La 22 ianuarie 1981, Douglas Crofut, un radiolog industrial în vârstă de 38 de ani, a fost internat într-un spital din Oklahoma, Statele Unite, cu arsuri grave pe piept. Sora lui, care l-a adus la spital, a suspectat că arsurile ar fi putut fi cauzate de radiații.
Medicii i-au confirmat suspiciunea și au stabilit că pacientul suferise o expunere masivă la o sursă de radiații necunoscută. Deoarece spitalul nu era echipat pentru a face față rănilor de acest fel, Crofut a fost transferat la o altă unitate.
Când Crofut a ajuns la spital, partea stângă a pieptului său era complet arsă. Nu mai existau urme ale sfârcului stâng, iar brațul stâng era umflat și sângera, confirm New York Times.
Partea superioară a trunchiului era, de asemenea, grav vătămată. La scurt timp după ce a fost transferat la noul spital, în Tulsa, starea lui Crofut s-a îmbunătățit și, pentru o vreme, s-a părut că pacientul ar putea reuși o recuperare miraculoasă.
Medicii săi au luat în considerare chiar și posibilitatea de a efectua grefe de piele. Dar apoi, rănile lui Crofut au început să se agraveze, iar până în luna mai, leziunile provocate de radiații i-au distrus măduva osoasă și „i-au mâncat mult din corp, ca un cancer”.
Crofut a murit la 1 iunie 1981. După decesul acestuia, avocatul lui Crofut, Richard Gibbons, a descris arsurile provocate de radiații ca fiind „grotești și dureroase”.
„M-am uitat la partea stângă a pieptului său, de la linia centurii până deasupra sfârcului. Carnea era putredă sau dispărută pe o adâncime de cel puțin 5 centimetri”, a spus Gibbons.
Gibbons a spus că rămnile au continuat să se extindă „până când au ajuns la un organ vital – probabil inima. Omul avea dureri mari…”
Cine a fost Douglas Crofut
În timp ce Crofut se afla sub tratament, Comisia de Reglementare Nucleară (CRN) încerca să răspundă la o întrebare firească: cum a intrat bărbatul în contact cu o sursă de radiații atât de puternică?
Crofut era un radiolog care lucra cu industria petrolieră pentru a examina îmbinările și sudurile din conducte ca să găsească eventuale fisuri.
Folosea un aparat portabil de tip raze X pentru a proiecta raze gamma prin punctele de sudură (la fel cum radiologii medicali proiectează raze X prin corpul uman).
Astfel de imagini îi ajută pe ingineri să determine dacă există vreun defect în metal.
Mașina pe care o foloseau radiologii precum Crofut conținea o sursă puternică de radiații, fie iridiu-192, fie cobalt-60. Modulul radioactiv avea o lungime de mai puțin un centimetru și aproximativ lățimea unui creion.
Anchetatorii au stabilit că starea lui Crofut a fost probabil cauzată de o astfel de sursă. Oficialii erau îngrijorați că, dacă o bucată de iridiu sau cobalt radioactiv s-ar fi pierdut, ar fi putut ptovova răni grave altor persoane.
Și sora și fosta soție a lui Crofut au fost testate, dar niciuna nu a prezentat semne de iradiere.
CNR a stabilit, de asemenea, că leziunile lui Crofut erau compatibile cu expunerea la radiații, care avusese loc între 15 decembrie 1980 și 10 ianuarie 1981. Aceste date au fost importante, deoarece în curând s-a aflat că, la 30 decembrie, un aparat industrial fusese declarat furat dintr-un camion în Oklahoma, la numai 800 de metri de casa lui Crofut.
Dar cine ar fi furat un dispozitiv radioactiv? Nu avea nicio utilitate în afara șantierelor. Un astfel de aparat nu putea fi vândut fără a trezi suspiciuni și nu avea valoare la fier vechi.
La mai puțin de o săptămână după furt, sursa furată de iridiu-192 a apărut în mod misterios pe veranda din spate a unui alt radiolog care locuia în același cartier cu Crofut. Două săptămâni mai târziu, Crofut a fost internat cu arsuri grave cauzate de radiații.
Suspiciunile au căzut asupra lui Crofut, dar acesta a negat că ar fi avut cunoștință de furt. Ancheta CRN a fost în cele din urmă închisă fără a se trage vreo concluzie. La scurt timp după aceea, Crofut a murit.
După moartea lui, o serie de investigatori ai CRN și alți oficiali au început să facă afirmații conform cărora dispozitivul radioactiv a fost furat de nimeni altul decât Crofut însuși, cu intenția de a se automutila.
Crofut a fost descris de vecinii săi ca fiind un alcoolic foarte îndatorat și care avea dificultăți în a-și păstra un loc de muncă. Acesta avea deja 16 arestări la activ, majoritatea fiind încălcări ale legii privind consumul băuturilor alcoolice.
El a încercat chiar să se sinucidă o dată, stropindu-se cu benzină și încercând să aprindă un chibrit, dar nu a reușit. Într-un alt incident, Crofut ar fi fost găsit în stare de ebrietate, îngenuncheat deasupra unui dispozitiv emițător de radiații și expunându-se la raze periculoase.
Investigatorii au speculat că Crofut, care cunoștea bine dispozitivele, a furat aparatul dintr-un camion al companiei, l-a spart, a desfăcut capsula de iridiu din blindajul greu de plumb și a pus-o în buzunarul cămășii timp de cel puțin cinci minute, primind ceea ce în cele din urmă s-a dovedit a fi o doză fatală de radiații.
Crofut a pus apoi bucata de iridiu-192 înapoi în învelișul de protecție și a lăsat-o pe veranda vecinului său. Dacă acuzațiile sunt adevărate, Douglas Crofut este prima persoană din istorie care s-a iradiat în mod deliberat.
Nu se știe dacă Crofut a făcut-o intenționat, pentru a-și pune capăt zilelor, sau accidental, în stare de ebrietate, dar, pe baza trecutului său, sinuciderea este cea mai plauzibilă ipoteză.
Avocatul lui Crofut, Richard Gibbons, crede că Crofut este nevinovat de furt și a respins teoria sinuciderii, declarând că clientul său a fost expus la radiații la ultimul lui loc de muncă, în New Mexico.
