3 experimente medicale sinistre, cu urmări devastatoare

Creierul uman i-a atras dintotdeauna pe cei mai străluciți cercetători. Mulți psihologi și neurologi au făcut mari eforturi pentru a-i afla secretele, ca să poată înțelege și să controleze comportamentul uman.

Din fericire, de-a lungul timpului, limitele până la care oamenii de știință au mers în experimentele lor s-au restrâns în beneficiul individului. Cu toate acestea, unele experiențe se plasează în continuare în zona inumană și lipsită de etică.

În acest articol îți prezentăm trei dintre cele mai bizare experimente medicale pe oameni, care au luat întorsături tragice.

1

Când schizofrenicii renunță la medicamente, nu rezultă nimic bun

experimente medicale - Keith_Nuechterlein
Psihologul Keith Nuechterlein și psihiatrul Michael Gitlin, artizanii unui experiment care s-a sfârșit dezastruos. Foto: AP/Getty

Tony LaMadrid, un tânăr în vârstă de 23 de ani care suferea de depresie și schizofrenie, a fost tratat la Departamentul de Psihiatrie al Centrului Medical al Universității din California (UCLA) din 1985 până în 1989.

În acea perioadă, a fost pacient și participant activ la un studiu psihiatric aprobat de universitate. Studiul, intitulat „Procesele de dezvoltare în tulburările schizofrenice”, a fost organizat de psihologul Keith Nuechterlein, împreună cu psihiatrul Michael Gitlin.

Scopul celor doi era să adune date despre cum și de ce se petrec recidivele schizofrenice. Experimentul presupunea scăderea dozei de medicamente pentru a evalua efectele asupra pacienților, asupra persoanelor care nu suferă de tulburări mintale și asupra modului în care funcționează creierul.

experimente medicale - desen schizofrenie
Desen realizat de o persoană bolnavă de schizofrenie. Foto: Wikimedia

Experimentul explica vag lista potențialelor efecte secundare negative ale neutilizării medicamentului, prin menționarea faptului că starea pacientului „se poate îmbunătăți, se poate agrava sau poate rămâne neschimbată”.

Cu toate acestea, riscul cel mai sever – ca boala să se agraveze – nu fusese specificat nicăieri. Pacienții au răspuns negativ la experiment, iar rezultatul a fost de-a dreptul tragic: la peste 90% dintre pacienți, boala s-a agravat sever în cursul experimentului.

Experimentul a fost, de asemenea, viciat de mulți dintre pacienții care au resimțit efectele adverse ale medicamentelor, dar nu le-au raportat.

Și mai grav: organizatorii nu le-au mai impus medicația pacienților și nici nu au întreprins investigații ulterioare asupra victimelor, pentru a descoperi ce s-a întâmplat. La aproximativ șase ani de la experiment, Tony LaMadrid s-a sinucis, sărind de pe o clădire.

2

Sigmund Freud, cocaina și depresia tratată prin mutilare

Medicul austriac Sigmund Freud și-a tratat o pacientă pentru „isterie și masturbare excesivă”, chiar dacă femeia îi solicitase ajutorul pentru simptome vagi: dureri de stomac și depresie ușoară.

A efectuat o intervenție chirurgicală radicală pe pacientă, ​​folosind anestezie locală și cocaină. Când intervenția chirurgicală s-a dovedit a fi un dezastru Freud „a dat bir cu fugiții”.

În vârstă de 27 de ani, Emma Eckstein a mers la Sigmund Freud pentru dereglări stomacale și o ușoară depresie. Freud a diagnosticat-o pe Emma ca fiind isterică.

experimente medicale - freud eckstein
Emma Eckstein și Sigmund Freud. Foto: Wikimedia

Potrivit lui Freud, cauza probabilă era „masturbarea în exces”. De vreme ce această practică era considerată „o boală psihică periculoasă”, Freud a început cu Emma un tratament de psihanaliză care a durat trei ani.

Deși Emma s-a dovedit a fi un factor principal în dezvoltarea celor mai importante teorii ale lui Freud, inclusiv „psihopatologia”, „teoria acțiunii amânate” și „teoria dorințelor psihozei și viselor”, ceea ce a dus la dezastru a fost obsesia psihiatrului de a-i opera Emmei nasul și sinusurile pentru tratarea nevrozei reflexului nazal.

experimente medicale freud si fliess
Sigmund Freud (stânga) și Wilhelm Fliess. Foto: Wikimedia

Freud era de părere că masturbarea i-a provocat Emmei dureri severe și, din moment ce țesuturile nasului și ale organelor genitale erau legate între ele (așa credea Freud), acestea puteau fi vindecate prin înlăturarea „punții de legătură”.

