Discul din Phaistos, un mister antic încifrat într-o limbă dispărută

Arheologul Luigi Pernier a scos discul din Phistos dintr-un strat de pământ negru care a permis ca artefactul să fie datat ca aparținând perioadei dintre 1850 și 1600 î.e.n.

Această descoperire neobișnuită a fost făcută în 1908, în magazia subterană a unui templu legat de situl palatului minoic antic Phaistos, pe insula Creta.

discul din phaistos
Discul din Phaistos (fața A). Foto: Wikimedia

Făcut din lut ars, discul din Phaistos are aproximativ 15 centimetri în diametru și o grosime de un centimetru, iar pe ambele fețe sunt încrustate simboluri misterioase.

Semnificația scrisului nu a fost niciodată descifrată într-un mod acceptabil pentru arheologi sau pentru cercetătorii limbilor antice.

Discul din Phaistos este neobișnuit din mai multe motive. În primul rând, este unic și niciun alt obiect (poate cu excepția toporului de la Arkalochori, Creta) nu are imprimat pe el o scriere similară.

Scrisul a fost creat prin imprimarea pe lutul moale a unor caractere preformate, ceea ce înseamnă că este cel mai timpuriu exemplu de folosire a unui tipar mobil.

Este important faptul că discul a fost descoperit lângă o a doua tabletă cu o scriere standard din această perioadă, tip de scriere cunoscut ca „Liniar A”. Au existat controverse privind autenticitatea discului, dar se crede în general că este autentic, fiind expus la Muzeul Heraklion din Creta, Grecia.

S-au sugerat numeroase teorii, de la cea conform căreia este un disc de rugăciune și până la cea care spune că este un artefact adus pe Pământ de extratereștri antici. O teorie recentă și plauzibilă spune că este un mesaj codat intenționat. Dacă este adevărat, este una dintre primele forme de criptare sofisticată.

Simbolurile de pe discul din Phaistos

discul din phaistos
Complexul palatului de la Phaistos. Foto: Wikimedia

Cele 45 de simboluri diferite reprezentate pe disc par a fi fost încrustate individual (deși unele simboluri de același fel par să fi fost făcute cu ștampile diferite), după care discul a fost trecut prin foc.

De asemenea, unele simboluri conțin indicii că ar fi fost șterse și apoi pe disc s-a încrustat din nou același simbol sau unul diferit.

Din păcate, încă nu s-a descoperit nicio ștampilă cu simboluri, însă faptul că erau folosite ștampile sugerează că au mai fost făcute și alte discuri. Pe lângă simboluri, pe discul din Phaistos se află și liniuțe și linii punctate.

Acestea par a fi făcute manual și apar întotdeauna la stânga simbolurilor dintr-un grup demarcat de liniile verticale. Însă liniuțele nu sunt prezente la fiecare grup.

Cât despre semnificația lor, s-a sugerat că ar marca începutul cuvintelor, că sunt prefixe sau sufixe, vocale sau consoane în plus, semne care divid versurile și strofele sau semne de punctuație.

Cum liniile sunt executate neregulat și nu sunt marcate cu aceeași grijă precum celelalte simboluri, s-a sugerat ideea că ar fi niște semne accidentale, apărute în timpul procesului de fabricație.

Liniile punctate apar lângă marginea exterioară a spiralei, pe ambele fețe. S-a propus teoria că sunt niște semne ce marchează începutul sau sfârșitul textului sau diverse capitole, legând discul de alte discuri (încă nedescoperite) care formează împreună un text continuu.

Încercări de descifrare a discului din Phaistos

discul din phaistos
Tabletă cu inscripții în stilul „Liniar A”, la Muzeul de Arheologie din Chania, Grecia. Foto: Wikimedia

Semnificația simbolurilor este aprins dezbătută de savanți, în ceea ce privește reprezentarea literală a fiecărui simbol și înțelesul său lingvistic. Putem spune că toate sistemele de scriere cunoscute încap în trei categorii principale: pictografii, sisteme de silabe și alfabete.

