Experimentul de la Peștera Hoților și psihologul care forța copiii să se bată între ei

Pentru a-și testa teoriile privind comportamentul uman, psihologul Muzafer Sherif a organizat ceea ce avea să intre în istorie drept experimentul de la Peștera Hoților.

A dus 22 de băieți de 12 ani într-o tabără în sălbăticie, iar apoi – pe ascuns – i-a provocat să se bată între ei.

Experimentul de la Peștera Hoților
Unii dintre cei 22 de băieți de 12 ani pe cale de a lua parte la Experimentul de la Peștera Hoților. Foto: Pinterest

În vara lui 1954, Sherif a adus copiii pe dealurile din Oklahoma, SUA. Acolo, în Parcul de Stat Peștera Hoților, intenționa să desfășoare un experiment social fără precedent, care implica învrăjbirea băieților în plină sălbăticie.

Acesta a fost experimentul de la Peștera Hoților și rezultatul său avea să inspire excelenta carte „Împăratul muștelor” (disponibilă aici). La mai bine de șase decenii distanță, experții spun că experimentul a fost lipsit de etică, deoarece subiecții au rămas cu sechele psihice.

Sherif s-a născut în Imperiul Otoman și a câștigat o bursă care i-a permis să studieze psihologia la Harvard. Și-a dat seama că studiul pe cobai era prea restrictiv, astfel că a căutat niște subiecți ceva mai complecși: oamenii.

Primul experiment: tabăra Middle Grove

După Al Doilea Război Mondial, fascinația față de psihologia socială era la apogeu, iar Sherif a reușit să obțină un împrumut de la Fundația Rockefeller.

Experimentul inițial cerea ca, sub pretextul unei tabere de vară, câțiva băieți de 11 ani să fie trimiși în Parcul Middle Grove din statul New York.

Acolo, Sherif împărțea băieții în tabere, îi punea să concureze pentru premii și apoi încerca să îi unească, folosind evenimente care le puneau viața în pericol, cum ar fi incendiile de pădure.

Nici părinții și, bineînțeles, nici băieții nu știau că totul făcea parte dintr-un studiu. Experimentul de la Peștera Hoților a fost al doilea experiment al lui Sherif, deoarece studiul de la Middle Grove din vara lui 1953 nu a ajuns la rezultatele scontate.

Sherif voia o confirmare a teoriei sale, numită „teoria conflictului”, care susținea că, pentru a dobândi acces la resursele limitate, grupurile aveau să lupte chiar și împotriva prietenilor și aliaților, însă aveau să își unească forțele în fața unui potențial dezastru.

Băieții de la Middle Grove nu îi confirmaseră teoria. În pofida greutăților, au rămas prieteni chiar și atunci când Sherif și-a pus asistenții să le fure hainele și să le distrugă corturile și jucăriile, făcând să pară că totul se întâmplase din vina altor băieți din tabără.

Totul s-a sfârșit lamentabil, cu o bătaie la beție între Sherif și asistenții săi. Cum studiul a eșuat, Sherif s-a decis să încerce din nou, punând în scenă experimentul de la Peștera Hoților.

Sherif încă avea bani din împrumutul pentru primul studiu, însă, după ce dăduse greș, se temea că reputația sa va avea de suferit. De data aceasta, avea să separe băieții de la început, ca să nu poată forma prieteniile care puseseră piedică studiului de la Middle Grove.

Grupurile erau „Șerpii cu clopoței” și „Vulturii”.

Tabăra experimentală de la Peștera Hoților

Experimentul de la Peștera Hoților
Un grup de băieți explorează o faleză care se ridică deasupra taberei lor. Foto: Pinterest

Cele două grupuri nu au știut unul de altul în primele două zile. Băieții din fiecare grup s-au împrietenit între ei, participând la drumeții și la partide de înot.

După ce grupurile s-au sudat, Sherif și echipa sa au trecut la „faza de competiție” a experimentului de la Peștera Hoților. Grupurilor li s-a făcut cunoștință și au fost organizate activități competitive.