Împreună cu Wilhelm Fliess, Freud a supus-o pe Emma unei intervenții chirurgicale. Tânăra a fost anesteziată doar local, cu cocaină, înainte ca nasul să îi fie cauterizat.

Intervenția chirurgicală s-a transformat rapid într-un dezastru, iar pacienta rămas cu sângerări nazale abundente și recurente.

Pentru a opri sângerarea, Freud a îndesat o jumătate de metru de tifon în cavitatea nazală a Emmei, însă procedura ulterioară de înlăturare a tifonului a lăsat-o pe tânără desfigurată pe viață.

Mai târziu, Freud a tras o concluzie halucinantă: hemoragiile postoperatorii ale Emmei au fost „sângerări din dorință” legate de „o nevoie mai veche a Emmei de a fi iubită” și s-au declanșat „pentru a stârni afecțiunea (lui Freud)”.

Cu toate acestea, Emma a continuat tratamentul cu Freud până a ieșit din convalescență, iar ulterior a început să practice ea însăși psihanaliza.

3

Femeia care a electrocutat, drogat și torturat sute de copii timp de două decenii

În anii ’50 și ’60, Lauretta Bender, șefa departamentului de psihiatrie al Spitalului Bellevue din New York, a început să efectueze studii privind autismul.

Bender credea că autismul este un tip de schizofrenie și că manifestările autiste sunt primele semne că o persoană suferă de infama boală psihică. Pentru a-și aprofunda cercetările, a început să facă experimente pe copiii autiști, administrându-le șocuri electrice.

experimente medicale electrosocuri copii
Experimente pe copii în primele decenii după Al Doilea Război Mondial. Scene la care, cu excepția doctorilor, puțini și-ar fi dorit să asiste. Foto: Getty

Metodele lui Bender includeau și intervievarea și examinarea unui copil sensibil în fața unui grup mare de persoane, apoi aplicarea unei presiuni fizice pe capul copilului.

Bender credea că orice copil care începea să se miște atunci când îl apăsa pe cap vădea semne timpurii de schizofrenie. Experimentele includeau, de asemenea, terapia cu șocuri de insulină, în care copiii primeau supradoze de insulină, intrând astfel în comă.

Lauretta Bender le-a administrat copiilor cu autism LSD (unul dintre cele mai puternice droguri halucinogene cunoscute) în fiecare zi, timp de nouă luni sau chiar mai mult, dar în final a renunțat la acest tratament, deoarece copiii deveneau „mai tensionați”.

experimente medicale - lauretta bender
Pentru Lauretta Bender, experimentele medicale pe oameni nu aveau limite. Foto:  AP

Până să renunțe, Bender „a tratat” cu electroșocuri cel puțin 100 de copii cu vârste cuprinse între 3 și 12 ani, chiar dacă unele rapoarte indică faptul că numărul pacienților ar putea fi de două ori mai mare.

Rezultatele acestor experimente au fost la fel de șocante precum terapia în sine. Starea copiilor s-a înrăutățit. Dintr-un individ retras și timid, un copil de șase ani a devenit agresiv și violent.

După cinci sesiuni de electroșocuri, o fată de șapte ani a devenit catatonică. Unul dintre pacienții lui Bender, care a devenit agresiv după aproximativ 20 de astfel de tratamente, a ajuns să fie condamnat, la maturitate, pentru mai multe crime.

Odată ajunși la maturitate, mulți alți pacienți au sfârșit în închisori pentru diverse infracțiuni și crime comise cu violență. Doi psihologi care au efectuat un studiu pe 50 de copii tratați de Bender cu electroșocuri au concluzionat că aproape toți pacienții au devenit mai răi după „terapie”, iar unii s-au sinucis.

Ca să știi mai mult, citește „Enigmele științei”

După secole de salturi uriașe în domeniul științei – de la tiparniță la fisiunea nucleară -, ne punem întrebarea: A mai rămas ceva de descoperit și de cercetat și în secolul XXI? Știința ridică la fel de multe întrebări precum acelea la care a găsit deja răspunsuri. Toate intră în categoria „enigme ale științei”, care își așteaptă rezolvarea.

