fbpx

Doctorul Satan – Povestea incredibilă a criminalului în serie Marcel Petiot

Povestea doctorului Marcel Petiot, cunoscut și ca „doctorul Satan”, este cu adevărat înspăimântătoare. Petiot a început să tranșeze oameni în tinerețe, dar asta nu l-a împiedicat să aibă o carieră militară, politică și medicală de mare succes.

Deși cunoscut drept bolnav psihic, Petiot a comis nestingherit zeci de crime și alte infracțiuni. Mai mult, el a fost mult timp un medic apreciat de pacienți și a fost ales chiar și primar al unei localități franceze.

Un lucru este cert: „doctorul Satan” mințea fără să clipească și avea o forță de manipulare incredibilă.

Un copil-problemă

Născut pe 17 ianuarie 1897, Petiot a intrat în atenția autorităților școlare fiindcă avea o tendință spre violență și un comportament sexual nepotrivit. A tras cu pușca tatălui său în sala de clasă și i-a propus unei colege să facă sex, la vârsta de 11 ani.

Dar cariera infracțională adevărată și-a început-o în adolescență, când a fost acuzat de furt și distrugerea proprietății private, după ce, la vârsta de 17 ani, a spart o cutie poștală.

Ca sentință, i s-a recomandat o evaluare psihologică. Aceasta a fost prima dintre multele ocazii în care starea sa mentală a fost evaluată oficial.

Articolul continuă mai jos

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi zilnic pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări!

Click pentru abonare ▸

Fii fără grijă, nu facem spam.

În urma examinării (la fel ca în cazul evaluărilor ulterioare), un psihiatru a descoperit că Petiot suferea de o boală mintală. De aceea, autoritățile au renunțat la a-l mai pune sub acuzare.

În pofida diagnosticului pus de doctori, Petiot a fost înrolat în armata franceză, pentru a-și servi țara în timpul Primului Război Mondial.

„Acest om este bolnav psihic”

După ce a fost rănit pe front în primăvara lui 1917, a fost din nou catalogat drept bolnav mintal și a fost trimis să se trateze. În timp ce se afla la tratament, a fost din nou arestat pentru furt.

De data aceasta, furase câteva pături care aparțineau armatei. La fel ca la prima abatere, din cauza bolii lui mintale evidente, pe care doctorii au diagnosticat-o ca fiind „dezechilibru mental, neurastenie, depresie, melancolie, obsesii și fobii”, Marcel Petiot a scăpat de proces.

A fost trimis într-un pavilion psihiatric, pentru tratament. Dar se pare că nici această nouă confirmare a bolii sale mintale nu a împiedicat autoritățile să-l recruteze din nou în armată.

În anul următor, 1918, a fost trimis iar pe front. După ce s-a împușcat singur în picior, a fost transferat la un alt regiment, după câteva săptămâni de permisie.

În anul următor, a fost din nou supus unei evaluări psihiatrice și diagnosticul care i s-a pus a dus la excluderea lui din armată, pe bază de dizabilitate.

De fapt, raportul trimis către armată recomanda ca Marcel Petiot să fie internat într-un azil. În schimb, el a fost admis în cadrul unui program de educație intensivă înființat pentru veterani.

Prima suspiciune de crimă

Acolo și-a luat o diplomă în medicină și a început să practice meseria de doctor. După război, „înarmat” cu diploma, doctorul Marcel Petiot s-a stabilit în sătucul Villeneuve-sur-Yonne, unde și-a câștigat mulți pacienți cu șarmul și inteligența sa.

Era un doctor corupt, care prescria intenționat substanțe care provocau dependență și cerea asistență medicală de la stat pentru mulți dintre pacienții săi. Asta însemna că era plătit și de pacient, și de stat ori de câte ori trata pe cineva.

În 1926, a început o aventură amoroasă cu fiica unui pacient. Numele fetei era Louise Delaveau. Numai că, în timpul relației cu doctorul, fata a dispărut în circumstanțe misterioase.

De-a lungul investigației, vecinii lui Marcel Petiot au declarat că l-au văzut pe doctor punând un cufăr voluminos în mașină. Cufărul descris de martori semăna foarte mult cu cel descoperit de către poliție în râul Yonne, câteva săptămâni mai târziu.

În cufăr polițiștii au descoperit trupul dezmembrat al unei femei neidentificate. Cu toate acestea, poliția a concluzionat că era vorba de o coincidență, iar Delaveau a fost trecută oficial pe lista cu persoane care fugiseră de acasă.

Psihopatul este ales primar

În ciuda suspiciunilor de crimă care planau asupra sa, la scurt timp doctorul Petiot a devenit primarul orașului. În 1927, s-a însurat cu Georgette Lablais, iar cuplul a avut un copil în anul următor.

Ca primar, Petiot a fost înconjurat de scandaluri. A fost acuzat că fura tot, de la banii contribuabililor până la cutii cu ulei din depoul de cale ferată.

Această din urmă faptă l-a adus din nou în fața unui judecător. A fost amendat și condamnat la trei luni de închisoare, însă sentința a fost infirmată în apel.

Suspendarea sa din funcția de primar a durat patru luni. Abia după alți câțiva ani de plângeri și acuzații de furt a fost îndepărtat oficial din funcție, în 1931.

