Elisabeth Fritzl și-a petrecut 24 de ani în captivitate, închisă într-o pivniță improvizată și torturată de propriul ei tată, Josef Fritzl, cu care a avut șapte copii.
Pe 28 august 1984, Elisabeth Fritzl, în vârstă de 18 ani, a dispărut. Mama ei, Rosemarie, a depus urgent o plângere, înnebunită să afle unde îi era fiica.
Timp de săptămâni întregi, n-a primit nicio știre de la Elisabeth, iar mama sa se temea de ce era mai rău. Apoi, din senin, a sosit o scrisoare de la Elisabeth, în care acestea susținea că se săturase de viața în sânul familiei și că fugise.
Tatăl ei, Josef, le-a spus polițiștilor care au venit în casă că nu știa unde ar fi putut fugi fiica lui, dar că era probabil ca aceasta să se fi alăturat unei secte religioase, un lucru pe care spusese că îl va face.
Însă Josef Fritzl știa cu exactitate unde era fiica lui: la șase metri sub locul în care stătea ofițerul de poliție.
Pe 28 august 1984, Josef și-a chemat fiica în subsolul casei familiei. Bărbatul tocmai monta ușa pivniței care abia fusese renovată și avea nevoie de ajutor ca să o care.
În timp ce Elisabeth ținea ușa, Josef a montat-o în loc. De îndată ce ușa a intrat în balamale, bărbatul a deschis-o și a forțat-o pe Elisabeth să intre acolo, aducând-o în stare de inconștiență cu ajutorul unui prosop înmuiat în eter.
Aproape un sfert de secol de teroare
În următorii 24 de ani, Elisabeth Fritzl nu avea să mai vadă altceva în afară de interiorul pivniței cu ziduri murdare. Tatăl ei a mințit-o pe mama fetei și a mințit și polițiștii, spunându-le povești despre cum fiica lui fugise și se alăturase unei secte.
În cele din urmă, polițiștii au rămas fără nicio pistă și, în scurt timp, lumea avea să uite de fata dispărută. Însă Josef Fritzl nu a uitat de fiica lui. Timp de 24 de ani, lucrul acesta a fost limpede pentru biata Elisabeth.
Josef cobora în subsol în fiecare dimineață la ora nouă, ca să deseneze planuri ale mașinăriilor pe care le vindea. Uneori, rămânea acolo peste noapte, însă soția lui nu își făcea griji – soțul ei era un om harnic și ținea foarte mult la cariera lui.
În ceea ce o privea pe Elisabeth Fritzl, Josef era un monstru. Bărbatul o vizita în pivniță de cel puțin trei ori pe săptămână. În primii doi ani s-a mulțumit numai să o țină pe fată prizonieră.
Apoi, a început s-o violeze, continuând vizitele nocturne pe care le începuse când fata avea doar 11 ani.
După doi ani de captivitate, Elisabeth a rămas gravidă, însă a pierdut sarcina după zece săptămâni. După alți doi ani, a rămas din nou însărcinată, dar de data aceasta a născut.
În august 1988, a născut o fată pe care a botezat-o Kerstin. După doi ani, s-a născut un alt copil, un băiat pe nume Stefan. Kertsin și Stefan au rămas în pivniță cu mama lor pe durata sechestrării, iar Josef le aducea rații săptămânale de mâncare și apă.
Elisabeth a încercat să-i educe cu puținele cunoștințe pe care le avea și le-a oferit cea mai normală viață posibilă în aceste circumstanțe îngrozitoare.
În următorii 24 de ani, Elisabeth a născut încă cinci copii. Unul dintre ei a rămas cu ea în pivniță, unul a murit la scurt timp după naștere, iar ceilalți trei au fost duși la suprafață ca să trăiască cu Rosemarie și Josef.
Pentru a ascunde faptele sale față de Rosemarie, Josef a înscenat descoperiri accidentale ale copiilor, plasându-i în tufe în apropierea casei sau pe pragul casei. De fiecare dată, copilul era înfășat cu grijă și însoțit de un bilet scris de Elisabeth, care spunea că nu putea să aibă grijă de copil și îl lăsa părinților săi.
