Cum au devenit cadavrele vedete în expoziția „Corpul uman”

Faimoasă în întreaga lume, expoziția „Corpul uman” a stârnit controverse și în România, unde a putut fi vizitată în urmă cu câțiva ani, la Muzeul Național de Istorie Naturală Grigore Antipa.

Corpuri întregi au fost plastinate pentru a le preda oamenilor obișnuiți cea mai explicită lecție de anatomie de până acum.

Deși a stârnit multe reacții negative, expoziția a fost vizitată de milioane de curioși din întreaga lume și rămâne un eveniment greu de egalat.

Cum a fost posibilă realizarea unei expoziții de asemenea dimensiuni? În spatele acestei reușite se află anatomistul Gunther von Hagens, cel care a inventat procesul de plastinare sau plastinație.

Cum s-a născut expoziția „Corpul uman”

Spre deosebire de orice alt procedeu de conservare, plastinația păstrează corpul uman în perfectă stare. Practic, în urma plastinației, corpurile arată ca și cum ar fi vii deoarece procesul nu modifică deloc țesutul uman.

Carnea nu se degradează odată cu trecerea timpului, așa cum se întâmplă în cazul formolului.

Expozitia corpul uman - oameni si exponate
Publicul admiră detaliile unui corp uman real. Foto: nytimes.com

Procedura a fost inventată de von Hagens în 1977. Ulterior, germanul și-a brevetat invenția atât în Germania, cât și în Statele Unite ale Americii.

După ce a obținut brevetele, în 1993 von Hagens a fondat Institutul de Plastinație din Heidelberg. Doi ani mai târziu, Institutul și von Hagens au creat prima expoziție de corpuri plastinate, care a putut fi admirată în Japonia.

Exponatele au atras peste 3 milioane de vizitatori. Așa a luat naștere expoziția „Corpul uman”.

Mii de ore de muncă pentru un singur exponat

Expozitia corpul uman - Gunther von Hagens
Gunther von Hagens, alături de una dintre creațiile sale. Foto: domradio.de

Drumul unui cadavru la statutul de exponat în expoziția „Corpul uman” este extrem de lung. Într-o primă fază, oamenii de știință injectează, în vene și artere, formaldehidă și alte substanțe chimice, pentru a ucide bacteriile.

Procesul de injectare durează între trei și patru ore, iar distrugerea microbilor previne degradarea cărnii. Apoi, începe disecția. Aceasta durează de la 500 la 1.000 de ore.

Pielea, țesutul gras și țesutul conjunctiv sunt îndepărtate pentru a pregăti organele interne pentru plastinație.

Expozitia corpul uman - baschetbalist
Un corp plastinat în postura unui jucător de baschet. Foto: flickr.com

După disecție, începe plastinația propriu-zisă. Apa și orice grăsimi solubile care au rămas în corp sunt dizolvate într-o baie de acetonă. La temperaturi de sub zero grade, acetona înlocuiește apa din celule.

Următorul pas este crucial pentru procesul de plastinație. De-a lungul a două până la cinci săptămâni, corpul intră într-o baie de polimeri lichizi, cum ar fi cauciucul siliconic.

Această baie are rolul de a elimina acetona. La final, fiecare celulă din corp va conține cauciuc siliconic. În acest moment, von Hagens și echipa lui pot fixa corpul în orice poziție doresc.

Echipa folosește fire, cleme, cârlige și spumă poliuretanică pentru a poziționa cadavrul. Acest proces poate dura săptămâni sau luni. În clipul de mai sus poți vedea cum arată locul în care von Hagens își realizează exponatele.

Totoul depinde de dorințele estetice ale donatorului sau de ceea ce echipa lui von Hagens decide că este cel mai potrivit. În cele din urmă, fiecare corp trece printr-un proces de întărire.

Acesta are loc folosind gaz, lumină sau căldură, în funcție de polimerul întrebuințat șa conservarea corpului. Plastinația necesită până la 1.500 de ore de muncă, iar întreg procesul poate dura până la un an.

