Suntem toți călăi? Cel mai tulburător experiment psihologic

În octombrie 2004, sergentul american Ivan „Chip” Frederick se afla într-o situație dificilă. Era unul dintre acuzați în scandalul notoriu de tortură care tocmai izbucnise în închisoarea Abu Ghraib, din Irak. Curtea Marțială care îl judeca a fost martora unor detalii îngrozitoare: abuzarea prizonierilor, privare de somn și umilire sexuală. Cu zeci de ani înainte, un experiment psihologic desfășurat în SUA scotea la iveală câteva aspecte tulburătoare despre mintea umană, extrem de relevante pentru acest caz.

Unul dintre martorii pe care Frederick i-a chemat în apărare – și posibil unul dintre motivele pentru care a primit doar 8 ani pentru crimele sale – a fost psihologul închisorii, Philip Zimbardo. Acesta supraveghease cândva experimentul psihologic despre care vom vorbi în acest articol și a susținut că acțiunile lui Frederick nu erau neapărat o reflexie a caracterului său.

experiment psihologic stanford abu ghraib_OK
Un prizonier din închisoarea Abu Ghraib, din Irak, torturat de soldații americani

Potrivit psihologului, militarul american reacționease la mediul extrem pe care cei din conducere îl lăsaseră să se dezvolte în Abu Ghraib. Zimbardo a explicat că, în circumstanțele potrivite, aproape oricine ar putea fi împins să bată prizonieri dezbrăcați, să le profaneze simbolurile religioase și să-i oblige să se masturbeze având pe capete glugi îndesate cu forța.

Acțiunile lui Frederick, a spus Zimbardo, erau rezultatul predictibil al misiunii sale. În fața curții marțiale, Zimbardo a putut să vorbească în cunoștință de cauză despre abuzarea prizonierilor, fiindcă și el participase cândva la astfel de acțiuni. Iată despre ce este vorba.

Un experiment psihologic învie demonii din natura umană



Timp de o săptămână, între 14 și 20 august 1971, în cadrul unui experiment psihologic,  el fusese gardianul-șef al unei închisori improvizate într-un subsol Universitatea Stanford. Pentru a înțelege mai bine ce era în spatele interacțiunii dintre prizonieri și gardienii lor, Zimbardo a pus la cale acest experiment psihologic ce va intra în istorie.

El le-a oferit roluri de prizonier sau gardian unor tineri perfect normali, sănătoși psihic, în cadrul unui exercițiu ce avea să dureze două săptămâni. Sub supravegherea lui Zimbardo, experimentul Stanford s-a transformat într-o luptă între prizonierii care suferă și gardienii manipulatori și sadici, cărora le plăcea să îi tortureze.

experiment psihologic stanford_OK
Instantaneu din timpului experimentului psihologic desfășurat la Stanford. „Deținuții” au capetele acoperite. Peste decenii, în Irak, cutiile de carton vor deveni glugi negre de pânză

Rezultatele au fost înregistrate și au circulat larg, făcându-l pe Zimbardo celebru și revelând faptul că e nevoie de foarte puțin pentru a transforma oamenii în monștri. Pentru experimentul său, Zimbardo a ales 24 de tineri normali.

Până la sfârșitul primei zile, ambele părți învățaseră regulile și începuseră să se comporte unii cu ceilalți de parcă dinamica extremă a puterii care ține de viața în închisoare existase dintotdeauna între ei.

Se dezlănțuie iadul



Prima zi a trecut fără evenimente notabile. Până a doua zi la prânz, prizonierul nr. 8612 începuse să arate semnele unei căderi nervoase, urlând și făcând crize de furie.

Așa că Zimbardo a hotărât să-l îndepărteze din experiment. Ceilalți „prizonieri” s-au revoltat, refuzând să asculte ordinele sau să-și părăsească celulele. Atunci, „gardienii” au trecut la represalii.

Până în cea de-a treia zi a acestui experiment psihologic, lucrurile începuseră să scape de sub control. Aproximativ o treime dintre gardieni dezvoltaseră semne de sadism autentic, inventând noi forme de pedepsire a deținuților.

experiment psihologic stanford toaleta_OK
Drept pedeapsă pentru nesupunere, un „deținut” de la Stanford este obligat să spele toaletele

După câteva zile, majoritatea prizonierilor declanșaseră greva foamei pentru a protesta față de condițiile lor. Între timp, gardienii făceau schimburi în plus pe gratis și deveneau din ce în ce mai paranoici.



După ce unii prizonieri au început să aibă tendințe suicidare și situația a devenit din ce în ce mai greu de controlat, Zimbardo a pus punct experimentului psihologic.

Cu toții putem fi călăi sau victime

Experimentul închisorii Stanford a devenit instantaneu o referință clasică în ceea ce privește mintea umană și dinamica puterii. Probabil că cea mai uimitoare descoperire a fost că oamenii care au luat parte la experiment au intrat în rolurile lor atât de mult, încât păreau să fi uitat că mai aveau vieți și în afara închisorii.

Gardienii au acționat cu o brutalitate ieșită din comun, ca și cum nimeni nu i-ar fi tras la răspundere pentru acțiunile lor, în timp ce prizonierii au suportat violarea drepturilor lor fără să ceară, în cea mai mare parte, să fie eliberați.

În acest experiment, ființe umane sănătoase au fost duse la punctul de a comite crime împotriva altor oameni. Deciziile luate de indivizi ar fi fost de neconceput dacă aceștia ar fi acționat singuri.



Se ajunge astfel la ideea că reacțiile pot fi condiționate de mediu atunci când se iau decizii. Acest lucru aruncă o lumină întunecată asupra distincțiilor pe care oamenii le fac între infractori și cetățenii care ascultă de lege.

„Așa mi s-a ordonat”

El sugerează și câteva posibilități neliniștitoare în ceea ce privește autorii celor mai mari crime din istorie. Membrii detașamentelor naziste ale morții, de exemplu, au susținut că nu făceau altceva decât să îndeplinească ordinele.

experiment psihologic stanford detinuti_OK
Un „gardian” de la Stanford își intră perfect în rol. Primul lucru: își maltrarează colegii („deținuții”)

Dacă li s-ar fi ordonat să facă altceva decât să împuște mii de civili, ar fi făcut-o. În procesele de după război, aceste argumente nu au fost acceptate ca argumente de apărare, dar cercetarea lui Zimbardo arată că ar fi fost o scuză excelentă.

Mai grav, aceasta ar putea fi scuza pe care orice persoană normală o folosește atunci când un dictator sau alt autocrat le oferă uniforme kaki, le dă un baston și le spune să controleze prizonierii aflați în celule.

Asta pare să se fi întâmplat la Abu Ghraib și, probabil, în multe alte locuri care încă nu au ajuns la știri.

Descoperă și:

Ca să știi mai mult, citește „Mintea. O călătorie spre centrul ființei umane”

Ce este mintea? Din ce este făcută, de fapt, adevărata experiență a sinelui? Cum diferă mintea de creier? Cartea îl conduce pe cititor într-o călătorie profund personală și științifică spre adâncurile conștiinței, pe tărâmul experienței subiective și în cotloanele procesării informației – descoperind însușirea de autoorganizare a minții, care se manifestă atât din organismul uman, cât și din relațiile pe care le avem unul cu altul și cu lumea înconjurătoare.

„Mintea. O călătorie spre centrul ființei umane” se găsește cu reducere pe Cărturești sau pe Libris.

Ți-a plăcut articolul? Dă-l mai departe!

Test de Cultură Generală #11 - Sex (20 de Întrebări)

Urmărește-ne pe Facebook

Zilnic, episoade noi din serialul Astăzi în istorie, plus curiozități fascinante din toate domeniile!

4 comentarii la „Suntem toți călăi? Cel mai tulburător experiment psihologic”

  1. In felul acesta pot scapa de pedeapsa o multime de criminali. Parerea mea ca in astfel de experiment cei in cauza ( cobaii) ar trebui sa-si foloseasca si creierul propriu. Cum e posibil ca niste studenti la Universitatea Stanford sa nu se gandeasca la consecinte. Cei din armata ar putea avea scuza ca executa ordine. Criminale experimente!

  2. Am avut prieteni, ofiteri de cariera, care au recunoscut sincer ca in 1989, daca li se ordona sa traga in noi, civilii, ar fi tras! Altminteri, erau cat se poate de normali, foarte inteligenti in profesie, soti si parinti devotati, prieteni simpatici si sanatosi mintal, oameni ca oricare dintre noi. Circumstantele insa, schimba punctul de vedere al fiecaruia … Atunci, mai pot gandi despre un nazist oarecare ca a fost criminal si merita sa fie ucis pentru crime de razboi? A primit ordin! Daca nu il executa, era trimis la curtea martiala sau ucis pe loc. Atunci? Cum sa diferentiem gradul de culpabilitate? Mergand pe acest fir, putem afirma ca Stefan cel Mare ori Mihai Viteazul, au fost mari criminali, caci au omorat o multime de turci, de exemplu? Vorbind despre a lua viata cuiva, din ce punct de vedere trebuie sa privesti ca sa poti afirma cu certitudine: acesta este un erou, acesta este un criminal? Ori privim biblic si afirmam ca atata timp cat iei viata cuiva, indiferent de conjunctura, esti un criminal, ori … Din nefericire, noi oamenii, cu toate ca suntem inzestrati cu ratiune, nu prea o folosim cum ar fi de asteptat… Esti in grupul mare al maselor? Atunci cu siguranta ii judeci de cei de la putere, pe buna dreptate, incele mai multe cazuri. Ajungi tu insuti la „ciolan”, devii mai tiran ca cei precedenti … Adica, la noi, cu toata ratiunea si batutul in piept ca suntem unici in univers, este cam dupa cum bate vantul …

  3. Experimentul se bazeaza pe un fundament gresit: un om sau mai multi oameni se manifesta in situatii limita in functie de caracterul propriu si de educatie-familiala, scolara, autoeducatie. Proportiile sunt greu de stabilit dar influenta genelor si a educatiei nu poate fi substantial diferita, in medie.
    Deci experimentul facut pe oameni dintr-o anumita cultura si un anumit mediu, cine stie cum selectionati, nu e relevant pentru intreaga omenire.
    Oricum, concluzia ar fi trebuit sa contina alarma: vedeti ce educatie dati membrilor societatii, nu e in regula sa te transformi in calau si inca intr-un timp asa de scurt !

Lasă un comentariu