Dreptul de a săruta pe buze, etilotestul la care erau supuse femeile din Roma Antică

În Roma Antică, femeile considerate respectabile trebuiau să se lase sărutate nu numai de soții lor, ci și de cele mai apropiate rude de sex masculin. Această practică, numită Ius osculi („dreptul de a săruta”), servea la verificarea faptului că nu au băut vin.

Roma, secolul I î.e.n. După o zi de muncă la tribunal, magistratul Marcus Flamininus (personaj fictiv) se întoarce acasă. Soția sa îl întâmpină cu un sărut pe gură, la care el răspunde cu un gest de aprobare, dar nu datorită afecțiunii soției, ci pentru că, prin acest gest, a putut să verifice dacă nu cumva femeia a băut vin în absența sa, lucru de neiertat pentru o bună matroană romană.

„Cornelia, fiica lui Scipio Africanul, arătându-și copiii ca fiind comorile ei”, pictură de Angelica Kauffmann (1785). Foto: Wikimedia

Flamininus s-a folosit de un drept stabilit prin lege: Ius osculi sau dreptul de a săruta. Aceasta stabilea că nu numai soțul, ci și tatăl, frații și verii unei femei „cinstite” aveau dreptul să o sărute pe gură pentru a se asigura că respirația ei nu miroase a vin.

Consumul acestei băuturi a fost interzis femeilor în cea mai mare parte a istoriei Romei: se considera că inducea adulterul și chiar avortul.

Femeilor respectabile le era interzis sa bea vin

Interdicția era severă: o femeie care ieșea „pozitivă” la acest test dubios de alcoolemie putea fi renegată sau pedepsită de soțul ei – sau, în absența acestuia, de familia sa apropiată – fără a fi nevoie de un proces public: nefericita putea fi închisă într-o cameră, bătută sau chiar ucisă, deoarece cuvântul tutorelui ei legal era suficient ca dovadă.

Cu toate acestea, rareori se ajungea la astfel de extreme, iar închisoarea la domiciliu era considerată o pedeapsă suficientă.

Simplul fapt de a fi fost găsită având asupra sa cheile de la pivniță sau de a fi plecat singură, neînsoțită de un bărbat din familie, era suficient pentru a trezi suspiciuni.

Legea prevedea că dreptul la sărut putea fi și chiar trebuia respectat în fiecare zi. Acest lucru nu însemna că era întotdeauna exercitat, deși soții mai conservatori doreau să verifice onestitatea soțiilor lor atunci când se întorceau acasă.

„Terentius Neo și soția sa”, pictură descoperită la Pompei. Foto: Getty Images

Mai mulți istorici de la sfârșitul Republicii și începutul Imperiului menționează acest drept, care, potrivit tradiției, a fost instituit de Romulus, fondatorul Romei.

Dreptul de a săruta a rămas în vigoare cel puțin până la domnia împăratului Tiberius (anii 14-37), care a încercat să îl interzică sau cel puțin să îl limiteze la cazurile în care exista o suspiciune bine întemeiată că femeia a băut.

Motivul a fost mai mult practic decât moral, deoarece obiceiul sărutării zilnice cu diverse rude favoriza transmiterea de boli, în special a herpesului.

Interdicția se aplica doar femeilor care erau considerate honestae, adică cinstite, respectabile. O lume aparte era constituită din așa-numitele probrosae, „nefericitele”, un termen care înglobează toate ocupațiile pe care romanii nu le considerau respectabile pentru o femeie de faimile bună: prostituate, dansatoare, actrițe, cântărețe sau chelnerițe, printre altele.

Ca să știi mai mult, citește „Roma Antică. O istorie pentru toți”

Este un tratat de istorie care nu ar trebui să lipsească din biblioteca ta. Dacă ești un pasionat al istoriei și te fascinează tot ceea ce ține de cultura romană sau ești un părinte al cărui copil va învăța de-a lungul timpului despre Imperiul Roman, acest volum ar trebui să aibă un loc rezervat în colecția ta.

„Roma Antică. O istorie pentru toți” se găsește cu reducere pe Cartepedia, Cărturești, Elefant sau Libris.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Alte articole interesante

Lasă un comentariu