Masacrul din Boston și alte două evenimente istorice care s-au petrecut la 5 martie

La 5 martie 1770 a început seria de confruntări violente dintre protestatarii din Boston și soldații britanici, evenimente care urmau să fie cunoscute drept Masacrul din Boston și pe care mulți le consideră adevăratul început al Războiului de Independență.

Atmosfera din orașul portuar fusese tensionată încă din 1765, când autoritățile britanice au decis să impună noi taxe în cele 13 colonii, cu scopul recuperării unei părți din banii cheltuiți cu războiul împotriva băștinașilor și francezilor (1754-1763).

„Masacrul din King Street, Boston”, ilustrație de epocă. Foto: Wikimedia

Britanicii și-au sporit controlul și prezența în guvernele coloniilor, punând punct libertății parțiale acordate până atunci și care a fost cunoscută sub numele de „neglijență sănătoasă”.

Așa-numita Stamp Act (o nouă taxă pentru tipărirea de documente și publicații) a fost scânteia care a generat cea mai mare revoltă în rândul populației, iar luptele de stradă au devenit în scurt timp „ordinea zilei” în Boston.

Conducătorii coloniilor au cerut ajutor, iar Marea Britanie, temându-se că orașul avea să devină un exemplu de urmat în celelalte colonii, a decis să trimită trupe. În octombrie 1768, la Boston se aflau deja 4.000 de soldați britanici.

Antagonismul dintre soldați și localnici a crescut în decursul lunilor, iar ușurința cu care britanicii au recurs la gloanțe ca să reprime revoltele a dus la apariția martirilor pentru cauza colonială.

Primul dintre ei a fost Christopher Seider, un băiat de 11 ani care a fost împușcat în timpul unui protest din 22 februarie 1770. La 5 martie, o luptă dintre un negustor local și un ofițer a degenerat rapid într-o adevărată bătălie.

Când două grupuri au început să se lupte pe stradă, clopotele bisericii au început să bată (semn că exista un incendiu și era nevoie de cât mai mulți oameni cu putință pentru a-l stinge), iar voluntarii care au ieșit să lupte împotriva focului au ajuns să se lupte cu pumnii.

Situația a scăpat de sub control și britanicii au recurs la arme, ucigând alte cinci persoane – noi nume pe lista martirilor pentru cauza colonială.

John Adams (al doilea președinte al SUA) a fost avocatul soldaților britanici, unii dintre ei fiind găsiți nevinovați. Foto: Wikimedia

Evenimentul a fost rapid exploatat Samuel Adams, lider al mișcării revoluționare, care a fost cel care a descris evenimentele drept un „masacru” și a propus scoaterea britanicilor din colonii și o revoltă generalizată împotriva Coroanei britanice pentru obținerea independenței.

Interesant este că John Adams, vărul lui Samuel – care avea să devină unul dintre părinții fondatori ai Statelor Unite – a acționat ca apărător în timpul proceselor împotriva soldaților britanici, afirmând că toată lumea are dreptul la un proces echitabil.

5 martie 1933: Partidul Nazist câștigă alegerile din Germania

Facem un salt peste ocean (și un arc peste timp) și ajungem în Germania, unde, la 5 martie 1933, populația iese la vot la ultimele alegeri democratice dinaintea celui de-Al Doilea Război Mondial și acordă Partidului Nazist (Nationalsozialistische Deutsche Arbeiter Partei), condus de Adolf Hitler, 43.9% din voturi.

Rezultatul acestor alegeri, la care au participat 89% din electorat, a însemnat consolidarea poziției lui Hitler ca lider al Germaniei și dispariția sistemului democratic al țării.

Hitler și Paul von Hindenburg, 21 martie 1933. Foto: Wikimedia

Totuși, nu era prima dată când Hitler avea succes la alegeri. În noiembrie 1932, Partidul Național Socialist a obținut 37% din voturi, ceea ce l-a făcut pe președintele Paul von Hindenburg să-i încredințeze lui Hitler postul de cancelar și responsabilitatea formării unui guvern.

