Duelurile au o istorie lungă, intensă și adeseori tragică. Originile duelului sunt neclare, însă, în secolul XVI, acesta devenise deja un mijloc popular de a tranșa dispute reale sau imaginare.
În pofida eforturilor de a le interzice, astfel de confruntări au fost foarte răspândite timp de câteva secole. Dintre miile de răfuieli documentate, îți prezentăm poveștile unor dueluri celebre în care au fost implicați politicieni, scriitori sau artiști influenți.
Bonus: la finalul articolului vei putea urmări un duel filmat.
Beneficiul clericului
Iată prima confruntare de pe lista noastră cu dueluri celebre. În 1598, dramaturgul și poetul englez Ben Jonson s-a certat cu actorul Gabriel Spenser (sau Spencer, nu se știe exact). Cearta s-a sfârșit cu un duel cu săbii, în urma căruia Spenser a fost ucis.
Jonson a fost arestat și condamnat la spânzurătoare, dar a scăpat de moarte invocând „beneficiul clericului”: putea citi Biblia în limba latină. În schimbul execuției, Johnson a fost însemnat pe degetul mare de la o mână cu fierul înroșit.
Jonson este acum considerat al doilea cel mai mare dramaturg englez, după William Shakespeare.
Președintele american Andrew Jackson împotriva tuturor
Așa cum era de așteptat, unele dueluri celebre au implicat politicieni. Erou militar și al șaptelea președinte al SUA, Andrew Jackson avea un temperament coleric.
A fost implicat în numeroase dueluri – unele relatări estimează numărul lor la 100. Multe confruntări au fost inițiate în apărarea soției sale, Rachel, care era ținta multor zvonuri răutăcioase și era frecvent ridiculizată.
Primul ei soț, care o abuza, pe nume Lewis Robards, a acuzat-o pe nedrept de adulter, drept pentru care cei doi s-au despărțit. În 1791, Rachel s-a căsătorit cu Jackson, crezând – în mod eronat – că divorțul de Robards fusese finalizat.
Dar căsătoria celor doi era încă valabilă, ceea ce i-a atras lui Rachel acuzația de bigamie. În 1806, Jackson l-a provocat la duel pe avocatul Charles Dickinson, fiindcă adusese atingere reputației lui Rachel.
Dickinson era un duelgiu strălucit și l-a împușcat pe Jackson în piept. Însă rana nu a fost fatală și Jackson a tras și el, ucigându-l pe Dickinson.
Duelul fustelor
Au existat și dueluri celebre între femei. În 1792, Lady Almeria Braddock s-a ofensat din cauza unui comentariu pe care o domnișoară pe nume Elphinstone îl făcuse privitor la vârsta ei.
Potrivit unor relatări, Braddock susținea că încă nu avea 30 de ani, în timp ce Elphinstone susținea că Braddock avea peste 60.
Femeile au hotărât să rezolve disputa duelându-se în celebrul Hyde Park, din Londra. Amândouă au tras cu pistoalele și au ratat.
Duelul s-ar fi putut sfârși aici, dar adversarele au decis să se lupte cu săbiile. După ce a fost rănită la braț, domnișoara Elphinstone a promis că va scrie o scrisoare în care își va cere scuze.
Dueluri celebre - Alexander Hamilton și Aaron Burr
Fostul secretar al trezoreriei americane, Alexander Hamilton, și Aaron Burr, cel de-al treilea vicepreședinte al SUA, au avut o relație conflictuală îndelungată. Lui Hamilton îi displăcea Burr și a încercat să-i oprească aspirațiile politice în numeroase ocazii.
Situația a ajuns la apogeu în 1804, când Hamilton a dus o campanie împotriva lui Burr, în campania electorală pentru funcția de guvernator al New York-ului.
După ce Hamilton a declarat că are „o părere foarte proastă” despre adversarul său, Burr, care era atunci vicepreședinte, l-a provocat la duel.
Hamilton se opunea acestei practici (fiul său mai mare murise într-un duel cu trei ani înainte), însă a acceptat. Cei doi s-au duelat în Weehawken, New Jersey. Hamilton a fost împușcat în abdomen și a murit a doua zi. Moartea sa a dezlănțuit un scandal, iar cariera politică a lui Burr a luat sfârșit.
„Acoperiți-vă ochii, libidinoși mizerabili!”
La o sută de ani după „duelul fustelor”, prințesa Pauline Metternich și contesa Kielmannsegg s-au certat cu privire la aranjamentele florale de la o expoziție. Ca să tranșeze conflictul, cele două au hotărât să se dueleze… cu sânii dezveliți.
Motivul? La contactul cu o eventuală rană, țesătura hainelor putea cauza o infecție. În timpul duelului, cele două au fost asistate de alte femei, iar confruntarea a fost prezidată de baroneasa Lubinska.