Urma să fie oferite premii, însă pierzătorii nu aveau să primească niciun premiu de consolare. „Șerpii cu clopoței” au declarat că ei aveau să fie câștigătorii și au monopolizat terenul de baseball ca să se antreneze.

Și-au pus steagul pe teren și le-au spus „Vulturilor” să nu îl atingă.

Conflictul

Experimentul de la Peștera Hoților
Spiritul de competiție se poate vedea pe acest steag. „Vulturilor, puteți câștiga, dar o să vă dăm o bătaie teribilă”. Foto: Pinterest

Personalul a început să se implice mai agresiv în experimentul de la Peștera Hoților. Asistenții psihologului au cauzat intenționat conflicte și au făcut astfel încât un grup să întârzie la prânz pentru ca ceilalți să mănânce toată mâncarea.

La început, conflictul a fost doar verbal, cu amenințări și porecle. Însă, sub ghidajul lui Sherif și al personalului său, conflictul a devenit fizic.

„Vulturii” au primit chibrituri și le-au ars rivalilor steagul. „Șerpii cu clopoței” au răspuns la provocare, au invadat cabana rivalilor, au răvășit-o și le-au furat lucrurile.

Conflictul a escaladat în violență și grupurile au trebuit separate timp de două zile. După ce copiii au ajuns să se bată și să se urască între ei, Sherif a decis că a venit momentul să-și demonstreze teoria și să-i unească. Prin urmare, a oprit apa potabilă.

Cele două grupuri au plecat să găsească rezervorul de apă, situat pe un munte. Aveau doar apa rămasă la cantină, iar când au ajuns la rezervor, înfierbântați și însetați, copiii din cele două grupuri începuseră deja să se unească.

Deznodământul și moștenirea experimentului de la Peștera Hoților

Băieții au găsit valva rezervorului, însă aceasta era acoperită cu pietre, așa că și-au unit forțele și le-au îndepărtat. Acest lucru l-a încântat pe Sherif, fiindcă îi demonstra teoria: grupurile se luptau pentru resurse limitate, dar se uneau în fața unei amenințări comune.

Experimentul fusese dubios din punct de vedere etic și procedural, însă Sherif obținuse confirmarea, iar teoria și studiul său au avut parte de multă publicitate.

Însă până și profesioniștii care foloseau studiul în manuale se îndoiau de valoarea sa. După șase decenii de dezvoltare a domeniului, savanții încă mai critică studiul.

Sherif l-a desfășurat cu scopul clar de a-și demonstra teoria, așa că putea să manipuleze în multe feluri situația pentru ca lucrurile să iasă așa cum dorea.

Mai mult, băieții erau cu toții albi și proveneau din clasa mijlocie, din familii protestante. De aceea, studiul a fost considerat limitat.

Apoi, mai era și problema etică: nici copiii, nici părinții nu știau ce se întâmplă, iar băieții au fost lăsați nesupravegheați și s-au aflat în pericolul de a a se răni.

În ciuda acestor probleme, experimentul de la Peștera Hoților a inspirat romanul „Împăratul muștelor” și a lăsat o moștenire importantă, mai ales pentru cei care au participat la el.

Ca să știi mai mult

Cartea este de-a dreptul tulburătoare, devenită un clasic al literaturii și o lectură școlară obligatorie cel puțin în Statele Unite ale Americii. Romanul, care i-a adus lui William Golding premiul Nobel pentru literatură, spune povestea unor copii rămași izolați pe o insulă în Pacific după ce supraviețuiesc prăbușirii unui avion. De aici, s-ar fi putut iniția o poveste frumoasă a lui Robinson Crusoe avându-i pe copii în rolurile principale. Însă romanul ia o turnură dramatică pe măsură ce inocența copilăriei se pierde în lupte pentru putere și ură nemărginită.

Comandă cartea „Împăratul muștelor” pe Cartepedia, Cărturești sau Libris.


Distribuie:

Citește în continuare

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi în fiecare dimineață pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări.
Fii fără grijă, nu facem spam.
>