Liliacul alb hondurian, cunoscut sub numele științific de Ectophylla alba, este un liliac micuț cu un aspect unic și comportamente interesante. Această specie de liliac poate fi găsită în pădurile tropicale de câmpie din America Centrală, în special din Honduras până în Panama.
Cu blana sa albă pufoasă, nasul galben și urechile mari, liliacul alb hondurian este adesea considerat unul dintre cei mai simpatici lilieci existenți. Este una dintre cele doar șase specii de lilieci cu blana complet albă, iar nasul său întors în sus îl deosebește de alți lilieci albi, cum ar fi liliacul fantomă nordic.
Un comportament remarcabil al liliacului alb hondurian este capacitatea sa de a construi „corturi” din frunze mari, o trăsătură pe care o împărtășește cu un mic procent de specii de lilieci.
Atunci când găsesc o frunză potrivită, de obicei din genul Heliconia, acești lilieci mușcă și taie nervurile laterale ale frunzei pentru a o face să se închidă și a crea un mic cort. Acest lucru le permite să se ascundă de prădători și să se odihnească în timpul zilei.
Mărimea grupurilor acestor lilieci poate varia, de la indivizi solitari la grupuri de până la 17 lilieci. Spre deosebire de multe alte specii de lilieci care se hrănesc în principal cu insecte sau sânge, liliacul alb hondurian este frugivor, ceea ce înseamnă că se hrănește cu fructe.
Hrana sa preferată sunt smochinele din specia Ficus colubrinae, ceea ce ajută liliacul să disperseze eficient semințele acestui copac special. Interesant este faptul că smochinul produce diferite mirosuri pentru a atrage păsările în timpul zilei și liliecii pe timp de noapte.
Liliacul alb hondurian este considerat o specie aproape amenințată, conform Listei Roșii a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii. Acest statut se datorează în principal pierderii habitatului și dependenței liliacului de o singură specie de smochin pentru hrană.
În ciuda dimensiunilor sale mici și a aspectului său adorabil, liliacul alb hondurian joacă un rol crucial în ecosistemul său prin dispersia semințelor și menținerea echilibrului habitatului său.