După ce bărbații s-au întors cu spatele, femeile au început să se lupte cu săbiile și amândouă au fost rănite. Bărbații au încercat să le ofere ajutor. Însă baroneasa Lubinska i-a lovit cu umbrela și i-a numit „libidinoși mizerabili”, presupunând că motivele lor nu erau în întregime altruiste.
Sabia e mai puternică decât stiloul
Când vine vorba de dueluri celebre, trebuie să îl menționăm pe cel care i-a avut protagoniști pe pictorul Edouard Manet și pe criticul de artă Louis Edmond Duranty. În 1870, Edouard Manet s-a ofensat din cauză că Duranty îi criticase două tablouri.
Când l-a întâlnit într-o cafenea, Manet l-a pălmuit pe Duranty, iar cei doi au fost de acord să tranșeze conflictul pin duel.
Au ales săbiile, iar celebrul scriitor Emile Zola i-a servit drept secund lui Manet. Duranty a fost rănit la piept, moment în care s-a decis că onoarea lui Manet fusese restabilită.
„Serenissimul ordin al încornoraților”
Iată unul dintre acele dueluri celebre care au pus capăt vieții unor mari artiști. În 1836, Aleksandr Pușkin, părintele literaturii ruse moderne, a primit o scrisoare care îl anunța că fusese primit în „serenissimul ordin al încornoraților”.
Aceasta era o referire la acuzația nefondată că soția sa, Natalia Nikolaevna Goncearova, avea o aventură cu Georges d’Anthes, un soldat francez care trăia în Rusia. D’Anthes l-a convins pe Pușkin că nu exista nicio aventură și mai târziu s-a căsătorit cu sora Nataliei.
Însă zvonul a persistat și, în 1837, cei doi s-au duelat. Pușkin a fost rănit și a murit două zile mai târziu.
O limbă ascuțită, o înțelegere coruptă și o cămașă de noapte foarte largă
Istoria SUA este plină de dueluri celebre. La vârsta de 18 ani, aristocratul american John Randolph a fost implicat în primul său duel, care a pornit de la… pronunția unui cuvânt. Adversarul său, un student care îi era coleg, a fost rănit în confruntare.
Apoi, Randolph și-a construit o carieră politică de succes, în ciuda faptului că avea o „limbă foarte ascuțită”, conform presei vremii. În deceniul al treilea al secolului XIX, Randolph și-a îndreptat mânia împotriva politicianului Henry Clay.
În 1824, Clay îl sprijinise pe John Quincy Adams la președinție. Mai târziu a fost numit secretar de stat, în urma unei înțelegeri catalogată de unii ca fiind coruptă. În 1826, Randolph l-a numit pe Clay „trișor la jocurile de noroc”, iar Clay, ofensat, l-a provocat la duel.
Cei doi s-au înfruntat în Virginia. În timpul confruntării, Randolph a purtat o cămașă de noapte largă, care îi făcea trupul mai greu de nimerit. La primul schimb de focuri nu a fost rănit nimeni.
Cei doi adversari au căzut de acord să mai tragă o dată. După ce Clay a ratat, Randolph a tras în aer. Duelul s-a sfârșit, iar cei doi au devenit prieteni.
Dueluri celebre - Jumătatea de duel a lui Mark Twain
În 1864, în timp ce lucra pentru un ziar din Nevada, scriitorul Mark Twain s-a implicat într-o dispută aprinsă cu James Laird, editorul unui ziar rival.
Conflictul a început când Twain a acuzat publicația lui Laird că nu s-a ținut de promisiunea de a dona bani unei organizații caritabile. Situația a escaladat, iar cei doi au căzut de acord să tranșeze disputa prin duel.
Însă Twain se pricepea mai bine la scris decât la arme. Era un țintaș jalnic, în ciuda lecțiilor primite de la Steve Gillis, secundul său.
Cu puțin timp înainte de sosirea lui Laird, Gillis a împușcat o pasăre și i-a informat pe susținătorii lui Laird că Twain ucisese animalul de la distanța de nouă metri. De teamă, Laird a fost de acord să anuleze duelul.
Twain a povestit de mai multe ori această experiență, însă unii istorici cred că duelul nici măcar nu a fost programat și că versiunea lui Twain este pură ficțiune.
Un duel filmat, din 1967
Deși foarte rare, duelurile au continuat până în secolul XX. În Franța, ultimul duel cu floretă a avut loc în 1967. Protagoniștii au fost doi politicieni, membri ai Adunării Naționale: Gaston Defferre și René Ribière.
În timpul unei dispute în plen, Defferre i-a spus lui Ribière „Taci, idiotule!”, iar acesta din urmă l-a provocat la duel. După câteva minute de luptă, Defferre a câștigat.
Iată imaginile filmate în timpul duelului, iar dacă vrei să afli amănunte despre confruntare, îți recomandăm articolul „Taci, tâmpitule!” Parlamentarii care s-au bătut cu săbiile în 1967, în ultimul duel din Franța