S-a sugerat că numărul diferitelor simboluri este prea mic ca să fie vorba de un sistem pictografic și prea mare ca să fie un alfabet. Astfel, sistemul de silabe este cea mai probabilă variantă – fiecare simbol este o silabă și fiecare grup de silabe este un cuvânt.

Într-adevăr, acesta este sistemul micenian numit „Liniar B”. Însă în cadrul unui astfel de sistem ne-am aștepta să găsim o distribuție rezonabil de echilibrată a simbolurilor dintr-un text dat și acesta nu este cazul.

Detalii de pe discul din Phaistos. Foto: Wikimedia

Ambele fețe ale discului din Phaistos au o distribuție inegală a anumitor simboluri. Astfel, s-a sugerat că unele dintre aceste simboluri reprezintă silabe, iar altele cuvinte întregi, adică sunt pictografii pure.

Fără nicio dovadă concretă, diferitele teorii în ceea ce privește semnificația textelor includ ideea conform căreia ar fi un imn dedicat zeiței pământului, o listă de la curtea demnitarului, un indice privind centrele religioase, o scrisoare de bun venit, un ritual de fertilitate și chiar note muzicale.

Însă, până când nu vom găsi alte discuri care să le ofere lingviștilor o gamă mai bogată de texte sau până când arheologii nu găsesc un echivalent al pietrei de la Rosetta, trebuie să luăm în considerare posibilitatea ca discul din Phaistos să rămână o enigmă codificată într-o limbă dispărută.


În continuare, descoperă câteva lucruri ciudate găsite în locuri în care nu ar trebui să existe, apoi citește despre pumnalul lui Tutankhamon, arma făcută din fier de meteorit.

Ca să știi mai mult, citește „Cele mai frumoase Istorii”

Herodot a fost un călător neobosit, o împrejurare care este decisivă pentru atitudinea sa de istoric. Deși s-a folosit cât mai mult posibil de scrierile predecesorilor săi în domeniu, cercetarea, despre care vorbește la începutul lucrării, este o muncă personală, o colectare de date la fața locului. Șederile sale în centrele culturale și politice ale lumii antice au fost prelungite, a călătorit în toate țările grecești și a ajuns până la Marea Neagră, Cipru, Egipt, Cythera, Tyr.

Cunoștințele dobândite în călătoriile sale se reflectă în prima parte a lucrării, în timp ce în partea a doua, în care relatează istoria Greciei, se bazează pe informatori autohtoni și pe relațiile cu cei mai distinși oameni care i-au fost contemporani.

Cea mai mare valoare a operei lui Herodot constă în conținutul ei. Pe de o parte, Herodot și-a concentrat expunerea pe partea cea mai glorioasă a istoriei Greciei de până la el, pe lupta eroică a unui popor mic, grecii, împotriva monstruoasei puteri a Persiei, iar, pe de altă parte, și-a organizat lucrarea în așa fel încât să cuprindă din abundență știrile interesante despre obiceiurile și instituțiile grecilor și ale barbarilor.

În „Cele mai frumoase Istorii”, cititorul de azi va putea gusta exotismul Orientului, eternul mister al Egiptului și nemuritoarea poveste a războaielor cu perșii în paginile care evocă pentru întâia oară epopeea celor trei sute de hopliți de la Termopile, aroganța regelui Xerxes sau curajul lui Temistocle la Salamina.

„Cele mai frumoase Istorii” se găsește cu reducere pe Cartepedia, Cărturești sau Libris.

Ți-a plăcut articolul? Dă-l mai departe!

Test de Cultură Generală #11 - Sex (20 de Întrebări)

Urmărește-ne pe Facebook

Zilnic, episoade noi din serialul Astăzi în istorie, plus curiozități fascinante din toate domeniile!

Lasă un comentariu