fbpx

Entelodontul, „porcul din iad” de mărimea unui cal, cu dinți gigantici

Mare cât un cal, cântărind o tonă și având colți de grosimea unui braț de om, entelodontul și-a câștigat supranumele de „porcul din iad” din epoca preistorică. 

Probabil că nu ai mai auzit de entelodont, o specie dispărută și care pare desprinsă dintr-un coșmar. Într-adevăr, creatura dispărută este adeseori numită „porcul infernal” sau „porcul din iad” din motive întemeiate.

Reconstituire. Deși această „minunată bestie” seamănă cu un mistreț, face parte dintr-un grup de animale omnivore care a trăit în urmă cu 25-50 de milioane de ani. Foto: DJIB Net

Răspândit cândva în America de Nord, Asia și Europa (cu rămășițe găsite în Spania, Germania, Franța și România), acest animal avea botul alungit și plin de dinți, ca un crocodil.

Fața îi era protejată de niște oase groase și avea cocoașă și o constituție robustă, pe lângă copitele despicate „demonic”. Cel mai mare gen de entelodont, numit Daeodon, putea atinge greutatea de aproximativ o tonă. Termenul de „Daeodon” vine din cuvântul grecesc „daiso”, care înseamnă „ostil sau „îngrozitor”.

În ciuda poreclei de „porc din iad”, entelodontul nu are nicio legătură cu porcii moderni. Din punct de vedere al evoluției, este mai apropiat de hipopotami sau balene. Dar înfățișarea sa este cu adevărat feroce.

Zona de răspândire a entelodontului

Astăzi, entelodontul mai trăiește numai în coșmaruri. Aceste bestii terifiante au dispărut cu 16 – 19 milioane de ani în urmă. Originar din Mongolia, din perioada Eocenului mijlociu, acest animal s-a răspândit în Europa și chiar și în America de Nord și a rezistat vreme de aproximativ 30 de milioane de ani.

Așa ar fi arătat un om pe lângă un entelodont și un urs de peșteră. Foto: Pinterest

Paleontologii au descoperit fosilele uneia dintre cele mai mari specii de entelodont, numită Dinohyus sau Daeodon, în statul american Nebraska. Se crede că acestui animal îi plăceau mlaștinile și pădurile.

Fosilele arată ca oasele unui dinozaur gigantic. Scheletul are dinți imenși, botul lung și ochii adânciți în orbite. În unele cazuri, capul porcului constituia 35% – 45% din greutatea sa, și se crede că animalul putea să cuprindă în gura sa capul unui exemplar rival în timpul unei lupte.

Chiar și cei mai mici entelodonți erau cam de mărimea unui cerb adult, iar cei mai mari rivalizau cu dimensiunile unui cal. Entelodontul a fost una dintre cele mai mari specii care au trăit pe pământ de la dispariția dinozaurilor încoace.

Daeodon: un diavol printre demoni

Cu botul lung și plin de dinți, masă corporală imensă și copite despicate, entelodontul părea ieșit dintr-o gaură de iad. Însă cea mai mare specie de entelodont este și mai terifiantă – este vorba de Daeodon, termen care se traduce aproximativ prin „ostil” și „dinte”.

„Dinte ostil” este un nume potrivit pentru Daeodon: creatura arată ca ultimul lucru pe care ai vrea să-l vezi vreodată. Comparația nu este departe de adevăr, mai ales pentru că animalul nu era tocmai gigantul pasiv pe care îl descriu paleontologii.

Maxilarele masive aveau în față un șir de dinți ascuțiți enormi, unii dintre ei de grosimea mâinii unui om. Însă molarii erau plați, ceea ce sugerează că aceste ființe demonice arhaice nu erau deloc niște prădători feroce.

Folosindu-și dinții ascuțiți din față, puteau să sfâșie cu ușurință carnea și dinții puternici din spate putea mesteca plante.

Dar s-ar putea să-și fi folosit caninii puternici pentru a săpa după rădăcini. Carnea pe care o consumau acești uriași aparținea probabil unor cadavre de animale pe care nu le uciseseră ei.

Entelodontul, „porcul infernal”, era puternic și răbdător

Deși erau masivi și aveau niște colți înspăimântători, nu este clar dacă vânau sau nu alte animale. Pe craniile altor animale au fost descoperite urme de mușcături care se potrivesc cu forma dinților entelodontului.

Daeodon, cel mai mare dintre porcii infernali, domina cu ușurință împrejurimile. Desen de Charles R. Knight, paleoartist. Foto: Wikimedia

Descoperirea poate să indice că entelodontul își folosea forța superioară pentru a zdrobi craniile prăzii (cei mai mulți prădători atacau zonele mai cărnoase când doborau prada) sau că alunga prădătorii și se înfrupta din prada ucisă de aceștia.