„Nepoții” lui Frizl
Șocant este faptul că cei de la serviciile sociale nu au pus întrebări legate de apariția copiilor și le-au permis celor doi Fritzl să-i crească de parcă ar fi fost copiii lor. Oficialii credeau că Josef și Rosemarie erau bunicii copiilor.
Nu se știe pentru cât timp dorea Josef Fritzl să-și țină fiica prizonieră la subsol. Reușise asta timp de 24 de ani și poate că avea să continue și în următorii 24.
Însă, în 2008, unul dintre copiii din pivniță s-a îmbolnăvit. Elisabeth și-a implorat tatăl să-i permită fiicei ei în vârstă de 19 ani, Kerstin, să fie consultată de un medic.
Fata se îmbolnăvise rapid și era în stare gravă și Elisabeth era disperată. Cu greu, Josef a fost de acord să o ducă la spital. A scos-o pe Kerstin din pivniță și a chemat o ambulanță, susținând că primise un bilet de la mama lui Kerstin.
Timp de o săptămână, poliția a interogat-o pe Kerstin și a cerut publicului să ofere informații despre familia sa. Desigur, nimeni nu a oferit informații, fiindcă această familie nu exista.
În cele din urmă, polițiștii au început să-l bănuiască pe Josef și au redeschis cazul referitor la dispariția lui Elisabeth Fritzl. Au început să recitească scrisorile despre care Josef spunea că Elisabeth le lăsa pentru el și soția lui și au început să descopere lipsa de substanță a conținutului scrisorilor.
Nu vom ști niciodată dacă Josef a simțit presiunea anchetei sau pur și simplu a avut loc o schimbare în mintea sa, însă, pe 26 aprilie 2008, a eliberat-o pe Elisabeth din pivniță pentru prima dată după 24 de ani.
Elisabeth a mers imediat la spital ca să-și vadă fiica, iar personalul spitalului a alertat poliția. În acea noapte, Elisabeth a fost luată de poliție și interogată despre boala fiicei ei și povestea tatălui ei.
După ce polițiștii i-au promis că nu va fi nevoită să-și mai vadă vreodată tatăl, Elisabeth le-a spus povestea captivității ei întinse pe 24 de ani. Le-a spus polițiștilor că tatăl ei o ținea în subsol și că avusese șapte copii.
Le-a spus că Josef era tatăl celor șapte copii și că venea la ea noaptea, o obliga să se uite la filme porno și apoi o viola. A explicat că tatăl ei o abuza de când ea avea 11 ani.
Poliția l-a arestat pe Josef Fritzl în aceeași noapte. După ce a fost arestat, copiii din pivniță au fost eliberați, iar Rosemarie Fritzl a părăsit locuința.
Se pare că nu știuse nimic despre cele ce se întâmplau la subsol și Josef a confirmat acest lucru. Chiriașii care locuiseră la primul etaj al casei Fritzl nu știau nici ei ce se întâmpla la subsol, deoarece Josef le explicase orice sunet care venea din pivniță prin existența unor racorduri proaste la țevi și prin zgomotul produs de încălzirea centrală.
Astăzi, Elisabeth Fritzl are o identitate nouă și trăiește într-un sat austriac cunoscut numai după numele generic de „Satul X”. Casa este mereu supravegheată de camere și polițiștii patrulează la fiecare colț.
Familia refuză orice discuție cu presa. Deși Elisabeth are acum peste 50 de ani, ultima fotografie cu ea datează de pe vremea în care avea 16 ani.
Eforturile de a-i ascunde identitatea au fost făcute pentru a o feri de mass-media și a o lăsa să-și trăiască noua viață. Însă mulți cred că aceste măsuri i-au asigurat faima tristă de „fata care a fost ținută captivă timp de 24 de ani”.
În continuare, citește și:
