Cei care au avut experiențe extracorporale spun că își pot părăsi corpul sau că pot pluti deasupra lui ca și cum ar fi într-o stare de visare lucidă. Aceste experiențe extracorporale (numite în continuare EE) sunt incidente bizare și greu de explicat.

În timpul desfășurării lor, persoana afectată se simte ca și cum ar pluti în afara corpului, într-un fel de reverie conștientă. În unele cazuri, astfel de fenomene paranormale apar imediat după ce omul adoarme sau ceva mai târziu, pe parcursul somnului.

În alte cazuri, apar în timpul unei experiențe apropiate de moarte. Alteori, se manifestă în urma unui stres fizic intens. Comunitatea științifică nu a ajuns la o concluzie definitivă pentru acest fenomen.

Totuși, majoritatea cercetătorilor sunt de acord că bizarele experiențe extracorporale sunt cauzate de diferiți factori psihologici și neurologici.

În acest articol vei descoperi poveștile a patru oameni care au trecut prin experiențe extracorporale, un fenomen fascinant, dar pentru care nu există vreo explicație larg acceptată.

Studiul de caz nr. 1 – O studentă la psihologie

În 2014, cercetătorii de la Universitatea din Ottawa au studiat activitatea creierului unei tinere de 24 de ani. Studentă la psihologie, tânăra susținea că își poate părăsi corpul atunci când dorește.

Le-a relatat savanților că a învățat încă de la grădiniță să iasă din propriul corp, făcând de una singură astfel de exerciții „atunci când se plictisea”. După ce a mers la o conferință despre experiențe extracorporale, a descoperit cu surprindere că nu toată lumea își putea părăsi corpul atunci când dorea.

L-a abordat pe conferențiar pentru a discuta în continuare despre această chestiune. Femeia susținea că trecea prin această stare chiar înainte de somn, iar acest lucru o ajuta să adoarmă. Uneori, în timpul unei experiențe extracorporale, aceasta simțea că se rotește deasupra propriului corp:

„Am simțit că mă mișc, sau, mai exact, că pot să fac să mă simt ca și cum m-aș mișca. Știu foarte bine că nu mă mișc cu adevărat. Când acest lucru se întâmplă, nu există o dualitate corp – minte.”

„De fapt, sunt hipersensibilă în ceea ce privește corpul meu în acel moment. Asta, fiindcă mă concentrez din greu asupra senzației de mișcare”, a povestit tânăra, citată de ABC News.

Cercetătorul Claude Messier și coautorul studiului, Andra M. Smith, au intervievat-o pe tânără. Au supus-o și unei scanări cerebrale în timp ce ea își inducea starea de „plutire”.

Așa au descoperit că, în timpul experienței extracorporale, activitatea cerebrală a femeii se rezuma la partea stângă a creierului. Acest lucru este neobișnuit deoarece când majoritatea oamenilor își imaginează lucruri sau scenarii, ambele părți ale creierului sunt active.

În plus, cortexul vizual al femeii era dezactivat. Acesta este un alt fenomen ciudat, deoarece cortexul vizual este de obicei activ atunci când cineva își imaginează ceva.

Cercetătorii au ajuns la concluzia că experiențele extracorporale trebuie studiate în continuare pentru a putea trage o concluzie pertinentă. Totuși, se bănuiește că fenomenul este mai răspândit decât se crede.

Este posibil ca oamenii care au această abilitate unică să creadă că ea nu este în niciun fel remarcabilă. Astfel, aleg să nu o împărtășească altora și, probabil, mii de astfel de cazuri rămân necunoscute științei.

De asemenea, este posibil ca noi toți să fim în posesia acestei abilități cât timp suntem copii și să o pierdem pe măsură ce înaintăm în vârstă.

Experiențe extracorporale, studiul de caz nr. 2 – Domnișoara Z.

În 1968, doctorul Charles Tart, profesor de psihologie la Universitatea California-Davis, a studiat o femeie anonimă, numită mai târziu „Domnișoara Z.”. Aceasta susținea că își putea părăsi corpul atunci când dorește.

Studiul a constat în plasarea unui număr luat la întâmplare (în cazul acesta numărul cinci) pe un raft deasupra patului în care dormea femeia. Femeii i s-a dat sarcina să își inducă o stare de „plutire”, să verifice numărul și să raporteze numărul doctorului Tart și echipei sale atunci când se trezea.

Numărul a fost ales după ce Domnișoara Z. s-a culcat. A fost scris pe o foaie de hârtie și i-a fost adus doctorului Tart într-un plic opac. Dr. Tart a rămas în aceeași cameră cu femeia, pentru a se asigura că aceasta nu se trezea ca să citească numărul.

Dr. Tart a fost uimit când femeia s-a trezit din somn și i-a spus cu exactitate numărul care se afla pe raft. La început, el a crezut că numărul se reflecta pe vreo suprafață netedă din cameră. Totuși, singurul obiect cu o suprafață reflectorizantă din cameră era sticla ceasului.

