Călătoriile internaționale implică adesea schimbul valutar, iar înțelegerea modului în care sunt stabilite cursurile de schimb este esențială. Valoarea monedei dumneavoastră în raport cu moneda țării vizitate este dictată de fluctuațiile internaționale ale pieței valutare.

Există două tipuri principale de cursuri de schimb: fixe și flotante. Cele fixe se bazează pe un standard, precum aurul, unde fiecare unitate monetară corespunde unei cantități precise din acest standard.

Un exemplu istoric este fixarea prețului aurului la 35 de dolari pe uncie de către Trezoreria SUA în 1968, alte țări stabilind propriile valori corespunzătoare. În contrast, cursurile flotante nu sunt ancorate de o resursă fixă.

Sistemul actual este unul de „rate flotante administrate”, în care valoarea fiecărei monede este influențată de politicile economice ale guvernului sau băncii centrale a țării respective. Sistemul valutar internațional a evoluat de-a lungul timpului.

Până în anii 1910, „standardul aurului” era predominant, fiecare monedă fiind direct legată de o cantitate fixă de aur.

Ulterior, în anii 1930, a apărut „standardul schimbului de aur”, care permitea țărilor să-și susțină moneda prin alte monede legate la rândul lor de aur, precum dolarul american sau lira sterlină.

Fondul Monetar Internațional a jucat un rol important în stabilizarea cursurilor de schimb până în anii 1970, când Statele Unite au abandonat ratele fixe, confruntate cu diminuarea rezervelor de aur.

Acest moment a marcat trecerea la un sistem monetar internațional bazat pe dolari și alte valute fiduciare.

Guvernele pot interveni pentru a stabiliza cursurile de schimb prin diverse măsuri, printre care se numără reducerea importurilor și stimularea exporturilor, precum și devalorizarea altor monede prin vânzarea acestora pe piețele internaționale, astfel crescând valoarea propriei monede.

Deși standardul aurului și FMI au contribuit la stabilitatea piețelor globale, au prezentat și anumite dezavantaje. Legarea monedei de o resursă finită a generat rigiditate în piețe și putea izola o țară de comerțul internațional.

Sistemul actual, de rate flotante administrate, încurajează comerțul global și oferă o mai mare flexibilitate economică.