Emmanuel Nwude, escrocul care a vândut unei bănci un aeroport imaginar cu 242 de milioane de dolari

Una dintre cele mai fascinante escrocherii din istorie s-a desfășurat între anii 1995 și 1997 și l-a avut în centru pe Emmanuel Nwude, un nigerian care a reușit să vândă unei bănci braziliene un un aeroport inexistent.

Este puțin probabil ca o astfel de fraudă să mai aibă succes în lumea de astăzi, deoarece oamenii sunt mai precauți ca urmare a creșterii numărului de înșelătorii pe internet la nivel mondial.

Emmanuel Nwude. Foto: Pinterest

În zilele noastre, puțini mai cad în plasa acelor e-mail-uri care promit oportunități fabuloase și averi ce par să pice din cer.

Planul lui Emmanuel Nwude

Emmanuel Nwude, creierul din spatele escrocheriei, lucrase anterior ca director al Union Bank of Nigeria. Experiența sa bancară i-a permis să aibă acces la documente și conexiuni care i-au asigurat credibilitatea de care avea nevoie atunci când a hotărât să pună în aplicare escrocheria, după cum explică History of Yesterday.

Experiența de director de bancă a însemnat că Nwude avea cunoștințe amănunțite despre cum să se comporte în mediul de afaceri și, probabil, și o încredere în sine care le-a făcut pe victime să se simtă în siguranță în compania lui.

Pentru a-și pune în aplicare escrocheria, Emmanuel Nwude s-a dat drept Paul Ogwuma, care la acea vreme era guvernatorul Băncii Centrale a Nigeriei.

Nwude a avut și patru complici, cu ajutorul cărora a reușit să intre în legătură cu Nelson Sakaguchi, directorul de atunci al băncii braziliene Banco Noroeste. Nwude a lansat ideea de a implica banca braziliană în dezvoltarea economiei nigeriene, propunându-i lui Sakaguchi să investească în construirea unui nou aeroport în capitala Nigeriei, Abuja.

Nwude a crescut substanțial miza în ochii lui Sakaguchi, informându-l că, în cazul în care afacerea ar fi avut succes, brazilianul urma să primească zece milioane de dolari drept comision.

Promisiunea unei plăți grase a fost suficientă pentru a stârni interesul lui Sakaguchi, care a căzut imediat în plasă. Între 1995 și 1997, acesta le-a plătit escrocilor 191 de milioane de dolari în numerar și de 51 de milioane de dolari, sub formă de dobânzi restante, din conturile Banco Noroeste.

Escrocheria se destramă

Un terminal al aeroportului internațional (real) din Abuja. Foto: Pinterest

Emmanuel Nwude și echipa lui aproape că au reușit să ducă la bun sfârșit escrocheria, însă lucrurile au început să se destrame în august 1997, când Banco Santander, din Spania, a încercat să preia banca braziliană.

Preluarea însemna și efectuarea unor investigații amănunțite asupra situației financiare a instituției braziliene. După numeroase întâlniri ale consiliilor de administrație ale celor două bănci, în decembrie 1997, câțiva oficiali ai băncii spaniole au întrebat de ce aproape jumătate din capitalul băncii braziliene se afla într-un cont neprotejat din Insulele Cayman.

Cum această discrepanță nu a putut fi explicată, întrucât în Abuja nu apăruse niciun aeroport nou, au fost demarate investigații oficiale. De asemenea, s-au desfășurat anchete penale în mai multe jurisdicții, printre care Brazilia, Nigeria, Elveția și Anglia.

În efortul de a se asigura că vânzarea băncii braziliene urma să se realizeze în continuare, proprietarii băncii au fost nevoiți să plătească din propriile buzunare cele 242 de milioane de dolari lipsă. În ciuda acestui fapt, banca braziliană s-a prăbușit în cele din urmă, peste 600 de oameni rămânând fără loc de muncă.

Vinovații sunt reținuți

Deși escrocheria a avut loc între 1995 și 1997, Emmanuel și complicii săi au fost aduși în fața instanței abia în 2004. Din cauza complexității cazului, a fost nevoie de investigații specializate.

Din acest motiv, ancheta penală a început să prindă contur abia în 2002. Acesta a fost momentul în care președintele nigerian, Olesegun Obasanjo, a înființat o agenție anticorupție, Comisia pentru Infracțiuni Economice și Financiare (CIEF).