O formă de artă?

Expozitia corpul uman - cartofori
Trei jucători de Poker. Foto: Pinterest

Vom Hagens nu s-a limitat doar la un eveniment educativ și a creat din expoziția „Corpul uman” o adevărată operă de artă.

Scopul germanului este de a-i face pe oameni să se gândească la limitele propriului corp, la sensul vieții și să-i determine să aibă mai multă grijă de propria sănătate.

De aceea, exponatele sunt așezate în posturi naturale, poziții pe care le adoptă orice om în mod natural. Unele corpuri au straturile de mușchi îndepărtate pentru a face vizibile organele interne.

Unele exponate au fețe zâmbitoare și serene. Altele sunt contemplative și introspective. Câteva se îmbrățișează de parcă ar fi prieteni sau iubiți.

Vrei să fii plastinat? Stai la coadă!

Expozitia corpul uman - gimnast
Un gimnast își face exercițiile la inele. Foto: pinterest.com

Plastinația, s-ar putea spune, este combinația supremă dintre viață și artă. Popularitatea exponatelor lui von Hagen a crescut de când expoziția „Corpul uman” a devenit celebră. 8.000 de oameni se află în prezent pe lista de așteptare pentru a fi plastinați după moarte.

Singura cheltuială din partea familiei implică transportul cadavrului la un specialist în îmbălsămare care lucrează cu von Hagens. Unii văd plastinarea ca fiind ceva mai ieftin decât o înmormântare.

Alții o fac pentru a fi folositori, deoarece un corp plastinat poate folosi drept material didactic. Chiar și școlile de medicină iau în considerare posibilitatea folosirii corpurilor plastinate, care ar putea înlocui cadavrele în cadrul lecțiilor de anatomie.

Expozitia corpul uman - imbratisare
Foto: Pinterest

Datorită plastinației, unele trupuri rămân îmbrățișate pe vecie…

Ca să știi mai mult, citește „Enigmele științei”

După secole de salturi uriașe în domeniul științei – de la tiparniță la fisiunea nucleară -, ne punem întrebarea: A mai rămas ceva de descoperit și de cercetat și în secolul XXI? Știința ridică la fel de multe întrebări precum acelea la care a găsit deja răspunsuri. Toate intră în categoria „enigme ale științei”, care își așteaptă rezolvarea.

Și, cine știe, poate chiar unii dintre dumneavoastră, dragi cititori tineri, veți contribui, într-un fel sau altul, la dezlegarea lor.  Există cazuri celebre de mari oameni de știință – Faraday, Darwin, Einstein etc. – al căror drum în carieră le-a fost determinat de citirea, în adolescență, a unor modeste cărți de popularizare a științei.

Însă, de multe ori, dezlegarea unei enigme științifice duce la descoperirea alteia noi – și așa mai departe. Newton, unul din marile genii ale omenirii – cu modestie – a scris, la sfârșitul cărții sale „Principiile matematice ale filosofiei naturale”, tipărită în 1689, următoarele cuvinte:

„Nu știu cum arăt eu în fața lumii, dar mie mi se pare că sunt un băiat care se joacă pe țărmul mării și se distrează căutând din timp în timp pietricele colorate sau o scoică roșie, în timp ce marele «ocean al adevărului» se întinde necunoscut în fața mea”.

Deși între timp au fost făcute multe descoperiri științifice, „pietricelele colorate” nu s-au epuizat, oceanul adevărului vă așteaptă ! Tocmai de aceea, știința continuă să fie vie și atât de fascinantă. Pentru mai multe informații privind temele puse în discuție, cititorii sunt invitați să consulte bibliografia care a stat la baza documentării autorului, anexată la sfârșitul acestei cărți.

„Enigmele științei” se găsește cu reducere pe eMag sau pe Libris.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Alte articole interesante

2 comentarii la „Cum au devenit cadavrele vedete în expoziția „Corpul uman””

Lasă un comentariu