De parcă nu ar fi fost deja destul de ciudat, peștele care își schimbă culorile poate și „să vadă” cu ajutorul pielii. Un nou studiu american sugerează că această formă bizară de vizualizare este modul în care peștii de recif își detectează propriile culori.
„Ei par să urmărească schimbarea propriilor culori. Dacă nu ai avea o oglindă și nu ți-ai putea îndoi gâtul, de unde ai ști dacă ești îmbrăcat corespunzător?”, spune biologul Lori Schweikert, acum la Universitatea din Carolina de Nord (SUA).
Pentru noi, alegerea culorii este o chestiune de modă. Dar pentru Lachnolaimus maximus, care trăiește sub amenințarea constantă a prădării din orice unghi, potrivirea culorilor cu mediul înconjurător este literalmente o chestiune de viață sau de moarte.
Peștele care își schimbă culorile are și o „oglindă” interioară
Peștele care își schimbă culorile trece de la femelă la mascul în jurul vârstei de trei ani, când fiecare adună mai multe femele tinere pentru a se împerechea și a le proteja. Abilitatea acestor pești de a-și schimba culoarea pielii poate fi utilă și aici, atrăgând partenerele și amenințând rivalii, explică Schweikert.
Pentru a face acest lucru, peștele se bazează pe celule pline de pigment numite cromatofori, ca și alte animale care folosesc culoarea dinamică a pielii, de la caracatițe la cameleoni. Pigmenții din aceste celule se strâng unul lângă altul pentru a-i permite cărnii albe de dedesubt să devină vizibilă. Dar pe măsură ce diferite combinații ale pigmenților roșu, galben sau negru se răspândesc, celulele de la nivelul suprafeței se transformă în ceea ce privește nuanța și tonul.
Cercetările efectuate pe un alt pește, tilapia de Nil (Oreochromis niloticus), au descoperit că moleculele sensibile la lumină numite opsine pot influența culoarea cromatoforului. Așadar, Schweikert și echipa ei au examinat mostre de piele de Lachnolaimus maximus folosind o tehnică de etichetare a proteinelor și imagini de la un microscop electronic de transmisie.
Cercetătorii au urmărit moleculele de opsină până la celulele aflate direct sub cromatoforii peștilor. Aceste celule producătoare de opsină recent descoperite sunt cel mai sensibile la lungimile de undă scurte, albastre, care pot trece prin cromatofori. În plus, nivelurile de lumină variază cantitatea de opsină eliberată, scrie Science Alert.
Opsinele reglează probabil nivelul de pigment din cromatofori, la rândul lor, așa cum se vede la tilapia de Nil, fiecare celulă reglând-o pe cealaltă ca răspuns la indicii de mediu. Modul exact în care opsinele influențează cromatoforii încă nu a fost determinat.
Tehnologia nu ar fi reușit încă să imite acest mecanism
„Aceste animale pot face o fotografie cu propria piele din interior”, explică Sönke Johnsen, biolog marin de la Universitatea Duke (SUA). „Într-un fel, acest lucru îi poate spune animalului cum arată pielea lui, deoarece acesta nu are cum să se uite”, a continuat cercetătorul.
Deținerea unei vizualizări independente a pielii necesită probabil o procesare mult mai puțin solicitantă decât cea necesară unui ochi pentru același lucru, deoarece acționează doar ca un mecanism de detectare a luminii, mai degrabă decât să formeze imagini complicate în creier, care ar trebui apoi evaluate.
„Feedbackul senzorial este unul dintre trucurile pe care tehnologia încă încearcă să le descopere. Acest studiu este o disecție frumoasă a unui nou sistem de feedback senzorial”, spune Johnsen.
Această cercetare a fost publicată în Nature Communications.