Cocorii care se luptă cu pigmeii și alte explicații ridicole despre păsări

Înainte să realizeze că păsările migrează, savanții din Antichitate aveau diverse explicații pentru apariția și dispariția anumitor specii în anumite anotimpuri.

Ideea că aceste mici creaturi cu pene pot parcurge mii de kilometri în căutarea hranei și a căldurii era pur și simplu de neimaginat la acea vreme. Astfel au luat naștere diverse teorii absurde, care astăzi ne stârnesc râsul.

Cocorii care se luptă cu pigmeii

Cocori si pigmei
O luptă între pigmei și cocori. Foto: Fine Art America

Potrivit convingerilor scriitorului grec Homer, cocorii zburau iarna spre sud pentru a se lupta cu pigmeii din Africa. Ideea a fost preluată de naturalistul roman Pliniu cel Bătrân, care credea că pigmeii, călare pe țapi și berbeci, îi atacau pe cocori cu sulițe.

Aristotel a sugerat că rândunicile dispar pe timpul iernii deoarece hibernează în pământ, un mit care s-a păstrat de-a lungul veacurilor. În secolul al XVI-lea, arhiepiscopul Olaus Magnus relata în cartea „Natura la popoarele nordice” că toamna rândunicile se adună laolaltă și se îngroapă în noroi, înghesuite ca sardinele.

Conform unui articol publicat de Universitatea din Houston, pasajul este însoțit de o imagine ce reprezintă niște pescari scoțând dintr-un lac un năvod plin cu rândunici care hibernează.

Aristotel a afirmat chiar că unele păsări sufereau o transmutație miraculoasă odată cu schimbarea anotimpurilor. Potrivit acestuia, codroșul de pădure se transforma în măcăleandru pe timp de iarnă. În realitate, codroșul de pădure își petrece iarna în Africa.

Pasărea care crește în copaci

Gasca calugarita
Un desen reprezentând păsările crescând din copac. Foto: Bestiary

O altă credință ridicolă cu privire la păsări se referă la gâsca călugăr (Branta leucopsis). În lucrarea „Topographia Hibernica”, publicată la sfârșitul secolului al XII-lea, Gerald de Wales a încercat să explice de ce nimeni nu a văzut vreodată această pasăre reproducându-se.

Articolul continuă mai jos

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi zilnic pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări!

Click pentru abonare ▸

Fii fără grijă, nu facem spam.

De Wales descrie niște „excrescențe gumoase prinse de trunchiurile de pin care plutesc pe ape, închise în niște cochilii până când cresc. Ele se agață de trunchiuri cu ciocul, la fel ca algele”.

La un moment dat, credea Gerald de Wales, acestor creaturi le creșteau pene, iar când atingeau maturitatea, fie cădeau în apă, fie își luau zborul.

„Am văzut adesea cu ochii mei peste o mie de embrioni ai acestei păsări pe malul mării, agățați de o bucată de lemn, închiși în scoici și deja formați. Aceste păsări nu depun ouă după copulație, la fel cum fac păsările în mod obișnuit. Ele n-au fost văzute construindu-și cuiburi nicăieri în lume”, scria Gerald de Wales pe la 1188, potrivit British Library.

Gasca calugarita 2
Foto: Wikimedia

Ceea ce descria scriitorul, de fapt, era Pedunculata, o specie de crustacee care trăiesc în mare, atașate de roci și de bucățile de lemn aduse la țărm.

Învelișurile albe și trunchiurile negru ale acestor creaturi marine au fost confundate de către oamenii din Evul Mediu medievali cu gâtul unei gâște care se transforma.

Bucuroși, călugării au preluat rapid teoria

Legenda a fost promovată și de Papa Pius al II-lea, care a călătorit în Scoția în secolul al XV-lea.

„Am auzit că în Scoția crește un copac care produce fructe în formă de rață. Când sunt aproape coapte, aceste fructe cad din copac, unele pe pământ și altele în apă. Cele care au aterizat pe pământ au putrezit, dar cele ajunse în apă au prins viață instantaneu și au zburat imediat, echipate cu pene și aripi”, relata Papa Pius al II-lea.

Gasca calugarita 3
Foto: Pinterest

Legenda neobișnuită a gâștei călugăr a fost îmbrățișată cu bucurie de clericii irlandezi. Faptul că se credea că animalul crește în copaci le-a oferit o scuză convenabilă pentru a introduce carnea în meniu în timpul postului, fără a încălca regulile creștine.

Pentru că nu era născută din carne, spuneau ei, această pasăre putea fi consumată în timpul postului.

Totuși, Papa Inocențiu al III-lea a interzis în mod explicit consumul de gâște călugăr în timpul postului, argumentând că, în ciuda reproducerii lor neobișnuite, ele trăiau și se hrăneau ca niște rațe și, astfel, erau ca toate celelalte păsări.

Surprinzător, deși a fost criticată în repetate rânduri, teoria cu privire la gâștele călugăr a circulat până în secolul XX.


Ți-a plăcut acest articol? Descoperă și 5 teorii ridicole și nebunești despre soarta lui Adolf Hitler, iar apoi află detalii despre 5 teorii științifice eronate pe care oamenii le-au crezut adevărate.


Distribuie:

Citește în continuare

Lasă un comentariu