Doctorul Tart și asistentul său s-au întins pe pat, pentru a vedea dacă era posibil să citească numărul. Amândoi au tras concluzia că el nu era vizibil pe fața ceasului, în lumina difuză din cameră.

Descrierea Domnișoarei Z., făcută de doctorul Tart, ar putea explica de ce aceasta trecea prin experiențe extracorporale:

„Observațiile informale pe care le-am adunat într-o perioadă de câteva luni (fără îndoială, distorsionate de faptul că nimeni nu poate să își descrie prietenii cu obiectivitate) au dus la formarea imaginii unei persoane care în unele privințe era matură și inteligentă.”

„Dar această persoană era atât de tulburată psihic uneori, încât atunci când își pierdea controlul ar fi putut fi diagnosticată ca fiind schizofrenică”, scria doctorul Tart.

Studiul de caz 3 – Un bărbat anonim de 57 de ani

De-a lungul anilor, supraviețuitorii crizelor de infarct au relatat că au putut „observa de sus” și că mai târziu și-au putut aminti activitățile din timpul resuscitării lor. Pentru a cerceta în detaliu aceste afirmații, în 15 spitale din SUA, Marea Britanie și Austria a fost realizat un studiu.

Scopul acesta era de a observa cazurile de experiențe extracorporale printre cei care trecuseră prin resuscitare în urma unui infarct. Pentru a testa existența conștienței în timpul resuscitării, fiecare spital a instalat între 50 și 100 de rafturi în zonele în care avea loc resuscitarea.

Pe fiecare raft se afla o imagine care putea fi văzută numai privind în jos din tavan. Supraviețuitorii infarctului care au fost resuscitați în spitalele alese au fost intervievați mai târziu.

Doi pacienți, în mod special, au avut un grad mare de conștiență vizuală și auditivă în timpul resuscitării. Totuși, unul dintre cei doi nu a putut continua studiul din cauza sănătății precare.

Celălalt pacient, un bărbat în vârstă de 57 de ani, a descris felul în care a putut observa lucrurile care se întâmplau în cameră în timpul resuscitării sale din colțul de sus al camerei.

Potrivit bărbatului, el privea camera de sus. Pacientul și-a adus aminte cu exactitate de evenimentele, sunetele și oamenii din cameră.  Bărbatul a menționat un defibrilator extern automat, care fusese într-adevăr folosit în timpul resuscitării, potrivit raportului medical.

Din păcate, resuscitarea bărbatului a avut loc într-o zonă în care nu fuseseră plasate rafturi. Astfel, continuarea analizei experienței prin care acesta trecuse a fost imposibilă.

Totuși, studiul a arătat că starea de conștiență ar putea fi prezentă în timpul infarctului. Aceasta, chiar dacă, din punct de vedere clinic, ea este nedetectabilă.

Studiu de caz nr. 4 – Experiențe extracorporale la oamenii cu boli vestibulare

Într-un studiu recent, neurologul Christopher Lopez, de la Universitatea Aix-Marseille, și un doctor specializat în boli vestibulare, pe nume Maya Elziere, și-au unit forțele pentru a studia 210 pacienți care sufereau de amețeli și 210 pacienți fără amețeli.

Din cei 210 pacienți care sufereau de amețeli, 14% au spus că trecuseră prin experiențe extracorporale. Pe de altă parte, numai 5% dintre cei care nu sufereau de amețeli au susținut că au trecut în mod regulat prin astfel de fenomene.

Interesant este faptul că pacienții care sufereau de amețeli, precum și de depresie sau anxietate, erau mai expuși la trecerea prin experiențe extracorporale.

Cercetătorii care au realizat studiul cred că aceste fenomene ar putea fi cauzate de vătămări ale urechilor, sau, mai exact, vătămări ale sistemului vestibular din urechea internă.

Sistemul vestibular îi ajută pe oameni să-și controleze echilibrul și mișcările ochilor. Problemele sistemului vestibular au adeseori ca rezultat amețelile și senzația de plutire.

De asemenea, merită menționat faptul că majoritatea pacienților au trecut prin experiențe extracorporale după ce au avut amețeli pentru prima dată. Concluzia studiului a fost că:

„Experiențele extracorporale la pacienții care suferă de amețeli pot să apară în urma unei combinații între incoerența perceptivă indusă de disfuncția vestibulară și factori psihologici (depersonalizare – depresie și anxietate) și neurologici (migrenă)”, spun autorii studiului.

Dar, fie că e vorba de explicații de ordin anatomic, fie că e vorba de o stare psihică perturbată, niciun om de știință nu a reușit să vină cu o explicație convingătoare a experiențelor extracorporale.

Ele rămân un mister pentru lumea științifică și merită studiate în continuare, pentru a descoperi tainele creierului uman.

Dacă te interesează această temă, iată alte articole care ți-ar plăcea: 11 fenomene misterioase care se petrec în timp ce dormim și lumea secretă a viselor – Invenții și descoperiri incredibile revelate în somn.