Din poziția de putere și folosind atât mecanismele legale ale sistemului în sine, cât și intimidarea, violența și minciunile, Hitler și Partidul Nazist au cultivat un teren fertil, pe care ideile radicale au crescut cu ușurință.

Trebuie menționat incendiul de la Reichstag, parlamentul german, pentru care țapi ispășitori au fost scoși radicalii evrei, cu toate că înșiși naziștii s-au aflat in spatele evenimentului.

În acest climat favorabil, Hitler a convocat alegerile din martie 1933, în speranța de a ajunge la acea majoritate absolută pe care o dorea atât de mult, dar rămânând la un nivel insuficient de 44%.

Cu toate acestea, problema a fost de scurtă durată, întrucât Hitler a scos în afara legii Partidul Socialist din Germania și a început să demonteze orice garanție a unui sistem democratic, acumulând toată puterea și efectuând o conversie rapidă de la un sistem constituțional la dictatură în mai puțin un an.

5 martie 1953: Moare Iosif Stalin

Două decenii mai târziu, la 5 martie 1953, la Moscova murea Iosif Stalin, cel care preluase conducerea URSS după moartea primului lider, Vladimir Lenin.

Iasif Vissarionovici Djugașvili a intrat în contact cu ideologia comunistă în timp ce studia la seminar și a câștigat rapid greutate în partid, îndeplinindu-și misiunile cu o răceală și o disciplină care i-au atras porecla de „om de oțel” (Stalin).

Procesiunea funerară a lui Iosif Stalin. Cadavrul lui a fost îmbălsămat și expus alături de mumia lui Vladimir Lenin vreme de șapte ani. Foto: Wikimedia

Apropiat al lui Lenin (și mai puțin al lui Troțki, pe care îl va asasina mai târziu), a ocupat funcții importante în PCUS și în ziarul Pravda și a jucat un rol important în Revoluția din Octombrie, înființarea guvernului bolșevic și Războiul Civil.

Boala și moartea lui Lenin i-au oferit lui Stalin ocazia perfectă de a se poziționa ca lider suprem în ierarhia sovietică și de a înlătura pe oricine îi stătea în cale. Așa-numita Mare Epurare a avut loc încă din anii ’30.

Odată instalat la putere, Stalin a desfășurat un proces dur de industrializare, bazat pe planuri cincinale care au adus populația într-o situație extremă, dar au transformat URSS într-o superputere.

Beria (în prim-plan), Stalin (în fundal), fiica lui Stalin, Svetlana, și Nestor Lakoba. Foto: Wikimedia

De la sfârșitul anilor ’40, Stalin a început să aibă probleme de sănătate, căutând să-și acopere spatele împotriva posibilelor (și inventatelor) conspirații prin declanșarea de noi epurări (un eufemism pentru asasinatele la comandă).

De la un balcon cu vedere la Kremlin, Martin Manhoff, militar american, a realizat singurul film independent cunoscut cu înmormântarea lui Stalin.

Potrivit versiunii oficiale, Stalin a suferit un accident cardiovascular pe 1 martie și un stop cardiac pe 5 martie, dar însuși Nikita Hrușciov (succesorul său în funcție) a susținut că Stalin a fost asasinat de liderul de atunci al serviciului de informații sovietic, Lavrenti Beria. De altfel, acesta din urmă a și fost asasinat la scurt timp după moartea lui Stalin.

În anii de după moartea „omului de oțel”, noul guvern s-a distanțat de practicile din perioada stalinistă, condamnând abuzurile lui Stalin (dar comițând altele). Nikita Hrușciov a început așa-numitul proces de destalinizare în timpul Congresului al XX-lea al PCUS (1956).


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Alte articole interesante

Un comentariu la „Masacrul din Boston și alte două evenimente istorice care s-au petrecut la 5 martie”

  1. Incendierea Reichstagului a fost data in vina socialistilor (comunistilor) prilej pentru a scoate in afara legii acest partid. Nu a fost vorba de evrei decat ca acestia erau comunisti. Scriti istoria adevarata

    Răspunde

Lasă un comentariu