La numai o lună după ce a fost îndepărtat din funcția de primar, a câștigat un mandat în consiliul general al districtului Yonne. Era cea mai tânără persoană care ocupase vreodată această funcție.

În timp ce făcea parte în consiliu, a fost acuzat că a furat energie electrică din Villeneuve-sur-Yonne. A fost amendat, și-a pierdut locul din consiliu și s-a mutat în Paris.

Marcel Petiot – Medic de succes la Paris

În 1933, stabilit în Paris, doctorul Petiot căuta metode de a-și dezvolta activitatea ca medic. A înființat un cabinet medical de mare succes și se pare că era un doctor cu o reputație impecabilă.

Totuși, existau zvonuri care spuneau că prescria din nou substanțe care cauzau dependență și că practica avorturi ilegale. În plus, Petiot nu putea să-și controleze cleptomania.

A fost din nou arestat pentru furt și pentru că atacase un ofițer de poliție și a fost din nou achitat pe baza nebuniei sale.

Și-a petrecut câteva luni într-un sanatoriu, dar a fost din nou eliberat, în ciuda faptului că doctorii se îndoiau de sănătatea sa mintală. În anii următori, a comis în mod repetat evaziune fiscală și a fost din nou pus sub acuzare și amendat pentru infracțiunile sale.

Când Germania a invadat Franța, în 1939, Petiot avea un cazier destul de consistent și o listă lungă cu diagnostice psihiatrice. Cu toate acestea, doctorul Marcel Petiot a devenit membru al Rezistenței, însă există dubii legate de cât de activă era implicarea sa.

Mormanul de victime crește peste noapte

A început să la ofere dosare medicale false cetățenilor francezi care erau închiși în lagărele de muncă germane. De asemenea, îi trata pe cei întorși din lagăre.

În 1942, a fost acuzat și condamnat pentru prescrierea de narcotice în exces. După ce a plătit o amendă, și-a luat numele de „doctor Eugene” și a pus pe picioare o rețea falsă de evadare pentru luptătorii din Rezistență, pentru evreii și pentru infractorii care voiau să scape de Gestapo.

Susținea că rețeaua lui, denumitp Fly-Tox, lucra în colaborare cu autoritățile argentiniene pentru a transporta oamenii în siguranță în America de Sud, fără ca invadatorii germani să își dea seama.

Însă ceea ce s-a întâmplat cu adevărat este dincolo de orice închipuire: sub pretextul că îi vaccinează împotriva bolilor („la cererea guvernului argentinian”), doctorul Marcel Petiot le injecta, de fapt, cianură, le fura banii și bunurile și le îngropa cadavrele în var ars sau le arunca în râul Sena.

Când ofițerii Gestapo au aflat despre organizația lui Petiot, s-au înfiltrat în organizație și i-au arestat pe Petiot și pe complicii săi.

Gestapo și poliția franceză, pe urmele sale

Însă cei de la Gestapo și-au dat seama că nu era vorba de vreo rețea extinsă de spioni, ci doar despre Petiot, soția lui și trei complici. Prin urmare, i-au dat drumul.

În ianuarie 1944, războiul era pe terminate și germanii aveau altele pe cap. În curând, au început să apară plângeri referitoare la un fum dezgustător care ieșea pe hornul cabinetului medical din Paris al lui Petiot.

Poliția pariziană a găsit cel puțin zece cadavre îngropate în beci. Din fericire pentru Marcel Petiot, polițiștii l-au crezut când le-a spus că erau cadavrele trădătorilor și ale unor nemți și l-au eliberat.

Petiot s-a ascuns la unul dintre pacienții săi. Și-a schimbat numele în „Henri Valeri” și a intrat în Forțele Franceze de Interne, ajungând foarte repede la rangul de căpitan.

În acea toamnă, ziarul Resistance a publicat un articol în care îl acuza de colaboraționism cu germanii. Așa că poliția a început din nou să-l caute pe Petiot, însărcinându-l cu operațiunea de căutare tocmai pe… căpitanul Henri Valeri.

Procesul și condamnarea

O lună mai târziu, pe 31 octombrie 1944, Petiot a fost recunoscut și arestat în metroul din Paris. Apărarea lui Petiot s-a bazat pe faptul că susținea că fusese luptător al Rezistenței.

A recunoscut că a ucis inamici ai Franței, însă susținea că nu știa de existența cadavrelor îngropate în beci. Doctorul spunea că membrii organizației Fly-Tox trebuie să fi ucis acei oameni și să-i fi îngropat fără știința sa.

Însă judecătorul și juriul nu l-au crezut și Marcel Petiot a fost acuzat de 27 de crime. A fost găsit vinovat de 27 de omucideri și de alte 99 de infracțiuni. Pentru toate, a fost condamnat la ghilotină.

Ultimele sale cuvinte înainte de decapitarea din 25 mai 1945 au fost:

„Domnilor, vă cer să nu vă uitați. Nu o să fie deloc plăcut.”

Astfel a luat sfârșit domnia terorii „doctorului Satan” și una dintre cele mai grotești povești din lumea tenebroasă a ucigașilor în serie.


Distribuie articolul:

Citește în continuare

>