Experimentul de la Peștera Hoților: Ce se întâmplă când copiii sunt forțați să se bată între ei

Pentru a-și testa una dintre teoriile privind comportamentul uman, psihologul Muzafer Sherif a organizat ceea ce avea să intre în istorie drept experimentul de la Peștera Hoților: a adus 22 de băieți de 12 ani într-o tabără în sălbăticie, supravegheată sporadic, iar apoi – pe ascuns – i-a provocat să se lupte între ei.

În vara lui 1954, psihologul social de renume internațional Muzafer Sherif a adus 22 de băieți pe dealurile de sub Munții San Bois din sud-estul Oklahomei (SUA). Acolo, în Parcul de Stat Peștera Hoților, intenționa să desfășoare un experiment social fără precedent, care implica învrăjbirea unor băieți de 12 ani în plină sălbăticie.

Experimentul de la Peștera Hoților
Unii dintre cei 22 de băieți de 12 ani pe cale de a lua parte la Experimentul de la Peștera Hoților

Acesta a fost Experimentul de la Peștera Hoților și rezultatul său avea să inspire excelenta carte „Împăratul muștelor”. La mai bine de șase decenii distanță, experții spun că experimentul a fost lipsit de etică, deoarece se pare că subiecții săi au rămas cu sechele psihice.

Sherif s-a născut în Imperiul Otoman și a câștigat o bursă să studieze psihologia la Harvard. Și-a dat seama că studiul pe cobai era prea restrictiv și și-a dorit niște subiecți ceva mai complecși: oamenii.

Primul experiment: tabăra Middle Grove

După Al Doilea Război Mondial, fascinația față de psihologia socială era la apogeu și Sherif a reușit să obțină un împrumut de la Fundația Rockefeller.

Experimentul inițial cerea ca, sub pretextul unei tabere de vară, câțiva băieți de 11 ani să fie trimiși în Parcul Middle Grove din statul New York. Acolo Sherif împărțea băieții în tabere, îi punea să concureze pentru premii și apoi încerca să îi unească, folosind niște evenimente care le amenințau viața, cum ar fi incendiile forestiere.

Nici părinții și, bineînțeles, nici băieții nu știau că totul făcea parte dintr-un studiu. Experimentul de la Peștera Hoților a fost al doilea experiment al lui Sherif, deorece studiul de la Middle Grove din vara lui 1953 nu ajunsese la rezultatele scontate.

Articolul continuă mai jos

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi zilnic pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări!

Click pentru abonare ▸

Fii fără grijă, nu facem spam.

Sherif voia o confirmare a teoriei sale, numită „teoria conflictului”, care susținea că grupurile aveau să se lupte pentru resurse limitate chiar și împotriva prietenilor și aliaților, însă aveau să își unească forțele în fața unui potențial dezastru.

Băieții de la Middle Grove nu îi confirmaseră teoria. Au rămas prieteni în pofida greutăților, chiar și atunci când Sherif i-a pus pe cei din personalul său să le fure hainele și să le distrugă corturile și jucăriile, făcând să pară că totul era vina altor băieți din tabără.

Totul s-a sfârșit lamentabil, cu o bătaie la beție între Sherif și asistenții săi. Experimentul eșuase. Sherif s-a decis să încerce din nou, punând în scenă Experimentul de la Peștera Hoților.

Sherif încă avea bani din împrumutul pentru primul studiu, însă, după ce dăduse greș, se temea că reputația sa va avea de suferit. De data aceasta, avea să separe băieții de la început, ca să nu poată forma prieteniile care puseseră piedică studiului de la Middle Grove.

Grupurile erau „Șerpii cu clopoței” și „Vulturii”.

Tabăra experimentală de la Peștera Hoților

Experimentul de la Peștera Hoților
Un grup de băieți explorează o faleză care se ridică deasupra taberei lor

Cele două grupuri nu știau unul de altul în primele două zile. Băieții din fiecare grup s-au împrietenit între ei, derulând activități standard, cum ar fi drumețiile și înotul.

După ce grupurile s-au sudat, Sherif și echipa sa au trecut la „faza de competiție” a experimentului de la Peștera Hoților. Grupurilor li s-a făcut cunoștință și au fost puse la cale niște activități competitive.