Dar se poate și ca animalul acesta să fi folosit o strategie vicleană pentru a-și găsi cina: aștepta ca un prădător să ucidă prada, după care își folosea mărimea și forța impresionantă ca să alunge prădătorul.

Urmele de pași în zigzag descoperite de paleontologi sugerează că, atunci când porcii infernali începeau să-și caute următoarea masă, nu fugeau către ea. Asta arată că strategia lor nu se baza pe urmărire, ci pe răbdare.

Deși nu se număra neapărat printre cele mai inteligente animale, entelodontul avea un simț olfactiv foarte dezvoltat. Acești „porci infernali” aveau unele caracteristici ale porcilor moderni, însă erau departe de a semăna cu porcii roz și grăsuni din ziua de azi.

La fel ca porcii, entelodonții erau necrofagi omnivori care mâncau orice puteau găsi, inclusiv frunze, fructe, alte animale și ouă.

Entelodontul și viața sa fără dușmani

Se pare că, în cea mai mare parte a existenței lor, entelodonții aveau puțini inamici. Poate că mărimea și dinții lor puternici intimidau celelalte animale.

În orice caz, se pare că cele mai multe conflicte nu izbucneau între entelodonți și alte specii. Dovezile arată că luptele aveau loc mai degrabă între exemplarele aceleiași specii.

Printre dovezi se numără răni mari, care pătrund cale de mai mulți centimetri în oasele animalului. Desigur, nu era un animal care să se sperie cu ușurință.

Dinții săi uriași au lăsat urme pe animale de toate mărimile. Dovezi privind mușcături de Daeodon au fost descoperite pe rinoceri.

Craniul unui entelodont tânăr „mușcând” craniul unui leu. Foto: Reddit

Hyaenodon, un prădător comun la acea vreme, care arăta ca un amestec dintre o hienă și un câine sălbatic, avea înălțimea de numai un metru.

Un entelodont putea să aibă o masă corporală de două ori mai mare. Probabil că Hyaenodon nu vâna entolodontul, însă este posibil ca entelodontul să fi așteptat ca Hyaenodon să ucidă prada, după care îl alunga.

Entelodontul era o bestie uriașă și înfricoșătoare, cu puțini inamici și o dietă universală. Așadar, de ce a dispărut?

Dispariția entelodontului

Nu există un răspuns exact. Însă mai multe teorii sugerează că clima în schimbare și apariția unor specii noi ar fi putut juca un rol în dispariția acestui animal.

Pe măsură ce clima se răcea, tipul de plante disponibile pentru dieta animalului s-a schimbat. Pe măsură ce pădurile dese se transformau în câmpii cu iarbă, s-ar putea ca entelodontul să nu fi reușit să se adapteze.

O fosilă de Daeodon, cea mai mare variantă de entolodont sau „porc infernal”. Foto: Wikimedia

În plus, deșii putea fugi cu repeziciune pe distanțe mici, evoluția a oferit picioare mai lungi altor animale care consumau iarbă. Asta înseamnă că entelodontul nu a mai reușit să urmărească celelalte animale.

Alte specii puteau să se miște mai repede pentru o perioadă de timp mai îndelungată, ceea ce înseamnă că aveau acces la mai multă mâncare decât entelodontul.

Spre sfârșitul existenței speciei, în America de Nord au apărut animale mari și mai feroce decât entelodontul. Probabil că animalele numite „câini-urși” au traversat Strâmtoarea Bering, sosind din Eurasia.

Au început să apară și felinele cu dinții sabie. Acești prădători erau mai rapizi și mai feroce decât entelodontul. Astfel, porcul infernal a fost supus riscului de dispariție.

Mare cât un cal, entelodontul avea botul alungit și plin de dinți. Foto: Wikimedia

Câinii-urși, în special, s-au dovedit a fi o amenințare fatală. Faptul că umblau în haită însemna că entelodontul nu putea să-i intimideze sau să-i alunge după ce uciseseră prada.

Entelodontul a devenit mai mare, adaptându-se astfel pentru a supraviețui noului climat, însă schimbările climatice și cele privind sursele de hrană au favorizat alte specii, cum ar fi câinii-urși.

Lumea în schimbare a lăsat în urmă entelodontul puternic și greoi. Astăzi, el mai există numai sub formă de fosile expuse în muzee.


În continuare, descoperă și:

Distribuie articolul:

Citește în continuare

Abonează-te la Incredibilia.ro

Fii fără grijă, nu facem spam.

Abonează-te la newsletter sau urmărește-ne pe Facebook, Instagram sau YouTube și vei primi zilnic cele mai interesante articole, filme și recomandări!

>