Articol din ziarul Folha de Sao Paulo dedicat fraudei gândite de nigerianul Emmanuel Nwude. Foto: Pinterest

Când escrocii au fost aduși în fața Înaltei Curți din Abuja, au fost confruntați cu peste 100 de capete de acuzare pentru fraudă și mită.  Inițial, au pledat „nevinovat”. Cu toate acestea, apărarea lor a început să se destrame atunci când unul dintre complici a mărturisit.

În pofida mărturisirii, Nwude a căutat să se sustragă justiției, încercând chiar să-l mituiască pe președintele CIEF cu suma de 75.000 de dolari. Însă această inițiativă s-a terminat prost pentru escroc, deoarece președintele a refuzat mita, ceea ce a dus la adăugarea de acuzații suplimentare – tentativă de mituire – la dosarul lui Nwude.

Procurorii au reușit să îl atragă de partea lor ca martor pe Nelson Sekaguchi, omul care fusese păcălit să facă plăți pentru aeroportul imaginar. În urma mărturiei sale, Nwude și restul echipei au pledat „vinovat”.

Nwude a fost condamnat la 25 de ani de închisoare și amendat cu zece milioane de dolari, o sumă foarte mică pentru cineva care a comis o fraudă de aproape un sfert de miliard de dolari.

Schema pusă la punct de Nwude a fost una dintre cele mai mari escrocherii bancare ale secolului XX. Este destul de greu de înțeles cum a fost permisă o astfel de fraudă.

O tranzacție care implică milioane de dolari se realizează, de obicei, după verificări amănunțite efectuate de echipe de avocați și experți financiar-contabili. Este halucinant cum o bancă consacrată a putut să cadă victimă unei astfel de scheme.

De ce nu a trimis banca o echipă la Abuja pentru a monitoriza construirea presupusului aeroport? De ce Sekaguchi nu a adresat mai multe întrebări? Un lucru este sigur: prin ingeniozitatea și îndrăzneala de care a dat dovadă, Emmanuel Nwude și-a asigurat locul în istoria celor mai mari escrocherii din istorie.

Ca să știi mai mult, citește „Cele mai faimoase escrocherii din istorie”

Această carte prezintă escrocherii ale căror intrigi sunt pe măsura celei mai îndrăznețe și mai crude imaginații. Vei întâlni personaje cu destine extraordinare, charismatici total lipsiți de scrupule și empatie: Jeanne de la Motte, care a reușit să îl păcălească pe cardinalul de Rohan să îi plătească o sumă considerabilă pentru un colier „destinat” Mariei-Antoaneta (celebra și puțin cunoscuta „Afacere a colierului reginei”), Henri Lemoine, „inventatorul” diamantului sintetic, Ivar Kreuger și sifonarea economiilor lumii, Charles Ponzi și faimoasa sa schemă piramidală, Michele Sindona, bancherul Mafiei și al Vaticanului, teribilul Bernard Madoff și alți câțiva mari escroci.

Christian Chavagneux povestește trucurile folosite de acești oameni pentru a înșela victime care erau departe de a fi lipsite de inteligență și de gândire critică. Autorul intră în detalii despre mecanismele înșelăciunilor lor, motivele pentru care au reușit, înainte de a relata despre căderea acestora – la fel de spectaculoasă precum succesul de care au avut parte. De asemenea, stabilește în fiecare caz un fel de „ecuație a escrocheriei”, în care prezintă principalii factori determinanți. Căci forma particulară pe care o ia fiecare nu este un efect al întâmplării.

De asemenea, dezvăluie mecanismele economiei și ale societății din epoca în care au fost comise escrocheriile. Istoria escrocheriilor este istoria capitalismului: în epoca dereglementării financiare și a paradisurilor fiscale nu se escrochează la fel ca în vremurile în care moștenirea era principala sursă de bogăție!

Christian Chavagneux este doctor în economie și este în prezent redactor la revista lunară Alternatives Économiques. Este, de asemenea, editorialist la France Inter și BFM Business. Este autorul cărților „O scurtă istorie a crizelor financiare”, „Paradisuri fiscale” și „Aventurierii finanțelor pierdute”.

„Cele mai faimoase escrocherii din istorie” se găsește cu reducere pe Cartepedia, Cărturești sau Libris.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Alte articole interesante

Lasă un comentariu