Avea să aibă loc o luptă cu odgonul, baseball și așa mai departe. Aveau să fie oferite premii, iar cei care pierdeau nu aveau să primească premii de consolare. „Șerpii cu clopoței” au declarat că ei aveau să fie câștigătorii și au monopolizat terenul de baseball ca să se antreneze.

Și-au pus steagul pe teren și le-au spus „Vulturilor” să nu îl atingă.

Conflictul

Experimentul de la Peștera Hoților
Spiritul de competiție se poate vedea pe acest steag. „Vulturilor, puteți câștiga, dar o să vă dăm o bătaie teribilă”

Personalul a început să se implice mai agresiv în experimentul de la Peștera Hoților. Au cauzat intenționat conflicte și au făcut astfel încât un grup să întârzie la prânz, în timp ce celălalt grup a mâncat toată mâncarea.

La început, conflictul era doar verbal, cu amenințări și porecle. Însă, sub ghidajul lui Sherif și al personalului său, conflictul a devenit fizic. „Vulturii” au primit chibrituri și au ars steagul rivalilor. „Șerpii cu clopoței” au răspuns la provocare, au invadat cabana rivalilor, au răvășit-o și le-au furat lucrurile.

Conflictul a escaladat în violență și grupurile au trebuit separate timp de două zile. Acum, după ce copiii se urau între ei, Sherif a decis că era momentul să-și demonstreze teoria și să-i unească. Așa că a oprit apa potabilă.

Cele două grupuri au plecat să găsească rezervorul de apă, situat pe un munte. Aveau doar apa rămasă la cantină, iar când au ajuns al rezervor, înfierbântați și însetați, copiii din cele două grupuri începuseră deja să se unească.

Deznodământul și moștenirea experimentului de la Peștera Hoților

Băieții au găsit valva rezervorului, însă era acoperită cu pietre, așa că și-au unit forțele și le-au îndepărtat. Acest lucru l-a încântat pe Sherif, fiindcă demonstra teoria sa: grupurile se luptau pentru resurse limitate, dar se uneau în fața unei amenințări comune.

Experimentul era dubios din punct de vedere etic și procedural, însă Sherif obținuse ce voia, iar teoria și studiul său au avut parte de multă publicitate. Însă până și profesioniștii care foloseau studiul în manuale se îndoiau de valoarea sa.

După șase decenii de dezvoltare a domeniului, savanții încă mai critică studiul. Sherif l-a desfășurat cu scopul clar de a-și demonstra teoria, așa că putea să manipuleze în multe feluri situația pentru ca lucrurile să iasă așa cum dorea.

Mai mult, băieții erau toți din clasa mijlocie și albi și toți proveneau aveau un fundal protestant și biparental. Astfel, studiul a fost considerat limitat.

Mai era și problema etică: nici copiii, nici părinții nu știau ce se întâmplă, iar băieții au fost lăsați nesupravegheați și s-au aflat în pericolul de a suferi vătămări.

În ciuda acestor probleme, experimentul de la Peștera Hoților a inspirat romanul „Împăratul muștelor” și a lăsat o moștenire importantă – mai ales pentru cei care au participat la el.

Doug Griset, unul dintre copiii implicați în experiment, își amintește cu ironie: „Nu sunt traumatizat de experiment, însă nu îmi plac lacurile, taberele, cabinele sau corturile.”


„Împăratul muștelor” este un roman de-a dreptul tulburător, devenit un clasic al literaturii şi o lectură școlară obligatorie cel puţin în Statele Unite ale Americii. Romanul, care i-a adus lui William Golding premiul Nobel pentru literatură, spune povestea unor copii care se găsesc izolaţi pe o insulă în Pacific, după ce supravieţuiesc prăbuşirii unui avion.

De aici, s-ar fi putut iniţia o poveste frumoasă a lui Robinson Crusoe avându-i în rolurile principale pe copii. Însă romanul ia o turnură dramatică pe măsură ce inocenţa copilăriei se pierde în lupte pentru putere şi ură nemărginită. Chiar fără autoritate părintească, necesitatea creării unei societăţi este adânc implantată în spiritul copiilor şi, alături de această necesitate, vin şi multe planuri machiavelice neaşteptate.



Distribuie articolul:

Citește în continuare

>