Dezastrul expediției Scott: Exploratorii descoperiți congelați în cort

Pe 12 noiembrie 1912, un grup de exploratori britanici traversa Banchiza Ross, din Antarctica. Se aflau în căutarea a patru dintre colegii lor și a căpitanului Robert Falcon Scott, care porniseră spre Polul Sud cu un an înainte.

La un moment dat, unul dintre membrii echipei de căutare, Charles Wright, a observat ceva ieșind din zăpadă. S-a oprit din mers și, la o privire mai atentă, și-a dat seama că descoperise vârful unui cort.

Robert Scott 01
Robert Scott în 1901. Foto: Wikimedia

„A fost un mare șoc”, avea să-și aducă aminte Wright mai târziu. Rămași în tabăra de bază, Wright și camarazii săi știau că cei cinci temerari muriseră: proviziile lor trebuia să se fi terminat de mult. Însă în ce circumstanțe sfârșiseră aceștia?

Cursa spre Polul Sud

În iunie 1910, exploratorul Robert Scott a pornit din portul galez Cardiff, la bordul navei Terra Nova, cu destinația Antarctica. Scott era liderul unei expediții britanice private, iar scopul său și al camarazilor săi era să devină primii oameni care ajung la Polul Sud.

Terra Nova
Fotografie realizată la bordul navei Terra Nova. Foto: Wikimedia

Scott, care avea deja experiența unei expediții polare, a fost ales să conducă echipajul. Căpitanul i-a ales „pe sprânceană” pe cei 65 de bărbați care urmau să-l însoțească.

Vasul Terra Nova urma să îi transporte pe primul segment al călătoriei și era plin până la refuz cu o cantitate impresionantă de provizii.

La bordul vasului au fost aduși câini și chiar și ponei, în speranța că aceștia vor putea fi folosiți la transportul proviziilor odată ce echipajul ajungea în Antarctica.

Datorită denumirii navei, misiunea lui Scott a rămas în istorie drept Expediția Terra Nova.

Ponei
Exploratorii au luat cu ei inclusiv câțiva ponei, care, însă, nu au rezistat temperaturilor extreme din Antarctica. Foto: Wikimedia

Dar grupul lui Scott nu era singurul care avea drept scop atingerea Polului Sud. O echipă norvegiană, condusă de Roald Amundsen, pornise în același timp, din cealaltă parte a Antarcticii, spre Polul Sud.

Între cele două echipaje a urmat o cursă contra cronometru, prin viscol, zăpadă și temperaturi aproape imposibil de conceput pentru un om obișnuit.

În tot acest timp, Scott a ținut un jurnal de călătorie în care a consemnat dificultățile prin care a trecut echipajul și datorită căruia știm astăzi care a fost soarta acestor oameni.

Dezamăgirea și cumplitul marș de întoarcere

Robert Falcon Scott
Iarna anului 1911: Robert Scott scriind în jurnalul în care a consemnat expediția spre Polul Sud. Foto: Biblioteca Congresului American

După câteva greșeli de planificare care au întârziat înaintarea expediției, după două lunii de marș extenuant, Scott și patru dintre oamenii săi (Edward Wilson, Lawrence Oates, Henry Robertson Bowers și Edgar Evans) au ajuns la Polul Sud la 17 ianuarie 1912 (deși unele surse indică data de 18 ianuarie).

Dar bucuria de a fi atins obiectivul misiunii le-a fost umbrită imediat. Echipa lui Amundsen, excelent organizată, înfipsese deja steagul Norvegiei la Polul Sud. Norvegienii ajunseseră la Polul Sud cu aproximativ o lună mai devreme.

Dezamăgiți și cu moralul la pământ, Scott și oamenii săi au început lungul și dificilul drum înapoi către bază. Călătoria a fost incredibil de grea.

Baza lui Amundsen
Dezamăgiți, britanicii s-au fotografiat lângă cortul și steagul lăsate în urmă de Amundsen. Foto: Wikimedia

Proviziile erau pe terminate, temperaturile au scăzut brusc până la -40 de grade Celsius, iar viscolul puternic făcea înaintarea aproape imposibilă. Membrii echipei, deja epuizați după marșul spre Polul Sud, au început să moară…

Se crede că primul care a murit a fost Edgar Evans, care a căzut și a suferit o contuzie la câteva săptămâni după ce porniseră cu toții înapoi spre bază.

Grupul lui Scott
Britanicii s-au fotografiat după ce au ajuns la Polul Nord. Pe rândul de sus: Edward Wilson, Robert Scott și Lawrence Oates. Jos: Henry Bowers și Edgar Evans. Foto: Wikimedia

Următorul a fost căpitanul Lawrence Oates. Suferind de degerături și cangrenă, abia mai putea înainta. Dându-și seama că își ține camarazii în loc, Oates a făcut sacrificiul suprem și a părăsit cortul, alegând moartea sigură.

Se crede că Scott, Bowers și Wilson au murit la 29 sau chiar 30 martie 1912, la o zi după ultima intrare din jurnalul lui Scott. Au fost găsiți întinși pe spate în cortul observat de echipa de căutare la 12 noiembrie 1912.

„Nu voi uita niciodată imaginea”

„Am încercat să le fac semn colegilor mei să se oprească, deoarece simțeam că ar fi fost un sacrilegiu să strig”, a relatat Wright ulterior, potrivit The Guardian.

Bărbații au început să sape și au dat peste un cort perfect întins, locul în care cei trei s-au stins din viață. Scott era întins pe spate, la mijloc, flancat de Bowers și Wilson.

Cort
Foto: Wikimedia

Pe fețele acestora din urmă se vedea o expresie de liniște, dar Scott părea agitat, ca și când s-ar fi luptat până la ultimul strop de putere. Frigul le făcuse pielea galbenă și sticloasă.

„Nu voi uita niciodată imaginea”, a relatat ulterior Apsley Cherry-Garrard, unul dintre membrii echipei de căutare.

Cherry-Garrard a povestit că „nu i-am mutat din loc. Am luat bețele cortului și am lăsat pânza să îi acopere. Apoi, peste ea, am construit mormântul”. În cele din urmă, liderul expediției, Edward Atkinson, a citit câteva pasaje din Biblie, pe post de slujbă de înmormântare.

Mormantul
Mormântul celor trei. Foto: Wikimedia

Britanicii au aflat de soarta lui Scott și a camarazilor săi abia la 10 februarie 1913, când Terra Nova și supraviețuitorii expediției au ajuns în portul Oamaru, din Noua Zeelandă. La scurt timp, Scott a devenit un simbol național.

Patru zile mai târziu, în Catedrala Sfântul Paul a fost ținută o slujbă de comemorare la care au participat Regele George al V-lea, Arhiepiscopul de Cantebury și elita societății britanice.

Peste 10.000 de oameni s-au strâns în afara catedralei pentru a le aduce un ultim omagiu lui Scott și camarazilor săi.


Distribuie:

Citește în continuare

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi în fiecare dimineață pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări.
Fii fără grijă, nu facem spam.
>