Și, cine știe, poate chiar unii dintre dumneavoastră, dragi cititori tineri, veți contribui, într-un fel sau altul, la dezlegarea lor.  Există cazuri celebre de mari oameni de știință – Faraday, Darwin, Einstein etc. – al căror drum în carieră le-a fost determinat de citirea, în adolescență, a unor modeste cărți de popularizare a științei.

Însă, de multe ori, dezlegarea unei enigme științifice duce la descoperirea alteia noi – și așa mai departe. Newton, unul din marile genii ale omenirii – cu modestie – a scris, la sfârșitul cărții sale „Principiile matematice ale filosofiei naturale”, tipărită în 1689, următoarele cuvinte:

„Nu știu cum arăt eu în fața lumii, dar mie mi se pare că sunt un băiat care se joacă pe țărmul mării și se distrează căutând din timp în timp pietricele colorate sau o scoică roșie, în timp ce marele «ocean al adevărului» se întinde necunoscut în fața mea”.

Deși între timp au fost făcute multe descoperiri științifice, „pietricelele colorate” nu s-au epuizat, oceanul adevărului vă așteaptă ! Tocmai de aceea, știința continuă să fie vie și atât de fascinantă. Pentru mai multe informații privind temele puse în discuție, cititorii sunt invitați să consulte bibliografia care a stat la baza documentării autorului, anexată la sfârșitul acestei cărți.

„Enigmele științei” se găsește cu reducere pe eMag sau pe Libris.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Alte articole interesante

5 comentarii la „3 experimente medicale sinistre, cu urmări devastatoare”

  1. Deja în anul 1963 cănd am început studiul autismului la copii, a fost evident faptul că Lauretta Bender a greșit fundamental etichetând ca schizofreni peste 600 de copii la Bellevue Hospital, o cifră enormă chiar și pentru statele unite. În acei ani numărul autiștilor văzuți de mine, din toată țară era sub 90 dintre care scizofrenii autentice doar 4-5. Azi pe toate străzile se diagnostică copii cu autism. Acest lucru prin simplul fapt că industriile de medicamente, în scopuri lucrative descoperă diagnostice din ce în ce mai multe. DSM-ul american a descoperit și un așa zis ”spectru autist” denaturând complect sensul cuântului de autism folosit de psihiatrul german Eugen Blșeuler pentru a defini unul dintre principalele semne ale schizofreniei, anume retragerea bolnavului într-o lume proprie, cu pierderea contactului viu cu realitatea din preajma lui. Asta se întâmpla în 1912, în anul 1934 Leo Kanner emigrat în USA, descrie la copii autismul infantil precoce, o tulburare gravă de contact cu lumea umană de la începutul vieții, și medicul pediatru Hans Asperger descrie cu numele mai nepotrivit (el nu a fost psihiatru) de psihopat autist, o tulburare particulară de pierdere parțială a contactului cu realitatea la copii mai mari sau la preadolescenți. În mod regretabil nici până în zilele noastre nu există pentru aceste tulburări un tratament radical.

    Răspunde
  2. Psihiatria este departe de a rezolva problematica mintii.Filozofia indiana ramane stiinta omului cea mai completa si obiectiva, in rest omul este ca o masinarie lasata pe Pamant si pt care si-a pierdut sau isi neglijeaza manualul de utilizare.Dr. Rachitan (stabilit la NYC) afirma ca medicamentele nu vindeca bolile, ci le agraveaza.Din experienta proprie (am trecut si prin experienta unui cancer), toate bolile sunt declansate de minte. Ortodoxia pura recomanda echilibrarea organismului prin post si rugaciune, ceea ce ar corespunde cu perceptele yoga,

    Răspunde
  3. orce individ care urmează un tratament trebuie să urmărească reacția organismului după fiecare pastilă.Dacă apar reacții neplăcute să elimine respectivele pastile imediat din tratament! rugăciunile nu vindecă ci dau numai speranțe!Pot totuși fi coincidențe!

    Răspunde
  4. Schizofrenia este boala (nevazuta sau simtita) a inteligentilor, care apare la toti cei care se simt neintelesi si neiubiti de lumea care ii inconjoara!

    Răspunde

Lasă un comentariu