de bani era considerat un păcat.
Banca este considerată una dintre primele multinaționale, având multiple filiale în Europa. La apogeu, banca familiei de Medici avea filiale din Londra până în Constantinopol. Aceste operațiuni au făcut din familia de Medici una dintre cele mai bogate și influente din lume.
Giovanni era un bancher versat, însă fiul său mai mare era un politician și mai versat. Cosimo de Medici și-a folosit bogăția și metodele diplomatice pentru a deveni primul din familie care a condus din umbră Republica Florența.
Familia de Medici a patronat câțiva dintre marii artiști ai lumii
Cosimo nu și-a asumat nicio funcție politică, însă era larg cunoscut ca fiind „primul între egali”. Un observator al acelor timpuri spunea:
„Chestiunile politice sunt rezolvate în casa lui Cosimo. Cel pe care el îl alege ocupă funcția… Cosimo hotărăște pacea și războiul. Este un adevărat rege, chiar dacă nu și cu numele.”
Sub auspiciile lui Cosimo de Medici au fost terminate Palazzo Medici și Duomo di Firenze, și s-a construit prima bibliotecă publică din Florența, unde avea acces oricine.
Cosimo l-a sprijinit, printre alții, pe artistul Donatello și a comandat prima traducere în latină a operelor complete ale lui Platon.
Moștenitorul lui Cosimo, Piero de Medici, era un bărbat bolnăvicios, care nu iubea artele și se afla adeseori căzut la pat, suferind de gută cronică. A reușit să păstreze puterea în Florența timp de cinci ani, după care i-a delegat-o fiului său, Lorenzo, personalitate marcantă din familia de Medici.
Lorenzo de Medici a fost ultimul mare conducător al dinastiei bancare a familiei și poate cel mai mare patron al artelor al acestei dinastii. Spre deosebire de tatăl său, mulțumită educației la care a avut acces datorită bogăției sale, Lorenzo a fost un mare diplomat și a devenit cunoscut drept „Lorenzo Il Magnifico” („Magnificul”).
Printre succesele sale s-a numărat pacea dintre principatele nordice și creșterea standardului de viață în Florența.
În timpul domniei sale, Florența a devenit epicentrul artelor. Mari gânditori și pictori ai Renașterii au fost primiți și îngrijiți la Academia Medici, iar banii familiei de Medici au finanțat aproape toți marii oameni ai epocii, inclusiv pe Leonardo da Vinci, Sandro Botticelli și Michelangelo Buonarroti.
Unul dintre ei a ajuns Papă
Din păcate, Lorenzo nu era la fel de magnific în privința finanțelor sale. După o serie de investiții proaste și afaceri dubioase, Banca Medici a intrat în faliment. În acel moment, dinastia de Medici era atât de puternică, încât era implicată în politica papalității.
Primul dintre cei patru papi din familia de Medici a fost fiul lui Lorenzo, Giovanni, care a devenit Papa Leon al X-lea. La acea vreme, papalitatea era coruptă și avidă de putere. De altfel, cuvântul „nepotism” își are rădăcinile în această perioadă a papalității.
Leon al X-lea nu era diferit de tovarășii săi. Se pare că a condus Roma ca pe un regat, și nu ca pe un tărâm sfânt. A implicat papalitatea în războaie nepopulare și a acumulat datorii uriașe, care au deschis calea pentru Reforma protestantă a lui Martin Luther.
În bună tradiție a familiei de Medici, Papa Clement al II-lea, care făcea parte din dinastie, a comisionat „Judecata de apoi”, a lui Michelangelo, și „Schimbarea la față”, a lui Rafael.
De asemenea, Clement al II-lea era de acord cu ideile lui Copernic și era considerat, în general, un bun lider. Din nefericire pentru Clement, domnia sa a coincis cu jefuirea Romei și cu separarea Angliei de Biserica Catolică, în timpul domniei lui Henric al VIII-lea în Anglia.
Problemele au început să apară în secolul XVII, când a început declinul inevitabil al dinastiei de Medici. Chestiunea cea mai celebră în care a fost implicată familia în această perioadă a fost faptul că l-a patronat pe Galileo Galilei și apoi l-a trădat, la presiunile Inchiziției.
Până la începutul secolului XVIII, lupta pentru putere a dus dinastia la faliment. Luptele intestine decimaseră posibilii succesori. Europa fierbea și războaiele necontenite amenințau să copleșească Florența.
Pentru a salva artefactele adunate de familie de-a lungul secolelor, Anna Maria Luisa de Medici a semnat un pact. A predat Republica Florența statului toscan și a primit asigurarea că niciuna dintre proprietățil familiei nu avea să fie afectată sau să fie oblogată să părăsească Florența.
Spre deosebire de dinastia de Medici, Florența a supraviețuit vitregiei vremurilor și, mulțumită colecției de artă a acestei familii influente, este una dintre principalele destinații turistice din Italia.
Ți-a plăcut acest articol? Citește mai multe despre cinci familii influente ale căror destine par blestemate. Apoi, descoperă care sunt cele zece familii care conduc lumea și ne controlează viața.