Omul de știință Emilio Herrera a fost unul dintre pionierii aviației din Spania, însă izbucnirea Războiului Civil Spaniol l-a condamnat la uitare.
Cu o minte sclipitoare și o energie de invidiat, acest om a creat primul model de costum spațial, care stă la baza celor folosite în prezent de astronauți.
Primul om care a zburat peste Gibraltar
Emilio Herrera s-a născut în Granada pe 13 februarie 1879, într-o familie burgheză. Încă de la o vârstă fragedă, a fost pasionat de aviație și aerostatică, mai ales datorită influenței tatălui său, militar de profesie, și romanelor lui Jules Verne.
În 1902, a absolvit Academia Militară din Guadalajara, iar apoi a solicitat să fie transferat la Academia de Inginerie din același oraș. La începutul războiului dintre Spania și Maroc (1911-1927), s-a calificat ca pilot de dirijabil.
În 1914, a atras atenția presei din întreaga Europă după ce a devenit primul om care a zburat peste Strâmtoarea Gibraltar. În 1918, Herrera și-a propus să creeze o linie aeriană de transport de pasageri, Transaérea Colón, care să conecteze Europa de America.
Dar linia aeriană a lui Herrera nu a mai fost lansată, deoarece o companie germană a reușit să „fure startul”.
Ulterior a fost invitat, alături de militarul José Ortiz de Echagüe, să piloteze cea mai mare aeronavă a acelor vremuri: Graf Zeppelin LZ 127, dirijabilul german care urma să traverseze Oceanul Atlantic.
Apoi, Emilio Herrera a colaborat cu inginerul Juan de la Cierva la inventarea giroplanului și a participat la construirea și proiectarea Laboratorului Aerodinamic Cuatro Vientos.
Inaugurat în 1921, laboratorul era dotat cu unul dintre cele mai mari și mai moderne tuneluri aerodinamice ale vremii.
Cum arăta costumul spațial al lui Herrera
Imediat, Herrera a trecut la următorul proiect ambițios: cucerirea spațiului cosmic. Una dintre cele mai ambițioase idei ale sale a fost să efectueze un zbor cu balonul până în stratosferă, la altitudinea de 26.000 de metri.
Aceasta era o provocare pe care nimeni nu o încercase încă. După ce ar fi ajuns în stratosferă, planul lui Herrera era să efectueze măsurători pentru studiul radiațiilor cosmice.
Era, fără îndoială, o misiune foarte periculoasă. Anterior, comandantul Benito Mola și echipajul său au decedat după ce ajunseseră la 11.000 de metri, iar aeronava lor a rămas fără oxigen.
Cunoscând acest precedent, în 1933 Herrera a demarat construirea unui balon capabil să urce la peste 20.000 de metri. Era nevoie, de asemenea, de un costum potrivit, care să apere pilotul de frig și presiune și să-i asigure oxigen și mobilitate.
Costumul proiectat de Herrera era format din trei straturi: unul de lână, altul de cauciuc și un al treilea dintr-un material armat cu sârmă de oțel.
Aceste straturi erau acoperite cu un înveliș de argint, care împiedica supraîncălzirea. Casca cilindrică era confecționată din oțel și era acoperită cu aluminiu și sticlă triplă, pentru a evita radiațiile solare.
De asemenea, era dotată cu un microfon, pentru a permite comunicarea prin radio. Porțiunile care acopereau articulațiile erau prevăzute cu un sistem de tip acordeon, care îi permitea pilotului să se miște.
În mod curios, costumul cântărea 127 de kilograme, cu doar trei kilograme mai mult decât costumele folosite de NASA începând cu 1982.
Era anul 1936 și balonul și noul costum urmau să fie folosite pentru prima oară. Însă izbucnirea Războiului Civil spaniol a pus capăt proiectului.
Prieten cu Albert Einstein, ofertat de naziști
Deși Herrera era un monarhist devotat, el a jurat loialitate față de Republică. La sfârșitul războiului, Herrera a plecat în exil în Franța, unde și-a continuat cercetările și a trăit din banii câștigați de pe urma brevetelor de invenție.
Herrera s-a împrietenit cu Albert Einstein, care l-a recomandat pentru funcția de consultant în fizică nucleară la UNESCO.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, germanii i-au propus să lucreze pentru cel de-al treilea Reich, dar Herrera a refuzat. Ultimii ani ai lui Herrera au fost legați de guvernul republican spaniol din exil, pe care l-a prezidat între 1960 și 1962.
Emilio Herrera Linares a murit la Geneva pe 13 septembrie 1967, la vârsta de 88 de ani. Realizările sale nu au fost niciodată recunoscute de Spania, dar au obținut recunoaștere internațională.
Prototipul costumului său spațial, destul de avansat pentru timpul său, i-a inspirat pe tehnicienii NASA când au creat costumele astronauților, inclusiv pe cele pe care echipajul misiunii Apollo 11 avea să le ducă pe Lună în 1969.
Asistentul său, Antonio García Borrajo, a relatat ulterior că americanii i-au propus lui Herrera să colaboreze în cadrul programul spațial, dar omul de știință a refuzat.
Potrivit National Geographic, în semn de mulțumire postumă pentru munca sa, Neil Armstrong însuși, la întoarcerea pe Pământ, a dăruit o piatră de pe Lună unui colaborator de-al lui Herrera, Manuel Casajust Rodríguez.
